(P) 5 lucruri pe care nu le știai despre căpușe
Căpușele sunt paraziți mici, dar extrem de adaptabili, care pot avea un impact major asupra sănătății oamenilor și animalelor. Active mai ales din primăvară până toamna târziu, aceste arahnide trăiesc în zone cu vegetație bogată, păduri, pajiști sau chiar în curțile locuințelor. Deși dimensiunile lor sunt reduse, efectele mușcăturilor lor pot fi serioase. Pe lângă disconfortul local, căpușele sunt vectori pentru o serie de boli grave, precum boala Lyme, encefalita sau babesioza. Sunt o problemă pentru oameni, dar și pentru animalele domestice și cele de fermă.
Iată cinci lucruri mai puțin cunoscute despre aceste creaturi rezistente:
Vacile și oile pot suferi serios din cauza căpușelor
Căpușele afectează oamenii și animalele de companie, dar și pe cele de fermă, precum vacile și oile. Acești paraziți se prind de pielea animalelor pentru a se hrăni cu sânge, provocând iritații, mâncărimi și inflamații locale. În infestările severe, pierderea de sânge poate duce la anemie, scăderea producției de lapte și diminuarea calității lânii, conform Super Farm Land. Mai grav, căpușele pot transmite boli precum babesioza sau anaplasmoza, care afectează starea generală a animalului și pot duce la pierderi economice importante pentru fermieri.
Căpușele nu sunt insecte
Deși sunt adesea confundate cu insectele, căpușele fac parte din clasa arahnidelor, la fel ca păianjenii și scorpionii. Ele au opt picioare în stadiul adult și un corp compus din două segmente. Această clasificare le oferă o rezistență remarcabilă la condiții variate de mediu și explică de ce pot supraviețui perioade lungi fără hrană, așteptând o nouă „gazdă” de care să se prindă.
Pot transmite mai multe boli într-o singură mușcătură
Căpușele sunt considerate unii dintre cei mai periculoși vectori de boli, întrucât pot transmite simultan mai mulți agenți patogeni la oameni și animale, aflăm de pe PetMD. De exemplu, o singură mușcătură poate răspândi boala Lyme, babesioza și anaplasmoza. Acest lucru se întâmplă pentru că bacteriile, paraziții și virusurile pot coexista în organismul căpușei, iar în momentul hrănirii, acestea sunt transferate în fluxul sangvin al gazdei.
Își pot „detecta” gazda de la distanță
Căpușele nu au ochi în sensul clasic, dar sunt echipate cu organe senzoriale speciale, numite organele lui Haller, aflate pe primele lor picioare. Acestea detectează dioxidul de carbon, mirosul, vibrațiile și schimbările de temperatură. Astfel, o căpușă poate simți prezența unei potențiale gazde de la câțiva metri distanță și se poate poziționa strategic pe vârfuri de iarbă sau frunze, așteptând contactul.
Pot intra într-o stare de „hibernare” pentru a supraviețui
Dacă nu găsesc o gazdă, căpușele pot intra într-o stare de inactivitate metabolică, reducându-și semnificativ necesarul de energie. În funcție de specie și de condițiile de mediu, unele căpușe pot supraviețui astfel timp de luni sau chiar ani. Această adaptare le face dificil de controlat în mediile naturale și explică de ce pot reapărea în zone aparent „curățate”.
Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰
