(P) Ai primit o decizie de impunere ANAF abuzivă? Contactează un avocat drept fiscal București

În cadrul raporturilor de drept fiscal, decizia de impunere are rolul de a determina cuantumul obligațiilor fiscale datorate, în urma activităților de verificare desfășurate de organul fiscal. Emiterea acesteia are loc cu respectarea dispozițiilor Codului de procedură fiscală și poate interveni în urma unei verificări documentare, a unei inspecții fiscale sau a unei verificări privind situația fiscală personală a contribuabilului.

Încă din etapa contestării deciziei de impunere, asistența unui avocat drept fiscal București poate avea un rol determinant în protejarea intereselor contribuabilului. Analiza legalității și temeiniciei deciziei de impunere, identificarea eventualelor vicii de procedură sau a interpretărilor fiscale eronate, precum și formularea unei contestații fiscale complete și argumentate juridic reprezintă demersuri esențiale pentru combaterea obligațiilor fiscale stabilite de organul fiscal.

În practică, autoritățile fiscale emit frecvent decizii de impunere nefavorabile contribuabililor, iar în anumite situații acestea pot conține interpretări excesive, nejustificate sau chiar abuzive ale dispozițiilor fiscale. Din acest motiv, intervenția unui avocat specializat în drept fiscal este importantă atât pentru evaluarea riscurilor fiscale, cât și pentru construirea unei strategii eficiente de contestare, încă din faza administrativă a procedurii.

Potrivit dispozițiilor art. 95 alin. (2) din Codul de procedură fiscală, organul fiscal are obligația de a emite o decizie de impunere ori de câte ori stabilește sau modifică baza de impozitare. De asemenea, actul administrativ fiscal se emite și în ipoteza în care, anterior, nu a fost emisă o decizie referitoare la obligațiile fiscale sau la baza de impozitare aferentă contribuabilului verificat.

Întrucât decizia de impunere are natura juridică a unui act administrativ fiscal, aceasta poate fi contestată de contribuabilul care apreciază că prin emiterea sa i-au fost încălcate drepturile sau interesele legitime. Potrivit dispozițiilor Codului de procedură fiscală, împotriva titlurilor de creanță fiscale și a celorlalte acte administrative fiscale poate fi formulată contestație, aceasta reprezentând o procedură obligatorie de contestare în fața organelor fiscale competente, fără a exclude ulterior accesul la instanța de contencios administrativ.

Conform art. 269 din Codul de procedură fiscală, contestația trebuie formulată în formă scrisă și trebuie să cuprindă elementele esențiale prevăzute de lege, respectiv datele de identificare ale contestatorului, obiectul contestației, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază, probele invocate în susținerea acesteia, precum și semnătura persoanei interesate sau a reprezentantului său.

Prin intermediul contestației pot fi contestate atât obligațiile fiscale și măsurile dispuse prin actul administrativ fiscal atacat, cât și eventualele obligații pe care organul fiscal avea obligația legală să le stabilească, dar pe care le-a omis.

Un element esențial în exercitarea acestei căi administrative de atac îl reprezintă respectarea termenului legal de formulare a contestației. Astfel, potrivit art. 270 alin. (1) din Codul de procedură fiscală, contestația trebuie depusă în termen de 45 de zile de la data comunicării actului administrativ fiscal, nerespectarea acestui termen atrăgând sancțiunea decăderii din dreptul de a mai formula contestație.

Competența de soluționare a contestațiilor formulate împotriva actelor administrative fiscale este stabilită de dispozițiile art. 272 din Codul de procedură fiscală, în funcție de autoritatea emitentă a actului contestat. Astfel, contestațiile formulate împotriva actelor emise de organele fiscale centrale sunt soluționate de structurile specializate din cadrul Ministerului Finanțelor, în timp ce actele administrative fiscale emise de organele fiscale locale sunt analizate și soluționate de autoritățile fiscale locale competente. În mod similar, în situația actelor emise de alte autorități publice care administrează creanțe fiscale potrivit legii, competența de soluționare aparține respectivei autorități emitente.

În urma analizării contestației, organul competent poate pronunța mai multe tipuri de soluții, în funcție de legalitatea și temeinicia actului administrativ fiscal contestat. Astfel, contestația poate fi admisă integral sau parțial, situație în care se dispune anularea totală ori parțială a actului atacat, sau poate fi respinsă atunci când argumentele invocate nu sunt considerate întemeiate.

Totodată, Codul de procedură fiscală permite desființarea totală sau parțială a actului administrativ fiscal atunci când situația de fapt nu poate fi clarificată în mod corespunzător pe baza documentelor existente la dosar ori a verificărilor efectuate. Într-o asemenea ipoteză, organul fiscal competent are obligația de a emite un nou act administrativ fiscal, cu respectarea considerentelor și concluziilor reținute prin decizia de soluționare a contestației.

În situația în care contribuabilul nu obține o soluție favorabilă în cadrul procedurii administrative de contestare, acesta are posibilitatea de a formula acțiune în fața instanței competente de contencios administrativ și fiscal, în vederea anulării actului administrativ fiscal și a protejării drepturilor sale. În această etapă, sprijinul unui avocat drept fiscal București este necesar pentru formularea apărărilor, administrarea probelor și susținerea intereselor contribuabilului în fața instanței de judecată.

Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰

Înapoi la Homepage