(P) Ecrane, creativitate și primele conflicte dintre copii. Cum se schimbă rolul educatorului în grădiniță
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
„Nu te joci cu noi.” „El e mereu neastâmpărat.” „Mai pot să mă uit puțin?” Sunt situații diferite, dar familiare celor care lucrează zi de zi cu copiii. De la primele conflicte și etichetele puse uneori fără să ne dăm seama, până la ecrane, creativitate și întrebările fără sfârșit ale preșcolarilor, grădinița de astăzi vine cu provocări noi pentru educatori.
O serie de șase tutoriale „Start în educație” le abordează pornind de la situații concrete.
Grădinița este unul dintre primele locuri în care copiii trebuie să își găsească locul într-un grup. Învață să împartă, să aștepte, să negocieze, să accepte un refuz. Apar prieteniile, dar și conflictele, excluderea sau reacțiile impulsive.
În tutorialul „Gestionarea comportamentelor de excludere și agresivitate la grădiniță”, Adriana Dănilă vorbește despre cum empatia, autoreglarea și regulile clare îi pot ajuta pe copii să construiască relații bazate pe siguranță și respect.
La fel de mult contează și felul în care adulții vorbesc despre ei. „E timid.” „E leneș.” „E neastâmpărat.” În „Etichetarea și consecințele ei”, Alma Andrei arată de ce un comportament nu ar trebui transformat într-o identitate și cum putem vorbi, în schimb, despre ceea ce observăm, despre efort și despre progres.
De la „De ce?” la „Tu ce ai fi făcut?”
Copiii întreabă, inventează, încearcă și schimbă regulile jocului din mers. Tocmai aceste lucruri pot deveni resurse de învățare.
În tutorialul „Dezvoltarea creativității și a imaginației la preșcolari”, Florentina Ciulei arată cum jocul, activitățile practice și întrebările deschise le oferă copiilor libertatea de a explora și de a găsi propriile răspunsuri.
Iar o poveste citită la grădiniță poate face mai mult decât să țină copiii atenți câteva minute.
„De ce crezi că personajul a făcut asta?”, „Ce crezi că se întâmplă mai departe?”, „Tu ce ai fi făcut?”
În „Dezvoltarea gândirii critice la preșcolari”, Dănuț Niță arată cum astfel de întrebări îi încurajează pe copii să facă legături, să își susțină ideile și să descopere că aceeași situație poate fi privită din perspective diferite.
Ecranul se stinge. Ce se întâmplă după?
Ecranele sunt deja parte din lumea copiilor. Întrebarea pentru adulți nu mai este doar dacă le folosim, ci cum le folosim.
În „Cum transformăm ecranele în oportunități de învățare?”, Veronica Jiroveanu vorbește despre alegerea conținutului, reguli potrivite vârstei și echilibrul dintre timpul petrecut în fața ecranului și experiențele reale.
Un film despre animale poate continua cu un desen. O poveste urmărită pe ecran poate deveni un joc. O imagine poate deschide o conversație.
În felul acesta, ecranul nu ia locul experienței copilului, ci poate deveni punctul de pornire pentru ea.
Când conversația dificilă este cu părintele
Nu toate provocările educatorului apar însă în sala de grupă.
Uneori trebuie să îi spui unui părinte că ai observat un comportament care te preocupă. Cum pornești conversația fără ca ea să sune ca o acuzație? Cum vorbești despre o problemă fără să etichetezi copilul?
În „Parteneri pentru copil: cum abordăm conversațiile dificile?”, Simona Stan vorbește despre comunicarea empatică și despre trecerea de la „avem o problemă” la „ce putem face împreună?”.
Pentru că, dincolo de o discuție dificilă, educatorul și părintele au același punct de întâlnire: copilul.
Șase teme din grădinița de astăzi, într-o serie dedicată educatorilor
Cele șase tutoriale fac parte din „Start în educație”, program realizat de Fundația World Vision România și Fundația OMV Petrom, care sprijină educația timpurie și tranziția copiilor către școală.
În primii patru ani, programul a ajuns la 240.000 de copii preșcolari, la peste 4.000 de grădinițe care au primit resurse educaționale și la 9.000 de educatori care au beneficiat de formare.
Acum, o parte din experiența acumulată ajunge și online, prin tutoriale și prin platforma startineducatie.ro, unde educatorii pot găsi resurse pe care să le folosească în lucrul de zi cu zi cu cei mici.
Pentru că pregătirea pentru școală se construiește și în aceste momente: când un copil învață să nu îl excludă pe celălalt, când are curaj să dea un răspuns diferit, când descoperă că poate greși și încerca din nou sau când adulții din jurul lui reușesc să lucreze împreună.
