Ajut eu: Amalia, mica artistă din Ploiești care își desenează visurile și speră că cineva o va remarca
Cu un creion şi-o foaie albă, o fată şi-a creat o lume de poveste. În care evadează de câte ori realitatea e prea grea. Spunem astăzi Ajut eu pentru o mică artistă din Ploieşti, care nu vrea să-şi piardă pasiunea.
De Redactia Observator la 09.12.2020, 21:04- Amalia Micșă are 15 ani și visează la o carieră în desen, deși știe că drumul până acolo este lung și costisitor.
- A învățat să deseneze singură, din tutoriale, înainte să se înscrie la o școală de arte, unde a mers până în clasa a opta.
Visează să facă animaţii, dar nu-şi permite o tabletă grafică şi uneori nici măcar o simplă paletă de culori.
Amalia Micșă: ”În poveste au fost 3 copii care au fost separați de părinții lor și unul dintre acei copii a tot sperat, a tot sperat că totul va fi bine ... și până la urmă s-au revăzut cu toții la o vârstă destul de mare”.
Totul e posibil în benzile desenate. De ce n-ar fi și în viața reală?
Amalia Micșă: ”Chiar dacă sunt chestii grele, poți să treci peste și oricât de greu ar fi, oricât de dificil, trebuie să privești partea bună, dacă se întâmplă ceva bine, dacă se întâmplă un miracol”
Nici măcar nu e nevoie de un miracol când vrei să evadezi într-o lume fantastică. Nu trebuie decât să iei în mână un creion și o hârtie albă.
Amalia Micșă are 15 ani și o mare pasiune: desenul
Amalia Micșă: ”Când aud de real, mă face să mă gândesc la ceva trist niciodată nu mi-a plăcut să mă gândesc la realitate, de asta până și în picturi, fantasticul mi-a plăcut cel mai mult”.
Amalia are 15 ani și desenează de când a pus prima oară mâna pe cărțile cu povești pentru copii. Nu citea literele, dar simțea desenele. Și era de ajuns.
Amalia Micșă: ”Prin desen, eu una mă simt bine. Mă face să dau toate sentimentele pe care le am în mine pe foaie. Și e așa plăcut, parcă te eliberezi”.
A învățat să deseneze singură, din tutoriale, înainte să se înscrie la o școală de arte, unde a mers până în clasa a opta.
Amalia Micșă: ”Am văzut cum explică profesorii total diferit. Au zis să nu ne mai uităm pe internet că nu e chiar corect. Să ascultăm ce zic ei și m-am cam luat după ce a zis doamna”.
Nu s-a încadrat în norme și măsurători, pentru că în lumea ei, totul e special și are puteri supranaturale.
Amalia Micșă: ”Îmi place foarte mult să fac oamenii invizibili, e ca și cum ai vedea un om, dar îi vezi umbra. Sau oamenii cu aripi, mă simt atât de bine cânt fac oameni cu aripi”.
Desenele ei au fost apreciate peste multe meridiane. În țara benzilor desenate "manga".
Amalia Micșă: ”Când am participat la acel concurs, am fost așa fericită când m-am gândit că o să ajungă desenul meu în Japonia”.
”Vreau să duc mai departe pasiunea mea”
Amalia se refugiază în artă, orice ar atinge: un creion, o hârtie, peniță, acuarele sau lut.
Amalia Micșă: ”Am pasiunea asta de când mă știu, de când eram mică și vreau să o duc mai departe, chiar dacă nu mai este posibilă chestia asta”.
Câteodată i se pare imposibilă calea spre cariera pe care o visează. Pentru că nu și-a permis meditații pentru a intra la Liceul de Arte. Pentru că o tabletă grafică nouă e o dorință prea mare pentru puterile familiei. Pentru că până și creioanele, pensulele și culorile și le drămuiește cât să-i ajungă până va face rost de alți bani.
Deocamdată face naveta la un liceu din Boldești-Scăeni, dar nu renunță să lupte pentru ce vrea cu adevărat.
Amalia Micșă: ”Acum că sunt la altă școală, părinții mei spun că ar trebui să mă axez mai mult, să las desenul mai într-o parte, dar nu vreau să piară această pasiune și vreau să o continui prin chestii mici”.
Îşi păstrează exerciţiul desenului creionând personaje din cărţi şi jocuri video, sperând că cineva o va remarca.
Pentru că desenele sunt poveștile ei nespuse. Iar în poveşti, personajele nu renunţă niciodată la visurile lor. Nici Amalia nu o face. Sperând ca la un moment dat nu doar să trăiască pentru desen, ci şi din el.