Ai băut ani la rând SUC DE LA TEC, dar ştii povestea din spatele afacerii? Iată de ce se numea aşa dozatorul

La începutul anilor '90, cererea românilor pentru băuturi carbogazoase era imensă, motiv pentru care sucul la dozator a făcut furori. Aromele atrăgătoare ca kiwi, mango, mandarine, caise, ananas şi papaya împânziseră întreaga ţară

• Jumătate de ţară, sub cod galben de vreme severă până sâmbătă seara. Rafalele de vânt depăşesc 50 km/oră

La începutul anilor '90, cererea românilor pentru băuturi carbogazoase era imensă, motiv pentru care sucul la dozator a făcut furori. Aromele atrăgătoare ca kiwi, mango, mandarine, caise, ananas şi papaya împânziseră întreaga ţară

Era, pe vremea aceea, cea mai profitabilă afacere, românii cumpărând zilnic bidoane întregi de suc. Aşa s-au îmbogăţit unii. Printre ei şi Marius Iliev, român fugit peste hotare în 1985 şi ajuns în Statele Unite.

DE CE “TEC”?!

Pe tărâm american, Iliev şi-a înfiinţat firma „TEC European Connection“, despre care spune că se ocupa cu transporturi cargo, ajutându-i pe românii din SUA să le trimită pachete rudelor din ţară. Imediat după Revoluţie, Marius Iliev se întoarce în România şi se apucă de afaceri: „Când m-am întors în ţară, toată lumea credea despre toată lumea că sunt securişti. Şi în America era la fel, în interiorul comunităţii româneşti. Dacă reuşeai puţin într-o afacere, erai catalogat ca securist, că n-aveai cum să reuşeşti dacă nu erai“. Marius Iliev a reuşit şi în America, şi în România.

“În Statele Unite eram doi asociaţi, eu şi cu fosta mea soţie, iar în România ne-am mai asociat cu Lucian Dumitru, cu care eram prieten dinaintea plecării din ţară, şi am înfiinţat toţi trei această firmă. La început, ne ocupăm de zona de transporturi, făcusem chiar şi un joint-venture cu Poşta Română. Aşa am ajuns la răcoritoare. Primeam solicitări să găsim surse pentru anumite mărfuri, lucru care ne-a făcut să ne implicăm în tot felul de tranzacţii. Din această activitate s-a desprins şi o zonă de ingrediente pentru industria alimentară şi în special pentru industria băuturilor răcoritoare. La un moment dat, nu mai puteam face faţă şi a trebuit să decidem cu ce ne ocupăm mai departe, deşi toate domeniile în care intrasem erau de succes, de la import de produse alimentare la import de bijuterii şi transporturi”, povesteşte Iliev, portrivit Adevărul.ro.

ANI LA RÂND, UN SUCCES FULMINANT!

Dozatorul cu pricina avea cinci capete, iar aromele cele mai populare erau cola, kiwi, şi portocală sau mandarină.

“Sistemul ăsta de vânzare a băuturilor prin dozator n-a fost, bineînţeles, invenţia noastră. Era practicat afară, dar modul în care s-a implementat acest sistem în România, faptul că oamenii veneau şi cumpărau cu sticlele... Acest obicei, de a veni cu sticla de acasă să o umpli la cofetărie, a apărut la noi. A fost ceva unic în lume. Modelul a fost încercat şi în alte ţări, dar n-a mers. Noi, în anii aceia, am fost cel mai mare distribuitor la nivel mondial al firmei Cornelius, care era producător de dozatoare. Vindeam mii de dozatoare pe an! Când au venit în România reprezentanţii acestei firme, au fost fascinaţi de modelul de business de la noi şi se gândeau cum să facă să îl implementeze şi în alte părţi. Africa, Rusia...”, îşi mai aminteşte acesta.

Peste 10.000 de DOZATOARE în toată România…

Cea mai mare aglomeraţie era în pieţe, oriunde era un dozator se forma o coadă imensă. Era o afacere extraordinară . Practic, costul unui dozator se amortiza în zece zile. “Am vândut peste 10.000 de dozatoare în toată România!”.

Spre finalul anilor ’90, însă, cererea s-a stins din cauza invaziei giganţilor de băuturi răcoritoare din afară, însă sucul de la TEC nu va fi niciodată uitat…