Cum a murit Jean Louis Calderon la Revoluţia din 1989. Fiica sa descrie ultimele clipe din viaţa jurnalistului francez: "L-a călcat tancul. Se spune că o maşină a împins tancul"
21 decembrie '89 - un miting al dictatorului, în faţa Comitetului Central, se transformă brusc în revoltă populară. Neoficial, Revoluţia începuse din 16, la Timişoara. Cu vărsare de sânge, morţi incineraţi şi apoi aruncaţi la canal. În Bucureşti, prima noapte a Revoluţiei a fost un masacru. Spre dimineaţă, sângele de pe treptele de la Inter a fost spălat cu furtunul. Ce se întâmpla la noi era o ştire pentru Vest. Mulţi jurnalişti au venit să transmită căderea comunismului din România. Din păcate, pentru 3 dintre ei aceasta a fost ultima misiune. Fiica lui Jean Louis Calderon vorbeşte în exclusivitate la Observator despre Revoluţia noastră care i-a răpit tatăl.
De Bianca Iacob la 21.12.2023, 21:18
Timişoara era deja un oraş liber de comunism. "Nu vă fie frică, Ceauşescu pică", striga mulţimea pe străzi. Dar asta nu s-a auzit decât în jurnalele de ştiri de la Europa Liberă, post ascultat clandestin în România. Dictatorul se întorsese de urgenţă, în ţară, din vizita oficială în Iran. În încercarea disperată de a înăbuşi revolta de la Timişoara, Ceauşescu a convocat o mare adunare populară în faţa Comitetului Central. Era aproape de orele prânzului. De la balcon, tovarăşul priveşte oarecum relaxat mulţimea şi îşi începe discursul. Ultimul discurs. N-a apucat să spună decât o frază şi un pic. Un minut si 22 de secunde a durat tot.
Mărturia lui Julie Calderon, fiica jurnalistului mort în Revoluţie
E întrerupt brusc de un zgomot ciudat - nişte ţipete care se aud din depărtare. Mulţimea devine agitată. Ceauşescu se opreşte în mijlocul frazei şi e vizibil derutat. Unul dintre aghiotanţi îi şopteşte la ureche să se retragă. Camerele care transmit totul în direct reuşesc să mai surprindă doar o grimasă pe faţa lui. Apoi schiţează aproape mecanic un salut cu mâna. Şi dispare. În piaţă, mulţimea deja scandează "Jos Ceauşescu!". A fost semnul că Revoluţia a început şi la Bucureşti. În scurt timp, pe străzile oraşului sunt mii de oameni, inclusiv familii cu copii sau elevi de școală.
La ora 14, în centru apar şi primele blindate - câteva TAB-uri trec în viteză prin piaţa Universităţii. Iar câţiva dintre protestari încearcă să le oprească cu propriul corp. Se întind efectiv pe caldarâm. Sunt imagini tulburătoare şi azi. Spre seară, demonstranţii, majoritatea tineri, se adună în apropierea Hotelului Intercontinental. Unde se ridică un fel de baricadă. În timp ce armata primeşte ordin clar si precis să treacă peste ei cu taburile şi să cureţe zona. În acea noapte de 21 decembrie a fost măcel la Inter. Au fost oameni împuşcaţi, înjunghiaţi sau striviţi de TAB uri. În jurul orei 3 dimineaţa, salubritatea şi pompierii au venit să spele sângele de pe străzi cu furtunul. 49 de oameni au murit, 500 au fost răniţi iar alţi 1.000 reţinuţi şi supuşi la torturi cumplite la Jilava.
Sunt lucruri despre care noi am aflat târziu, după anii 90. La vremea aceea, doar jurnaliştii din vest puteau vorbi liber despre revolutia noastra. Au venit la Bucureşti din toata lumea. Unul dintre ei, Jean Louis Calderon. Povestea lui ne e spusă azi, în exclusivitate, de către fiica jurnalistului, Julie. "A venit în Bucureşti şi, cred că în timpul nopţii, aproape de miezul nopţii, el şi echipa lui au ajuns în faţa clădirii Securităţii. Ceva s-a schimbat şi erau trase focuri de armă şi tancul se îndrepta spre echipa franţuzească, spre echipa tatălui meu. Patrice, cameramanul, a fost rănit la spate şi tatăl meu a fost călcat din plin de tanc", a declarat Julie Calderon.
10 jurnalişti străini au fost răniţi grav la Revoluţia noastră
S-a întâmplat în noaptea de 22 decembrie, în Piaţa Palatului. Calderon, unul dintre cei mai buni jurnalişti ai momentul, în Franţa, avea doar 31 de ani. Şi o fiică de 6 ani care îl aştepta acasă, de Crăciun. "Nu am nicio amintire de atunci. Ştiu ce s-a întâmplat din ce mi-au spus mama mea şi alţi membri ai familiei. Nu am fost convişi să fim parte din anchetă, pentru că nu suntem încrezători că România sau familia mea va şti adevărul. Era o mărturie veche a unui tânăr soldat din 1989, care zicea că tancul care l-a călcat pe tatăl meu s-a mişcat pentru că l-a împins o maşină. Asta nu e posibil, o maşină mică nu poate să împingă un tanc şi să-l mute. În momentul în care am văzut documentul, am zis OK, nu voi şti niciodată", a declarat Julie Calderon.
S-a împăcat deja cu gândul ăsta. Au trecut 34 de ani. Julie nu mai ţine minte cum era vocea tatălui său, cum era zâmbetul lui. Dar îl simte tot timpul aproape. "Acum sunt sigură că am ales să fiu jurnalistă datorită tatălui meu. Mereu am vrut să fiu în zone de război sau acolo unde se întâmplă cele mai dramatice lucruri. Asta cred că este din cauza poveştii mele personale. Am fost în Ierusalim, Gaza, Africa de Sud, în toate zonele unde tatăl meu a lucrat", a declarat Julie Calderon.
10 jurnalişti străini au fost răniţi grav la Revoluţia noastră. Iar trei au murit. Jean Louis Calderon, ucis de şenilele unui tanc, Danny Huwe, un reporter belgian împuşcat în cap în timp ce făcea o transmisie, şi Jan Perry, fotoreporter la Sunday Times. Singurul pasager dintr-un avion Tarom prăbuşit în condiţii suspecte, imediat după decolare, într-o pădure, lângă Bucureşti.
