Revoluţia din 1989: 32 de ani de la prima înfruntare sângeroasă din Capitală şi ultimul discurs al lui Nicolae Ceauşescu

32 de ani au trecut de la prima înfruntare sângeroasă din Capitală, a Revoluţiei din 1989. Baricada de la Universitate avea să pornescă revoltele teribile care s-au întins apoi în toată ţara. Zeci de oameni ucişi într-o singură seară, în punctul zero al democraţiei, la Piaţa Universităţii.

• ANIMAŢIE. Filmul teribilului accident din Argeş, în care Andrei şi-a condus vărul spre moarte din teribilism şi lipsă de experienţă. Şi el a plătit cu viaţa

Flama Revoluţiei a cuprins Capitala pe 21 decembrie. Nicolae Ceauşescu cuvânta pentru ultima dată. Promitea creşteri de salarii cu 100 de lei şi încerca să convingă oamenii adunaţi în faţa Comitetului Central că ce s-a întâmplat la Timişoara este un complot al străinilor. Din mulţime, au început să se audă huiduieli şi fluierături. A fost scânteia de la care a pornit totul.

Zgomotul mai multor petarde au transformat manifestaţia în haos. Tot mai mulţi strigau: "Jos Ceauşescu!", "Jos călăul!", "Jos analfabeta!", "Jos cizmarul!", "Şi voi sunteţi români!" Străzile au început să se umple.

32 de ani de la Revoluţie

În faţa hotelului Intercontinental, tinerii îngenuncheau şi păstrau momente de reculegere pentru morţii de la Timişoara. De-o parte, manifestanţii, neînarmaţi, unii cu flori în mâini, iar de partea cealaltă militari dotaţi cu scuturi şi căşti, tanchete şi TAB-uri. După lăsarea serii a început măcelul. S-a tras în mulţime de pe clădiri şi din blocurile de pe bulevard.

În faţa restaurantului Dunărea, vizavi de Intercontinental, s-a improvizat o baricadă, care a devenit sediul provizoriu al revoluţionarilor şi ţinta de atac a forţelor de represiune. La miezul nopţii, unul dintre cele mai puternice simboluri ale Revoluţiei din 1989, baricada, a fost distrusă. S-a tras în oameni până în jur de ora 3 dimineaţa. A doua zi, pe lumină, sângele de pe caldarâm a fost spălat