"Satelitul bunic" al Europei, de mărimea unui autobuz, va cădea pe Pământ în următoarele ore. Ce şanse sunt să lovească zone populate

Un satelit european de pionierat va cădea pe Pământ în următoarele ore, transmite BBC. ERS-2 a fost o platformă de observare de ultimă oră atunci când a fost lansat în 1995, creând tehnologii care sunt acum folosite în mod obişnuit pentru monitorizarea planetei.

• Primul episod de iarnă din acest sezon. 7 judeţe, cele mai afectate: COD ROŞU de viscol

Acesta a coborât treptat de la încheierea operaţiunilor, în 2011, şi va plonja necontrolat în atmosferă în cursul zilei de miercuri. Agenţia Spaţială Europeană (Esa) spune că cea mai mare parte a satelitului , greu de două tone, va arde în timpul căderii.

Este posibil ca unele părţi mai robuste să reziste la încălzirea intensă generată în timpul scufundării de mare viteză, dar şansele ca aceste fragmente să lovească zone populate şi să provoace pagube sunt reduse.

Ele ar putea ateriza aproape oriunde în lume, dar, având în vedere că cea mai mare parte a suprafeţei Pământului este acoperită de ocean, orice resturi care vor supravieţui la suprafaţă este foarte probabil să se piardă în mare.

"Şi merită subliniat faptul că niciunul dintre elementele care ar putea reintra în atmosferă (şi ajunge la suprafaţă) nu este radioactiv sau toxic", a declarat Mirko Albani de la Departamentul Segmentul Terestru de Observare a Pământului al Esa.

Doar o mică parte a ERS-2 va ajunge pe Pământ

Agenţia a lansat doi sateliţi de teledetecţie terestră (ERS) aproape identici în anii 1990. Aceştia erau cei mai sofisticaţi observatori planetari ai vremii lor, având la bord o suită de instrumente pentru a urmări schimbările de pe uscat, din oceane şi din aer.

Aceştia au monitorizat inundaţiile, au măsurat temperaturile la suprafaţa continentului şi a oceanelor, au urmărit mişcarea câmpurilor de gheaţă şi au detectat deformarea solului în timpul cutremurelor. Iar ERS-2, în special, a introdus o nouă capacitate de evaluare a stratului protector de ozon al Pământului.

Cei doi au fost descrişi drept "bunicii observării Pământului în Europa". "În ceea ce priveşte tehnologia, se poate trage o linie directă de la ERS până la sateliţii europeni Copernicus/Sentinel care monitorizează planeta în prezent. ERS este locul de unde a început totul", a declarat pentru BBC News managerul de dezvoltare a afacerilor de observare a Pământului de la Airbus.

ERS-2 este primul din acest duo care se întoarce acasă. Plasat iniţial la 780 km deasupra Pământului, inginerii i-au folosit ultimele rezerve de combustibil în 2011 pentru a-i reduce altitudinea la 570 km. Se aştepta ca atmosfera superioară să tragă apoi nava spaţială până la distrugere în aproximativ 15 ani.

Această predicţie se va adeveri miercuri seara, GMT. Este greu de spus cu exactitate când şi unde. Mult va depinde de densitatea atmosferei superioare, lucru care este influenţat de activitatea solară. Ceea ce se poate spune cu certitudine este că reintrarea va avea loc între 82 de grade Nord şi Sud, deoarece aceasta a fost măsura orbitei satelitului în jurul Pământului.

Experţii în deşeuri spaţiale de la Esa au calculat că o mică parte din masa ERS-2 va ajunge pe suprafaţa Pământului. Fragmentele care vor avea impact cu planeta ar putea include panouri interne şi unele părţi metalice, cum ar fi rezervoarele de combustibil şi de presiune.

Elementul cu cea mai mare probabilitate de a traversa atmosfera sub o formă sau alta este antena pentru sistemul radar cu deschidere sintetică, care a fost construită în Marea Britanie. Antena are o construcţie din fibră de carbon care poate tolera temperaturi ridicate.

Când a fost lansat ERS-2, liniile directoare privind atenuarea deşeurilor spaţiale erau mult mai relaxate. Aducerea acasă a unei nave spaţiale redundante în termen de 25 de ani de la încheierea operaţiunilor era considerată acceptabilă.

Unde ar putea pica

Noua Cartă "Zero Deşeuri" a Esa recomandă ca perioada de graţie de eliminare să nu depăşească acum cinci ani. Iar viitorii săi sateliţi vor fi lansaţi cu combustibilul necesar şi cu capacitatea de a se dezobişnui cu propulsie în scurt timp.

Motivaţia este evidentă: având în vedere numărul mare de sateliţi care sunt lansaţi pe orbită, potenţialul de coliziune este în creştere. ERS-1 a eşuat brusc înainte ca inginerii să îi poată reduce altitudinea. Acesta se află încă la mai mult de 700 km deasupra Pământului. La această înălţime, ar putea trece 100 de ani până când va cădea în mod natural.

Compania americană SpaceX, care exploatează majoritatea sateliţilor funcţionali aflaţi în prezent pe orbită (peste 5.400), a anunţat recent că va dezactiva 100 dintre ei după ce a descoperit o defecţiune care "ar putea creşte probabilitatea de defecţiune în viitor". Aceasta doreşte să îndepărteze navele spaţiale înainte ca orice problemă să îngreuneze sarcina.

Săptămâna trecută, Secure World Foundation, un grup de susţinere a utilizării durabile a spaţiului, şi LeoLabs, o companie americană care urmăreşte deşeurile spaţiale, au emis o declaraţie presantă cu privire la necesitatea de a elimina echipamentele orbitale redundante.

Ei au spus: "Acumularea de obiecte masive abandonate pe orbita joasă a Pământului continuă fără încetare; 28% dintre actualele obiecte masive abandonate cu durată lungă de viaţă au fost lăsate pe orbită de la începutul secolului. Aceste aglomerări de mase incontrolabile reprezintă cel mai mare potenţial de generare de resturi pentru miile de sateliţi nou implementaţi care alimentează economia spaţială globală."