Educaţia de acasă, esenţială în lupta cu obezitatea la copii. Bogdan avea 89 de kilograme în clasa a opta, acum e medic şi ajută micii pacienţi să-şi recupereze copilăria
Obezitatea începe acasă şi ia proporţii la şcoală. Copiii cu părinţi supraponderali sunt de două ori mai predispuşi să se îngraşe. Nici şcoala nu-i ajută, pentru că legea e încălcată chiar de la intrare. Dulciuri, chipsuri, sucuri, toate teoretic interzise, sunt vândute la discreţie în pauze. Taxa pe zahăr, proiect mult dezbătut în România, a rămas doar un plan într-un sertar. Rezultatul: mii de copii ajung la medic cu zeci de kilograme în plus şi în prag de diabet. Urmăriţi un nou material din seria Greu de Mic.
De Mădălina Iacob la 15.11.2021, 20:05
Bogdan Pascu, medic endocrinolog: Povestea mea începe în copilărie, pe la vârsta de 3 ani, când am început să iau constant în greutate şi bineînţeles pe la vârsta de 7 ani, lucrurile erau evidente, nu trebuia să mă cântăresc, eram conştient şi eu, şi familia, că sunt un copil care suferă de obezitate.
30 de ani mai târziu, Bogdan Pascu e medic endocrinolog şi ajută copiii cu probleme de greutate să-şi recupereze copilăria. Doar în cabinetul lui, de la Institutul pentru Sănătatea Mamei şi Copilului, vin aproape 5.000 de pacienţi anual.
"Alexia a venit acum un an si jumatate si deja se incadra in obezitate". Fiecare kilogram pierdut e o victorie, pentru că obezitatea este o boală greu de dus. Nu doar fizic. Medicul ştie asta din proprie experienţă.
De ce avem mai mulţi bolnavi de obezitate ca înainte
Bogdan Pascu, medic endocrinolog: În jurul clasei a opta deja aveam 89 de kilograme. Am trăit si am experimentat sentimentele pe care sunt sigur ca le resimt toti copiii si adolescentii care sufera de obezitate, si vreau sa subliniez ca obezitatea este o boala. De multe ori mă porecleau, chiar şi prietenii imi spuneau grasule, batoză...
Lucrurile au devenit şi mai grave între timp. Prevalenţa obezităţii în lume aproape s-a dublat în 30 de ani. Motivele se văd la tot pasul. Obiceiurile alimentare s-au schimbat. Mâncarea nu mai e doar hrană - e refugiu, mod de socializare, capriciu. Gustările procesate au devenit accesibile oricui şi oriunde.
Mihai Florin Traian, 12 ani: Mergeam după ore, langa şcoală aveam un fast-food, mancam, mai mancam, mai avem un chisoc langa scoala, mai avem cate un suc, cate o punga de chipsuri.
Cum e mascat zahărul sub diferite denumiri
Problema e că majoritatea alimentelor procesate ascund cantităţi uriaşe de zahăr, sub zeci de denumiri diferite, de la fructoză şi dextroză, până la melasă şi sirop de porumb. Industria alimentară ne-a hrănit dependenţa, ajungând să îndulcească până şi iaurtul, chipsurile, chiar pâinea.
Nu e de mirare că am devenit campioni la consumul de zahăr, cu 30 de kilograme pe an consumate în medie de fiecare român.
Mădălina Iacob, reporter Observator: O taxă pe zahăr ar cântări greu şi pentru sănătate, şi pentru economie. În ţări ca Ungaria, Spania, Franţa sau Polonia, autorităţile se laudă cu o scădere a consumului de zahăr. Sau cu schimbarea reţetei nesanatoase din partea unor producători.
În România, fiecare iniţiativă de lege a fost respinsă. Avem în schimb o lege care interzice vânzarea de produse de patiserie, fast-food şi dulciuri în incinta unităţilor de învăţământ. În puţine şcoli se respectă.
Mihai Florin Traian, 12 ani: La mine in clasa si ce am vazut in general, sandvisuri, chipsuri, napolitane, ciocolati, de toate.
Reporter: Credeţi că e în pericol sănătatea copiilor noştri?
Tată: Într-un fel da, într-un fel nu, depinde cum îi educăm de acasă.
Părinţi obezi, copii obezi
Şi dacă statul nu se preocupă, educaţia rămâne doar în mânile familiei.
Bogdan Pascu, medic endocrinolog: Copiii au nevoie de modele. Cel mai important model in viata copilului este parintele. Totdeauna incerc sa explic parintilor ca modifcarea se face la nivelul familiei. Nu putem izola copilul, el mananca sanatos si noi restul mancam nesanatos.
Medicul a observat de-a lungul anilor că cei mai mulţi copii supraponderali sau obezi provin din familii în care există obezitate. Aşadar obiceiurile se formează, dar se şi schimbă acasă.
Cristina Fedorovici, psihoterapeut: Masa în familie este un ritual esenţial. Măcar masa de seara să fie infamilie. Mesele de sambata si duminica sa fie in familie, sa includem copilul in pregatirea mesei, in strangerea mesei, in ceea ce inseamna, listele cu ce ar trebui sa cumparam si ce sa gatim. Copiii sunt foarte receptivi la a se tine de o igienă alimentara daca le cerem participarea.
Parenting-ul modern, bazat pe independenţă maximă pentru copii, le poate face mai mult rău, atrag atenţia specialiştii. Banii de buzunar în locul pachetului de acasă şi mâncarea comandată la discreţie nu duc decât la alegeri greşite.
