"Israelul nu trebuie lăsat singur". Cum arată victoria Israelului şi va intra Iranul în război? Interviu cu expertul Ştefan Popescu

Război Israel - Hamas. Bombardamentele continuă deopotrivă în Israel și în Gaza. Autorităţile din Ierusalim au ordonat declanşarea unei vânători şi mai acerbe a teroriştilor Hamas care au rămas ascunși în teritoriile pe care Israelul le administrează. Între timp, Ministerul român al Afacerilor Externe a confirmat faptul că încă un român este dat dispărut. Așadar până acum nu se știe nimic de doi cetățeni români.

• Lacrimi pentru Mihăiță, băiatul care nu există. Povestea falsă a strâns 20.000 de share-uri. Cum a păcălit AI-ul mii de români

Îngrijorătoare sunt şi mişcările Teheranului, deşi mai mulţi oficiali americani susţin că liderii iranieni au fost surprinşi de atacul grupării teroriste Hamas. Aceştia recunosc faptul că i-au antrenat pe palestinieni şi le-au furnizat arme, dar susţin că nu le-au dat undă verde să străpungă zidul şi să ucidă israelieni. Anterior, însă, nişte membri de rang înalt ai Hamas şi Hezbollah au susţinut că au primit binecuvântarea Teheranului, dar Washingtonul neagă informaţiile şi afirmă că au monitorizat toate întâlnire dintre iranieni şi palestinieni. Analistul de politică externă Ştefan Popescu, doctor în istoria relaţiilor internaţionale contemporane, a analizat ce s-a întâmplat în ultimele zile la Observator cu Marius Pancu.

Marius Pancu: Violențele s-au extins și în Cisiordania, două persoane au fost rănite dintre forțele de ordine, iar atacatorul a fost ucis de forțele Israelului. Care este potențialul de extindere a tensiunilor acolo și cum ar schimba asta conflictul?

Ştefan Popescu: Ceea ce s-a întâmplat ne arată o radicalizare profundă a populațiilor palestiniene, atât în Gaza cât și în Cisiordania, în sudul Libanului. Potențialul este mare pentru că diaspora palestiniană este numeroasă în regiune, palestinienii sunt 14 milioane de locuitori. Cam șapte milioane sunt în teritoriile Gaza, Cisiordania și în împrejurimi. În plus există anumite conexiuni cu organizația teroristă Hamas, jihadul islamic, care a găsit o bază în populația din Gaza. Trebuie să ne uităm și la cauzele profunde care au permis această radicalizare: dezinteresul comunității internaționale. Chestiunea israelo-palestiniană a fost atât de complexă încât pe nimeni n-a mai interesat. Europenii nu mai au nicio influență în Orientul Mijlociu, plus orizontul lor strategic este dominat de conflictul din Ucraina, sunt interesați de ce se întâmplă în Caucazul de Sud. Statele Unite sunt interesate ce se întâmplă cu Ucraina, dar și cu China. Tot acest dezinteres a creat un spațiu de manifestare, a dat o libertate Iranului. 

Marius Pancu: Știm clar că sunt mișcări finanțate cu bani iranieni. Să lovești, cum a făcut Israelul, aeroporturile din Siria pe care era așteptat ministrul de Externe iranian, ce fel de gest este și cu ce consecințe?

Ştefan Popescu: Le-au lovit și Israelul a mai lovit ținte din Siria, cu știrea rușilor. Au fost fără îndoială informați. Prin Siria probabil au fost trimise piese detașate, prin Siria au ajuns instructori în Gaza. Frontiera cu Siria este foarte poroasă, nu are niciun interes să-și controleze bine frontierele tocmai pentru că această instabilitate reprezintă un factor care îl menține la putere pe Bashar al-Assad. Siria este un aliat al Iranului, a primit asistență din partea Iranului să combată rebeliunea siriană care dorea răsturnarea lui Bashar al-Assad. Nu mă miră că Siria este un culoar de tranzit.

Marius Pancu: Dar este un incident de tipul casus belli pentru Iran?

Ștefan Popescu: Nu, de asta și SUA au trimis două portavioane tocmai pentru a dat un semnal Iranului, dar totodată Iranul nu cred că are curaj, pentru că ar fi un gest sinucigaș în momentul în care ar întreprinde acțiuni ostile. În acest moment, având în vedere desfășurarea de forțe americane în zonă, dar și solidaritatea comunității occidentale, gradul de alertă și nevoia de a da o ripostă clară pentru a arăta cum arată un adevărat echilibru strategic de către forțele israeliene, toate acestea descurajează acțiuni statale. Dar pot fi acțiuni asimetrice. Aceste organizații teroriste atrag celule teroriste, infiltrații teroriste, există o circulație dinspre Africa de Nord, care este o zonă de instabilitate până în Orientul Mijlociu.

Marius Pancu: Am înțeles care au fost obiectivele pe termen scurt ale grupării Hamas, să sădească teroarea. Ce mai poate să urmărească?

Ştefan Popescu: Să sădească teroarea și să devină unicul interlocutor al poporului palestinian pe fondul prăbușirii Autorității Naționale Palestiniene, și din punct de vedere moral, dar și ca urmare a corupției, ineficacității, care mai subzista în Cisiordania. Autoritatea Națională Palestiniană este condusă de Mahmud Abass, în vârstă de 87 de ani. 

"Israelul nu trebuie să fie lăsat singur"

Marius Pancu: În ceea ce privește violența care s-a extins spre Cisiordania, ricoșeul să fie tocmai acesta: să înlocuim inclusiv regimul din Cisiordania cu o guvernare Hamas?

Ştefan Popescu: Nu. Nu, tocmai. Nu trebuie lăsat spațiu de manifestare grupării Hamas. Problema este că a găsit un teren fertil, pentru că Autoritatea Națională Palestiniană a fost măcinată de corupție, iar comunitatea internațională nu a făcut niciun efort să sprijine.

Marius Pancu: Cum arată victoria Israelului?

Ștefan Popescu: Israelul nu trebuie să fie lăsat să fie singur. Riposta securitară, militară este necesară pentru că sunt probabil 20 - 25.000, brigăzile militare ale Hamas, Al-qassam, este important să se dea o ripostă militară care să elimine aceste persoane care amenință viața oamenilor din Israel, dar în același timp trebuie un program de pace, economic. Această populație a fost exploatată cu cinism de către Hamas. Dacă ar fi dorit un viitor pentru Gaza, nu s-ar fi dedat la asemenea acțiuni. Pe termen lung ar trebui, dacă elitele palestiniene, pentru că aici este o responsabilitate inclusiv a palestinienilor să aibă elite care să-și asume un adevărat program, nu să deturneze banii pentru dezvoltare în acțiuni de terorism. Elitele palestiniene au și ele o mare responsabilitate în ceea ce s-a întâmplat și starea în care arată în acest moment situația politică, care nu oferă perspective pentru crearea unui stat. Bineînțeles că și Israelul are o parte de responsabilitate, dar a fost lăsat singur, un dezinteres al comunității internaționale, care are alte priorități. Tot timpul apar alte crize, suntem într-o gestionare perpetuă de câțiva ani încoace, după pandemia de Covid, care ne-a făcut să uităm de această problemă care este nerezolvată din 1948.