Ariana, fata cu COVID care s-a internat singură ca să-și salveze mama, s-a întors acasă: "Dumnezeu mi-a dat un asemenea copil"

Adolescenta din Oradea, care a impresionat o ţară întreagă, pentru că a plecat în spital când a fost confirmată cu noul coronavirus ca să nu-şi infecteze mama, a ajuns acasă. Este sănătoasă şi mai ales din nou împreună cu mama ei. La capătul celor 14 zile în spital a ieşit parcă şi mai matură. Nu consideră că a făcut un sacrificiu. Mamă şi fiică au povestit pentru Observator cum au fost cele două săptămâni departe una de cealaltă.

• Focul Sfânt a luminat România în noaptea Învierii. Credincioșii au fost copleșiți de emoții şi plini de speranță

• Ariana, un exemplu de responsabilitate, în vreme de pandemie
• Copila i-a impresionat până şi pe medici, în perioada cât a fost internată
• Mama Arianei: "Dumnezeu mi-a dat un asemenea copil"

Ariana: Mama mea a avut o boală oncologică şi nu vreau să păţească ceva pentru că nu mai am pe altcineva. Ea mi-a dat viaţă şi m-a crescut şi ştiu cât de greu i-a fost. Îi voi fi recunoscătoare pe viaţă.

Primul gând al Arianei este mereu la mama ei. Este un copil încercat. Nu şi-a cunoscut tatăl pentru că a murit într-un accident pe când mama ei era însărcinată cu ea. Iar lupta mamei ei cu cancerul i-a schimbat profund viaţa. A transformat-o în îngerul ei păzitor. Şi a demonstrat cât de departe este dispusă să se sacrifice pe ea în urmă cu o lună, când a fost diagnosticată cu Covid-19.

Ariana: M-am pierdut, am început să plâng, am venit afară, am luat viziera şi mănuşile şi am început să dezinfectez că nu voiam să se întâmple altceva. Mama mea a început să plângă, chiar am crezut că mă pierd, dar am reuşit să găsesc un echilibru şi am reuşit să fiu tare ca să nu îi dau nici ei virusul. Mereu mă gândesc la ea prima oară. Am încercat să conduc eu situaţia, să iau totul în mâinile mele.

Iar mama întotdeauna se gândeşte la fiică.

Mama Arianei: Ce reacţie am avut eu? Nu ştiam de mine. Ea mă încuraja, eu spuneam că nu, nu o să plece. Ea spunea, ba da. Și-a făcut bagajul şi a plecat.

Reporter: V-a spus de ce?

Mama Arianei: Ca să mă protejeze pe mine.

Ariana şi-a convins mama să cheme salvarea. Şi-a făcut bagajul fără ezitări şi cu inima strânsă s-a urcat în ambulanţă. Au urmat două săptămâni grele. Din casa ei, unde este înconjurată de verdeaţă şi de pisicile pe care le adoră, Ariana ajuns să privească pe geam, cu dor, trecătorii.

Ariana: În prima zi nu prea conştientizam că voi sta două săptămâni, prima noapte a fost lungă, nu am vrut să vină seara pentru că ştiam că o să îmi fie greu. În prima noapte am început să vărs, eu cred că din cauza medicamentelor. Voiam să plâng, dar ceva nu mă lăsa. O persoană mi-a spus că un om are doar un număr de lacrimi şi să nu le folosim doar aşa. Să stau singură, să fiu departe de familia şi de prietenii mei şi să ştiu că într-un fel sunt o prizioneră acolo.

Cu o maturitate şi un simţ al răspunderii ieşite din comun, fiica a continuat să îşi încurajeze mama.

Ariana: Mi-a spus cât de dor îi e de mine, plângea. Mai mult eu o încurajam pe ea şi mă încurajam pe mine

Mama Arianei: Nu puteam să mă duc la ea şi vorbeam doar prin telefon. Ea mereu mă încurajează pe mine.

Dumnezeu mi-a dat un asemenea copil.

Am găsit-o astăzi pe Ariana în micul ei paradis de acasă. Printre pisici şi flori, cu o carte în braţe. Aşa se simte cel mai bine copila de 12 ani. Îşi aminteşte zâmbind reîntâlnirea cu mama.

Ariana: În curtea spitalului, a început să plângă dintr-o dată şi eu la fel pentru că nu mi-am putut controla emoţiile aşa cum trebuie. Ne-am îmbrăţişat.

Mama Arianei: Am urlat pot să spun. Nici nu am recunoscut-o. Pur şi simplu plângeam. A trecut pe lângă mine şi nu am văzut-o. Mami, nu mă vezi?

De când o are înapoi acasă, mama Arianei se minunează zi de zi de fata ei.

Mama Arianei: Tot timpul am apreciat-o, pentru mine este un exemplu.

Reporter: Cum aţi crescut un asemenea copil?

Mama Arianei: Nici eu nu ştiu. Dumnezeu mi-a dat un asemenea copil.

Copila i-a impresionat până şi pe medici.

Dr. Țîrț Dorel, purtător de cuvant DSP Bihor: Este un gest admirabil care ar trebui să fie urmat de mulți concetățeni ai noștri astfel încât să ne protejăm atât persoanele din familie cât și din comunitatea în care trăim.

Ariana: Eu aş spune să creadă pentru că nu este de joacă. Mai bine porţi mască decât să stai două săptămâni într-o cameră.

Pentru Ariana, experienţa rămâne o poveste pe care o va transmite mai departe.