"Era ca o legumă. Mi-au dat-o de la spital în pătură". Drama lui Bogdan şi Cici, alinată de o asistentă. De 17 ani, Camelia le trece pragul

Există oameni care n-au niciodată liber de sărbători. Pentru că doar ei le mai deschid uşa celor împovăraţi de ani şi singurătate, abandonaţi şi bolnavi. Sunt oamenii de la Crucea Alb Galbenă, serviciul de asistenţă medicală la domiciliu. Reportajul care urmează nu este însă despre tristeţea oamenilor singuri, ci despre bucuria de a le fi alături, când le e mai greu.

• Meteorologii anunţă o "schimbare majoră" a vremii. Vom avea fenomene extreme în ţară toată săptămâna

Acum 17 ani, Camelia a trecut prima dată de poarta de la numărul 11, unde o aşteptau doi oameni neputincioşi şi bolnavi. De atunci, uşa casei lor e mereu deschisă pentru ea. Ca pentru cineva foarte iubit. "Ne bucurăm extraordinar de mult când vine la noi. Dacă se bucură căţelul, vă daţi seama cum ne bucurăm noi", spune Cici Robaki. Pentru ca bucuria să fie completă, astăzi vine la cafea şi Măriuca Ivan, care în urmă cu 25 de ani înfiinţa, în România, Crucea Alb Galbenă. Un serviciu de îngrijire la domiciliu unic la noi în ţară. Şi extrem de necesar. Cici şi Bogdan Robaki, recunosc - fără fetele de la Crucea Alb Galbenă n-ar fi supravieţuit.  

Terapie pentru oamenii singuri de sărbători

"Acum 17 ani, când s-a întâmplat ce s-a întamplat cu Cici, era ca o legumă şi mi-au dat-o de la spital în pătură. În fiecare zi venea o asistentă de la Crucea Galbenă şi avea grijă de Cici", povesteşte Bogdan Robaki. Ironic, la începutul anilor '90, Măriuca Ivan şi doctorul Bogdan Robaki au fost colegi de serviciu la Ministerul Sănătăţii. Acolo au pus, împreună, bazele şcolii de îngrijire la domiciliu în România. Camelia, asistenta care îi îngrijeşte, este un produs al acelei şcoli. Dar pentru Bogdan şi Cici, e un membru al familiei. Şi singura lor legătură cu lumea de dincolo de poartă. 

"Faptul că stai de vorbă cu cineva, noi nefiind deplasabili... El mai iese, vara, cu căruţul. Eu ies până la gunoi, că de gunoi sunt bună", spune, râzând, Cici Robaki. Când îi vede aşa, veseli şi liniştiţi, Măriuca Ivan ştie că ea şi oamenii ei şi-au îndeplinit misiunea.

"Aţi văzut cum sunt aşteptaţi, aţi văzut cum sunt primiţi. Fac parte din familie, sunt uneori singurii care le deschid uşa. Sunt bucuria lor. Iar ei au învăţat că asta trebuie să ofere. Pentru că nu este suficient să faci un pansament, să pui o perfuzie. Trebuie să o oferi cu iubire, cu bucurie, pentru că efectul ei este dublu", crede Măriuca Ivan, fondator Crucea Alb Galbenă.

Crucea Alb Galbenă are în grijă peste 600 de bucureşteni

Cereri sunt enorme, dar fondurile nu îi permit Măriucăi să aibă mai mult de 14 asistenţi. Care trebuie să aibă grijă, numai în Bucureşti, de peste 600 de pacienţi. Cei mai mulţi - oameni în vârstă, singuri, săraci şi bolnavi, care refuză speriaţi să meargă la spital. "S-a creat această teamă de spital, de infecţiile nosocomiale, poate chiar de tratamentul care le este dat în spital", spune Măriuca Ivan, fondator Crucea Alb Galbenă. O teamă perfect justificată, completează doamna Lucia. Soţul ei, imobilizat la pat de 3 ani, suferă şi acum de pe urma unei vizite la spital. 

"Nosocomialele pe care le-a luat în spital... E o minune că trăieşte. Pe toate le-a avut", povesteşte Lucia Pop. Iuliana, de la Crucea Alb Galbenă l-a salvat. Şi pe el, dar şi pe ea. De atunci, sunt mereu împreună, o echipă perfectă şi completă. "O aşteptăm de fiecare dată ca pe un măr copt pe Iuliana. Mulţumesc. Ea este din familie", adaugă Lucia Pop. Iar asta îi întăreşte doamnei Lucia convingerea că sistemul de îngrijire la domiciliu e viitorul, şi spre asta ar trebui să îşi îndrepte atenţia autorităţile. "Aşa este normal. Pacientul să fie în mediul lui, în familia lui. Şi dacă cineva din afară, o persoană competentă, un profesionist cum e Iuliana are grijă de el, asta e tot ce mi-am dorit", crede Lucia Pop.

Se estimează că în 2056 o treime din populaţia României va avea peste 65 de ani. O ţară tot mai bătrână, şi total nepregătită să aibă grijă cum se cuvine de bunicii fără nepoţi.