Pescari din tată-n fiu, o meserie care nu e pentru oricine. Cine sunt cei care aduc peștele proaspăt pe mesele restaurantelor de pe litoral

O rânduială de mii de ani, păstrată din tată în fiu, la care nici gând să renunţe. Pescarii din Marea Neagră îşi duc povestea mai departe şi respectă cu sfinţenie tot ce-au învăţat încă de pe vremea când erau de-o şchioapă. O meserie grea, care nu e pentru oricine. Cu deşteptarea la patru dimineaţa, cu zile în care în plasă nu cade nimic. O echipă Observator i-a însoţit în larg şi le-a aflat secretele.

• Vremea 6 - 19 mai 2024. Val de ploi, grindină și vijelii; de miercuri, se răcește în toată ţara. DETALII la Observator 17:00, la Antena 1
• "N-am văzut de când sunt așa ceva!" Potop cu grindină în Prahova. Mașini înghițite de ape și strat de gheață chiar și de 10 cm, la Vâlcănești

Când noaptea îşi dă mâna cu ziua, sub o lună perfectă, cu pescăruşii jucându-se deasupra bărcilor şi o mare de o linişte desăvârşită, pescarii pornesc în larg. Dimineaţa lor începe la ora patru. Echipaţi bine, cu plasele atârnate de barcă şi lăzile care abia aşteaptă să fie umplute cu peşte proaspăt, oamenii mării îşi încep misiunea. 

Pentru pescari, barca este a doua casă. Îşi duc meseria din tată-fiu şi respectă cu sfinţenie tot ce au învăţat. 

Mircea Budulan, pescar: Încercăm să existăm. Dacă e vremea bună, aducem şi peşte. Dacă e furtună. 

La un kilometru şi jumătate în larg, după ce au aşezat cu migală plasele, aşteaptă. E o linişte ca de ceremonie. Nimeni nu vrea să deranjeze prada. 

Pescar: Lăsăm puţin plasa jos, facem curent! Durează, e foarte multă. 

Ca la un semn, când soarele îşi arată cupola aurie şi uneşte marea cu cerul, peştele cade în plasă. 

Andreea Petrescu, reporter Observator: Marele avantaj la o asemenea experienţă este faptul că acum, la 5:45, avem norocul să vedem răsăritul chiar aici în larg.

Din larg, peștele ajunge în bucătărie

Cu tolba plină cu peşte, pescarii se retrag la mal. Acum începe arta în bucătărie. În afumătoare, păstrăvul s-a odihnit sub fumul rumeguşului ars. 

Matei Datcu, pescar: Ăsta e un macrou afumat! Băgăm rumeguş.

Reporter: Cât timp a stat? 

Matei Datcu: O noapte! 

În bucătărie, începe aranjarea peştelui prins în viul nopţii. 

Matei Datcu: Acum sortăm. Ăsta, de exemplu, e hamsie! Cred că avem vreo 14 kile aici! Ăsta are gust de fructe de mare! Tot ce avem specialităţi băgăm la ciorbe! 

Plitele se înconvoaie sub bogăţia adusă din mare, iar oalele sunt doldora de bunătăţi de să te lingi pe degete. 

Bucătar: Aici facem ciorbă de storceag. Este făcută din sturion. Este diferită. Este dreasă cu ou şi smântînă. Este foarte căutată. Avem peşte pe plită, peşte prăjit. Aici avem perişoare din peşte. 

Într-un alt colţ de bucătărie, pe o plită încinsă bine, alintată cu sare, câteva bucăţi de peşte se perpelesc de zor. E ora prânzului, iar masa este plină cu tot ce are mai bun marea de oferit. 

Matei Datcu, pescar: Icre de crap, icre de ştiucă, cârnaţi de peşte, chifetele de crap, midii, hamsie, toate asortate cu sosul de Agigea. 

Mâine, la 4 dimineaţa, pescarii din tată-n fiu îşi deapănă din nou povestea.