Stațiunea din România, cu un potenţial turistic uriaş, care riscă să fie distrusă de nepăsare și lipsa unei strategii

Dumnezeu îţi dă, dar nu îţi bagă şi în traistă. Avem natură frumoasă şi peisaje unice, dar ar trebui să facem şi noi ceva. Cum ar fi promovare turistică şi ceva organizare. Asta se întâmplă în cea mai înaltă staţiune montană din România, la Rânca, în Gorj unde frumuseţea e ştirbită de clădiri începute şi abandonate, canalizarea lipsă şi gunoaie.  

• Formula 1, Marele Premiu de la Imola. Max Verstappen va pleca din pole position. Cursa, LIVE duminică de la ora 16:00, pe Antena 1 și în AntenaPLAY

La umbra Vârfului Păpuşa, cu munţi şi văi de o frumuseţe unică, staţiunea Rânca are un potenţial turistic uriaş. Doar că splendoarea se pierde, în lipsa unei strategii.

Distrusă de nepăsare și lipsa unei strategii

Diana Speretoiu, reporter Observator: Situată în Munţii Parâng, la peste 1.600 de metri altidune, staţiunea Rânca e într-un cadru natural superb. Dar frumuseţea îi este ştirbită odată ce omul îşi lasă amprenta. Pentru că, dacă îţi întorci privirea, vezi, iată, un şirag de case de vacanţă începute, dar neterminate.

Constantin Pănescu, proprietar pensiune: Culori ca un curcubeu. Fiecare cu culoarea lui, cu arhitectura lui. Cred că rezolvarea aceste situaţii este un plan urbanistic general, dar pentru toată Rânca.

Turiştii pleacă de aici cu un gust amar.

Turist: E foarte frumos. Ce nu înţeleg este când s-au construit casele, probabil relieful e de vină, adică laşi un spaţiu de patru metri în faţa casei să opreşti propria maşină dacă nu a altora. Sunt mult prea înghesuite.

Staţiunea are nevoie şi de un proiect prin care Rânca să fie legată, peste munţi, de Vidra. Doar că ideea a fost respinsă de două ori de parlamentari. Între cele două localităţi, peste creste, sunt opt kilometri. Ar însemna o investiţie de circa opt milioane de euro.

Radu Miruţă, deputat: Dacă nu putem uni ţara pe autostrăzi, măcar să încercăm să o unim acolo unde se poate pe domeniul schiabil.

De mai bine de 100 de ani, se scrie povestea staţiunii Rânca. Dumitru Brezulescu, un tânăr avocat din Novaci, a descoperit locul şi a pus piatra de temelie a primelor cabane din zonă. O fotografie din 1968 o arată pe cea mai mândră dintre ele, chiar în centrul staţiunii.

Diana Speretoiu, reporter Observator: Iată-ne 55 de ani mai târziu. Bătrâna cabană stă să cadă la umbra pădurii de brad. 

O altă clădire construită în aceeaşi perioadă rezistă şi ea cu greu.

Dana Oniga, proprietar cabană: Este una dintre cele mai frumoase cabane. O cabană de munte, exact cum ar fi trebuit să fie toate cabanele. Cu acoperiş din şiţă. Şiţă bătută în patru rânduri ceea ce dovedeşte că încă din '70 şi până acum nu s-a dărâmat acoperişul.

Pentru că a fost ridicată de meşter pricepuţi şi doar cu materiale naturale. Acum a devenit un focar de infecţie. S-a umplut de gunoaie şi haine vechi lăsate în urmă de culegătorii de fructe de pădure sau ciuperci şi de cei care îşi mai găsesc ocazional adăpost. Pădurea e şi ea sufocată de mizerie.

Dana Oniga, proprietar cabană-reporter: Eu cel puţin, în ultimele două luni, am scos de sub pământ zeci, fără exagerare, zeci de saci de gunoi.

- Aţi săpat la propriu.

- Efectiv am săpat. dacă vă artă unghile cred că şi acum mai am urme de pământ.

În pădure ori în ape, ajunge şi canalizarea. Proiectul a fost recepţionat din 2011 şi a costat 3,6 milioane de euro din bani europeni. Nu a funcţionat niciodată. Foarte multe cabane s-au branşat ad-hoc la reţea. Mai mult, din cele patru staţii de epurare nu funcţionează niciuna.

Rânca e administrată de două primării: Baia de Fier şi Novaci. Fiecare a făcut drumurile după cât a fost de gospodar.

Constantin Pănescu, proprietar pensiune: Primarul de pe Baia, mai cu frica de Dumnezeu, că a fost popă înainte, a terminat lucrările de vreo doi de zile. Cel de pe Novaci încă tărăgănează să înceapă lucrările pentru că proiectele au început în acelaşi timp.

Am încercat să stăm de vorbă cu autorităţile din Novaci. Primarul era plecat în concediu, iar viceprimarul nu a fost de găsit. Explicaţii pentru haosul construcţiilor din staţiune n-am găsit nici la prefect. Doar promisiunea că se va încerca un inventar al neregulilor.

Iulian Popescu, prefect Gorj: O să solicităm în scris o inventariere a autorizaţiilor de construcţie eliberate şi care şi-au depăşit termenul de cinci ani. După acest termen, autorităţile publice locale pot să crească cota de impozit, să amendeze nefinalizarea faţadelor clădirilor.

În final, cei care au concesionat terenurile şi nu şi-au dus planul la bun sfârşit riscă să rămână fără ele. Până acolo, e însă cale lungă. De care ne amintim în fiecare sezon de schi sau în vacanţa de vară când vedem imaginile cu haosul şi aglomeraţia din staţiune.