Video Specii pe cale de dispariţie, din nepăsarea statului. Afaceri profitabile distruse, înlocuite de importuri
Au hrănit generații de români, dar nepăsarea statului le-a transformat în specii pe cale de dispariție. Rasele tradiționale de porci, vaci şi capre sunt înlocuite cu cele de import. Pentru fermieri este mai rentabil, pentru noi, mai puţin sănătos. Alte țări au transformat de mult moștenirea aceasta în afaceri profitabile, dar autorităţile de la noi încearcă să salveze ce se mai poate.
"Aceste rase au rămas în urmă. Ele au pierdut competiţia. Importanţa lor este maximă. Pentru că deţin gene valoroase", a declarat Lelior Iacob, directorul Agenţiei pentru Zootehnie. În spatele unui pahar cu lapte, al bucăţii de brânză şi al cărnii pe care o punem pe masă stă o adevărată moştenire: patrimoniul genetic al animalelor. De el depind, de fapt, atât cantitatea cât şi calitatea alimentelor pe care le producem. Motiv pentru care ceea ce păstrăm astăzi în ferme poate face diferenţa în farfuriile noastre de mâine. Problema e că nu mai păstrăm. Zeci de rase româneşti sunt pe cale să se piardă definitiv. Şi, odată cu ele, un patrimoniu genetic de nepreţuit.
Douăsprezece sunt incluse în programul de sprijin pentru conservare
Douăsprezece sunt incluse în programul de sprijin pentru conservare: Sura de Stepă, bivolul românesc, cinci rase de oi, o rasă de capre, două de porci și două de cai. Una dintre cele mai grave situaţii e în cazul bovinelor. "Vaca cu care au crescut bunicii şi străbunicii noştri. Eu cred că are şi valoare sentimentală", a declarat Vasile Vintilă, directorul Stațiunii de Cercetare-Dezvoltare pentru Creșterea Bovinelor. La Dancu, în judeţul Iaşi, sunt singurele bovine din rasa "sură de stepă" din România. 68 de capete, dintr-o specie care a început să piardă teren încă din vremea comunismului, pe fondul importurilor de rase specializate, care sunt şi de zece ori mai productive atunci când vine vorba de cantitatea de lapte pe care o oferă. Însă conservarea acestei specii este importantă din multe alte motive. "Această rasă a stat la baza formării raselor specializate din România. Niciodată boli care sunt frecvent întâlnite la taurinele din rase specializate, cum ar fi: leucoza, tuberculoza, bruceloza sau alte boli nu se întâlnesc la această rasă denumită sura de stepă", a declarat Vasile Vintilă, directorul Stațiunii de Cercetare-Dezvoltare pentru Creșterea Bovinelor.
Prin urmare, conservarea surei de stepă poate ajuta viitoarele generaţii de bovine să reziste mai mult la condiţiile de mediu şi la boli. Vecinii noştri din Ungaria au mai înţeles ceva: că din rasele tradiţionale se pot face şi bani frumoşi, aşa că au făcut din sura lor de stepă brand naţional. "Au dezvoltat agro-zooturismul pe suportul acestei rase în zona lacului Balaton. Chiar au care cu boi trase de boii din rasa sură de stepă care plimbă turiştii în zonă şi apoi, la finalul plimbării, îi invită să-i servească cu o friptură sau cu un biftec din rasa sură de stepă", a declarat Vasile Vintilă, directorul Stațiunii de Cercetare-Dezvoltare pentru Creșterea Bovinelor. Problema se vede până la ministerul Agriculturii. "Au fost mult mai multe, dar între timp au mai dispărut. Şi chiar dacă n-au dispărut au rămas populaţii foarte mici. Nu numai că le-am susţinut financiar pe toate formele de sprijin de care beneficiază şi rasele specializate- ele au primit un ajutor special s-au alocat în fiecare an câte 350.000 de euro- sunt populaţii mici care sunt susţinute", a declarat Maria Toma, directorul Direcției Generale Politici Agricole.
România şi-a recunoscut, oficial, rasele autohtone abia în 2020
"Sectorul zootehnic a avut o cădere liberă la nivel naţional", a declarat Ionică Nechifor, directorul Stațiunii de Cercetare-Dezvoltare pentru Creșterea Ovinelor și Caprinelor Popăuți. Deşi programe de conservare au mai existat, abia în 2020 România şi-a recunoscut, oficial, rasele autohtone şi a introdus un logo special pentru produsele provenite de la aceste animale. Şi în ţări precum Austria, Germania, Spania, Franţa şi Marea Britanie există de mulţi ani programe dedicate conservării raselor tradiționale și sprijinirii crescătorilor. "Beneficiază fermierul respectiv de nişte fonduri consistente- în aşa fel încât să poată valorifica o producţie la un preţ mai mic, da- de acord- el poate progresa, poate să se modernizeze, să îşi dezvolte afacerea", a declarat Ionică Nechifor, directorul Stațiunii de Cercetare-Dezvoltare pentru Creșterea Ovinelor și Caprinelor Popăuți. La Răchiţi, în judeţul Botoşani, se află una dintre cele mai importante staţiuni de cercetare de la noi din ţară. Aici se face selecţia şi încrucişarea oilor pentru a obține animale mai productive, mai rezistente și mai bine adaptate condițiilor din România. Şi tot aici am întâlnit şi o poveste de succes: fermierii au reuşit să salveze rasa karakul de Botoşani care era şi ea, acum câţiva ani, pe cale de dispariţie.
"Au o producţie bună de lapte, o carne cerută foarte bine în zona arabă şi mai au producţia de pielicele, care sunt foarte valoroase şi ei pe asta mizează cel mai mult", a declarat Ionică Nechifor, directorul Stațiunii de Cercetare-Dezvoltare pentru Creșterea Ovinelor și Caprinelor Popăuți. Anul acesta staţiunea Popăuţi a obținut recunoașterea oficială a două noi linii de culoare: Karakul Alb și Karakul Roz. Reuşitele sunt, însă, o excepţie şi nu performanţa unui întreg sector. "Vin produse- nu de oaie, dar vin alte produse din lapte care fac diferenţa la raft. Concurează. Şi în condiţiile astea avem de pierdut. Preţul pe brânza de oaie este foarte mare, în comparaţie poate cu alte state care finanţează această producţie", a declarat Ionică Nechifor, directorul Stațiunii de Cercetare-Dezvoltare pentru Creșterea Ovinelor și Caprinelor Popăuți. Am putea, dar mai bine dăm vina unii pe alţii.
"Li s-a părut foarte greu să respecte aceste condiţii, pentru că sunt nişte condiţii speciale pentru menţinerea lor. Sunt foarte multe documente de făcut pentru că aşa ne cere regulamentul european", a declarat Maria Toma, directorul Direcției Generale Politici Agricole. Un lucru e cert. Am putea mânca mai sănătos, de la noi de acasă, dacă statul şi-ar îndrepta mai mult privirea spre comoara genetică pe care o avem. Şi dacă fermierii ar face un efort comun. "Nu trebuie să uităm de unde am plecat, nu trebuie să uităm de aceste rase pe care fiecare stat le păstrează şi le conservă", a declarat Lelior Iacob, directorul Agenţiei pentru Zootehnie.
Nu uitaţi că ne găsiţi şi pe observatornews.ro acolo unde continuăm să vă arătăm cât costă să fii român.
Reporter senior în cadrul Observator, Antena 1, cu 11 ani de experienţă în jurnalism economic şi de business. ➜
