Video Românii dependenţi de droguri, trataţi în Italia, gratis. Modelul, preluat şi de alte ţări
Urmărește ObservatorNews pe Discover
Fără soluţii în ţara lor, românii caută vindecarea de droguri peste hotare. Unde, culmea, este gratis. Există aşa numitele comunităţi terapeutice, susţinute financiar de stat sau de milionari filantropi. Într-o izolare totală, dependenţii pot sta acolo până la trei ani. Observator a filmat într-o astfel de comunitate din Italia, un model pentru toate ţările din lume. Mai puţin România. La noi nu s-ar putea face aşa ceva, recunosc autorităţile. Urmăreşti acum un nou episod din campania "România pierdută în droguri".
Când dependenţa prinde glas, iese la iveală o mare suferinţă. Şi disperarea.
"Nu mai vedeam nicio scăpare, nicio cale de reuşită. Ajunsesem să am gânduri sinucigaşe", a declarat un bărbat.
Există doar câteva locuri în lume unde astfel de oameni îşi pot găsi vindecarea. Unul dintre ele e San Patrignano, Italia. O comunitate care se întinde pe 240 de hectare, un sat în miniatură, cu spital, brutărie, fermă proprie, şi multe alte facilităţi, inclusiv şcoală.
E cea mai mare comunitate terapeutică din Europa de acest fel. Peste 8 sute de oameni trăiesc acum aici. Izolaţi total de lumea de afară şi de toate tentaţiile ei.
"Clădirea de aici, albă, la etajul superior se află o brutărie care produce pâine, panetone, avem o grămadă de muncă. Avem un caseficio, cum îl numesc ei, lăptărie, unde facem brânză, iaurt, smântână, unde la rândul lor vin vândute afară şi toţi banii vin evident pentru comunitate, pentru a ne susţine", a declarat Timotei.
Timotei era de 8 ani depedent când a ajuns aici. Trecuse, în tot acest timp, prin mai multe spitale de stat ori private, din România, în încercarea de a scăpa de dependenţa de droguri. Degeaba.
"Am recăzut de fiecare dată şi mai rău, şi mai rău. Până la urmă mi-am dat seama că nu mai pot să dau vina pe nimeni, totul în jurul meu se prăbuşeşte", a mai spus Timotei.
O prietenă i-a povestit despre San Patrignano. A fost primit destul de greu, după o lună şi ceva. Era deja în pragul sinuciderii. Aşa că, atunci cand a fost acceptat, a intrat pe poarta comunităţii cu inima deschisă, chiar dacă ştia că viaţa de aici va fi plină de restricţii.
"O prietenă i-a povestit despre San Patrignano. A fost primit destul de greu, după o lună şi ceva. Era deja în pragul sinuciderii. Aşa că, atunci cand a fost acceptat, a intrat pe poarta comunităţii cu inima deschisă, chiar dacă ştia că viaţa de aici va fi plină de restricţii", a declarat Timotei.
Munca e o formă de terapie. Şi toată lumea munceşte în fabrici, în brutărie, în fermă sau în cramă.
Bianca Iacob, reporter Observator: Vinul din aceste butoaie este producţie proprie şi merge la vânzare, iar banii obţinuţi îi ajută pe tinerii de aici să se autofinanţeze. Îmi spunea unul dintre ei mai devreme că ei au voie să bea un singur pahar de vin pe lună în momentul în care sărbătoresc toate zilele de naştere ale celor născuţi în luna respectivă.
De un an şi jumătate Timotei nu a mai ieşit afară. De cand a venit aici a învăţat limba italiană, a descoperit că e talentat la pictură, şi-a făcut sute de prieteni.
Împreună muncesc, joacă fotbal, trăiesc, şi se vindecă.
Reporter: Crezi că poţi să te refaci?
Mihai: Ooo, o întrebare grea. Eu încerc, sper să reuşesc.
Mihai locuieşte în Italia de la 9 ani. Tot aici a început să consume droguri. De aproape un an e la San Patrignano. Mai mult ca sigur va rămâne 3 ani, atât cât durează cura complete. Cei care rezistă până la final pleacă de aici complet vindecaţi, spune el. Dacă pleacă.
"90% dintre oamenii care lucrează aici sunt foşti consumatori de droguri", a declarat Antonio Boschini, medic.
Antonio e unul dintre ei.
"Am venit aici acum 46 de ani pentru că eram dependent de droguri. Când am venit aveam 22 de ani. După primul an care a fost groaznic pentru mine, m-am schimbat părerea, am crezut în acest proiect şi în plus, am început să studiez medicina nu doar ca să devin doctor ci să fiu doctor şi să lucrez în San Patrignano", Antonio Boschini, medic.
Acum e parte a unei poveşti de succes care funcţionează de aproape 50 de ani. Peste 27 de mii de oameni de pe toată planeta au trecut pe aici.
"Din SUA, Africa, America de Sud şi din România. Primim pe toată lumea. Pentru noi, să oferim a doua şansă este misiunea noastră. Nimeni nu plăteşte, nu poţi depinde de posibilităţile economice ca să poţi să ai dreptul la a doua şansă", a declarat Letizia Moratti, cofondator San Patrignano.
Acest model pe bază de antreprenoriat a fost implementat şi în alte ţări: Marea Britanie, SUA şi inclusiv ţări din Orientul Mijlociu.
În România, abia dacă există 3 centre ale statului unde dependenţii pot urma, timp de 4 saptamani, terapie după cura de dezintoxicare din spital. Insuficient, o recunosc chiar si medicii. Comunităti terapeutice exista doar in sistemul privat, dar niciuna nu e gratuită iar internarea se face pe o perioadă de cateva luni. Mai mult de atât probabi nici nu se va face în România, prea curând, o spun si autorităţile.
"Foarte greu, pentru ca este vorba de educatie. Vedem ce buget are această comunitate, vedem cum pun accent pe educaţie. Fiecare persoană îşi schimbă total viaţa când intră aici", a spus Ramona Dabija, director de comunicare MAI.
De peste 30 de ani, în România s-au făcut doar strategii. Pe hârtie. Am ajuns din ţară de tranzit, ţară producătoare. 1 din 10 români declară că a consumat măcar o dată în viaţă o substanţă interzisă. Cel mai mic are 9 ani. Droguri se vând, droguri se cumpără peste tot, şi în centrul marilor oraşe şi la sate. În România se lucrează acum la o nouă strategie. Dar între timp, s-a schimbat guvernul. Punct, şi de la capăt. România rămâne pierdută în droguri.
