Mihai, eroul voluntar care salvează vieți, la 20 de ani: ”E cea mai mare satisfacție”
Sunt oameni care vor spune întotdeauna... ajut eu. Indiferent de cât de greu le este lor şi indiferent de încercările vieţii, se vor gândi mereu la ceilalţi. Mihai Moldoveanu ar putea fi numit fără nicio exagerare îngerul oraşului.
Sunt oameni care vor spune întotdeauna... ajut eu. Indiferent de cât de greu le este lor şi indiferent de încercările vieţii, se vor gândi mereu la ceilalţi. Mihai Moldoveanu ar putea fi numit fără nicio exagerare îngerul oraşului. E voluntarul de 20 de ani cu vestă fosforescentă şi trusă de prim ajutor care e lângă tine atunci când ai nevoie de ajutor. Salvează suflete, ţine în viaţă bolnavi când ambulanţele sunt pe drum şi chiar schimbă destine cu vorbe şi gesturi care vin în momente de cumpănă. Ar vrea ca România să fie bogată în oameni care ajută necondiţionat.
Există pe lume oameni care au nevoie de ajutor și oameni care au o singură nevoie: să-i ajute pe alţii. Mihai Moldovanu este un astfel de om.
Până când lumea ideală se va întâmpla, în lumea reală, Mihai își face partea lui. În fiecare dimineață când pleacă de-acasă, fără să ştie ce-l aşteaptă azi: va mai porni o inimă să bată, va mai simţi în palmă pulsul firav al unui copil, va mai salva o viaţă? Tânărul de 20 de ani, cu vesta lui fosforescentă și stăpânire de sine, e un fel de înger păzitor al oraşului. Neştiut aproape de nimeni. Până la începutul acestui an când, un incident şocant l-a transformat, peste noapte, în "eroul de la metrou ".
Instinctul i-a dictat, pur si simplu, ce trebuie să facă. Băiatul blocat între sine, sub metrou, părea grav rănit.
În scurt timp au ajuns și pompierii, și ambulanța. Tânărul a fost dus la spital şi în două săptămâni şi-a revenit complet. Astăzi, studiază în străinătate. Iar gestul lui necugetat, făcut din cauza unor probleme sentimentale, a rămas doar un vis urât. Din care l-a trezit un înger căruia îi va rămâne veșnic recunoscător.
Prima oară când a simțit aşa ceva a ştiut că asta îi e menirea. Să salveze oameni. Avea doar 15 ani.
Acele secunde, când omul de sub mâinile lui a revenit la viață, i-au decis și lui soarta.
Cum a ajuns un adolescent să se lupte, la propriu, cu moartea? Să nu stea pe margine când cineva e în pericol şi să ştie exact ce trebuie să facă pentru salvarea lui?
Şi aşa a devenit Mihai unul dintre ei. Unul dintre cei 5000 de eroi voluntari ai Serviciului de Ambulanță București. Iar în paralel a inceput şi studiile de asistent medical.
(Reporter): Ce crezi ca ar gandi mama ta despre tine?
(Mihai Moldoveanu): Ar fi mandra de mine sper sa fie mandra de mine. Sa ma vada ca fac ce-mi place. Pe langa faptul ca fac ce-mi place, le ofer si altora sansa de a se bucura de viata asta, asa cum e ea.
Fericirea asta îi e de ajuns. În general, pentru el nu vrea nimic. E obişnuit doar să dea, nu să primească.
Cum ar fi o trusă completă de prim ajutor. Una ca aceea care i-a folosit de atâtea ori, ca să salveze vieţi. Şi pe care n-o mai are.
Lumea în care trăieste Mihai e ca el - bună, caldă, generoasă. E, de fapt, lumea în care ne-am dori cu toţii să trăim. Ca într-un tablou pe care Mihai şi-l imaginează aşa:
Să te implici, să nu întorci capul când cineva e în suferinţă, să fii curajos și să nu aştepţi recompense pentru gesturile tale. Sunt câteva dintre lecțiile pe care Mihai le-a învăţat în timp ce se făcea om mare.
Dar pentru asta am putea încerca, fiecare dintre noi, să fim ca Mihai, măcar pentru o zi. Şi să spunem, atunci când cineva e pe marginea unei prăpastii, ajut eu!
Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰