22 decembrie '89! Libertatea după care România tânjea este în aer

Vestea înăbuşirii în sânge a demonstrantiilor a ajuns în scurt timp la toată populaţia Bucureştiului. Mulţi dintre supravieţuitorii măcelului din zona centrală au fugit spre zonele industriale, unde au relatat muncitorilor cele întâmplate

Încă de la primele ore ale zilei, străzile din Bucureşti, şi din multe alte oraşe importante ale ţării, s-au umplut de oameni care strigau, în cor, "Jos Ceauşescu!", "Jos comunismul", "Victorie!", "Am învins!" şi "Libertate!".

Deşi revolta romanilor începuse cu multe zile înainte, deşi pe 21 decembrie romanii îl înfruntaseră pentru prima oară în direct pe Ceauşescu, ziua de 22 decembrie rămâne dată care a intrat în istorie drept ziua Revoluţiei romane din 1989.

Locuitorii din Capitala aveau să ducă mai departe mesajul preluat din Timişoara şi să lupte împotriva gloanţelor şi a tancurilor pentru libertatea lor. Sute de mii de muncitori din întreprinderile bucureştene au ieşit încă din zorii zilei în stradă pentru a protesta împotriva regimului lui Ceauşescu.

Într-o ultimă şedinţă a Comitetului Politic Executiv se instituie starea de necesitate pe întreg teritoriul României. Tot acum, Ceauşescu îl critică dur pe generalul Milea, acuzându-l direct de slăbiciune şi laşitate în gestionarea şi represiunea revoltelor din Timişoara şi Bucureşti.

La doar câteva ore de la întâlnirea cu Ceauşescu, este anunţată sinuciderea generalului, iar odată cu aceasta se pun în circulaţie mai multe zvonuri.

Pe la ora 7:00 dimineața, Elena Ceaușescu a fost informată că un mare număr de muncitori, de la mai multe platforme industriale, înaintau spre centrul Bucureștiului. Baricadele miliției care trebuiau să blocheze accesul spre Piața Universității și Piața Palatului s-au dovedit ineficiente.

În dimineaţa zilei de 22 decembrie, manifestanţii bucureşteni se adună din nou în fata sediului Comitetului Central, însă de această dată din proprie iniţiativă. Nicolae Ceauşescu iese din nou la balconul clădirii pentru a calma mulţimea furioasă. Este huiduit din nou, mai puternic şi mai agresiv decât în ziua precedentă.

Ora 10:07: Cuplul dictatorial urca la bordul elicopterului şi a plecat în direcţia Snagov. Din acel moment Ceauşescu a devenit de facto ostatic al Armatei – cu alte cuvinte, al şefului acesteia, generalul Victor Atanasie Stănculescu.

Ora 11:00: Haosul în Bucureşti

După fuga lui Ceauşescu din clădirea Comitetului Central se instalează haosul în Bucureşti, precedat de o stare de euforie generală. Mulţimile descătuşate invadează Comitetul Central iar birourile oficialilor comunişti sunt vandalizate. Ţintele preferate fiind portretele dictatorului.

Ora 12:15: Televiziunea îşi reia emisia

Televiziunea Romana îşi reia emisia. Mircea Dinescu şi Ion Caramitru apar în fruntea unui grup de revoluţionari, anunţând exaltaţi fuga dictatorului.

Haosul din Bucureşti cuprinde întreaga ţară. Au avut loc manifestaţii spontane de protest faţă de regim. La unele manifestaţii populaţia a atacat sedii de partid şi de stat sau chiar posturi de miliţie. Câţiva miliţieni au fost chiar omorâţi.

Ora 15:00: Conturarea guvernului

Petre Roman citeşte de la balconul Comitetului Central al PCR Declaraţia în trei puncte a “Frontului Unităţii Poporului”, transmisă şi la televiziune.

S-au conturat trei centre de putere: la Televiziunea Romana, unde se aflau Mircea Dinescu şi Ion Caramitru şi Ion Iliescu sosit după ora 14:00. La sediul CC al PCR, unde erau revoluţionari care au încercat să formeze un nou guvern, care după numai 20 de minute a căzut, fiind huiduiţi de mulţime: “Fără comunism!”. Şi cel de-al treilea centru, în Ministerul Apărării unde se afla generalul Victor Stanculescu.

Ora 23:00: Anunţarea unui nou organ al puterii

Grupul lui Iliescu se deplasează la sediul CC al PCR unde sunt rostite cuvântări, apoi se întorc la Televiziune unde iau legătura cu generalul Stanculescu. În jurul orei 23:00 este anunţată constituirea Consiliului Frontului Salvării Naţionale, ca nou organ al puterii.

Opinia publică internațională, conducătorii statelor au început să trimită mesaje de sprijin al revoluției române

Au trimis mesaje de sprijin: SUA (președintele George H. W. Bush), URSS (președintele Mihail Gorbaciov), Ungaria (Partidul Socialist Ungar), nou-constituitul guvern al Germaniei de Est (în acel moment cele două Germanii nu se uniseră încă), Bulgaria (Petar Mladenov, secretar-general al Partidului Comunist Bulgar), Cehoslovacia (Ladislav Adamec, lider al Partidului Comunist Cehoslovac, și Václav Havel, scriitorul dizident, conducător al revoluției și viitor președinte al Republicii), China (ministrul Afacerilor Externe), Franța (președintele François Mitterrand), Germania de Vest (ministrul de externe Hans Dietrich Genscher), OTAN/NATO (secretarul general Manfred Wörner), Regatul Unit (primul-ministru Margaret Thatcher), Spania, Austria, Olanda, Italia, Portugalia, Japonia (Partidul Comunist al Japoniei) și RSS Moldovenească.

Sprijinul moral a fost urmat de sprijin materia

Mari cantități de alimente, medicamente, îmbrăcăminte, echipament medical ș.a.m.d. au fost trimise în România. În lume, presa a dedicat pagini și uneori chiar ediții întregi revoluției române și conducătorilor acesteia.

Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰