Au plătit 5000 de euro lunar pentru apartamente de lux în Londra. După ce s-au mutat, a început coșmarul

• Plătesc pentru lux, dar sunt obligaţi să respecte reguli de coşmar
• Cine se află în spatele clădirii de lux de 27 de etaje
• De ce este promovat modelul imobiliar build-to-rent
• Au plătit pentru confort și au primit interdicții

Campania Observator, "Coșmar Residence", are și o variantă britanică. Shard Place, un complex rezidențial de lux din buricul Londrei, promitea apartamente premium, exclusiv pentru a fi închiriate, și confort, fără bătăi de cap, cu acces la cinematograf privat, piscină pe acoperiș, sală de sport, saună și chiar o seră elegantă, însă chiriașii au descoperit foarte rapid un sistem foarte strict de reguli, relatează Financial Times.

Un apartament cu un dormitor se închiriază aici cu 4.300 de lire sterline pe lună, adică în jur de 5000 de euro. Turnul rezidențial de lux, de 27 de etaje, se află în zona London Bridge, chiar lângă The Shard, în centrul Londrei. Primii locatari s-au mutat vara trecută.

Chiriașii admit că dezvoltatorul și-a respectat promisiunile privind finisajele de lux și "priveliști uimitoare". La ce nu se așteptau însă erau regulile infernale pe care trebuiau să le respecte pentru a locui acolo. Asta, deși credeau că banii plătiți le vor aduce mai mult confort. 

Plătesc pentru lux, dar sunt obligaţi să respecte reguli de coşmar

De pildă, livratorii de mâncare nu au voie să urce în clădire și nici să lase comenzile la intrare. Iar dacă un prieten sau o rudă vine în vizită, poate sta în apartament maximum 14 zile în total într-o perioadă de 3 luni. 

Gunoiul putea fi aruncat doar înainte de ora 17:00, când chiriașii erau adesea la job. Piscina trebuia rezervată și era deseori indisponibilă. Oaspeții trebuiau preluați de la recepție și nu aveau voie să folosească piscina.

În plus, în martie, administrația clădirii le-a transmis chiriașilor că va percepe o taxă de 60 de lire sterline pe lună pentru accesul la internet, cu mult peste tariful de bază de aproximativ 25 de lire. Chiriașii s-au plâns și că nu puteau alege alt furnizor.

O persoană care s-a plâns repetat de problemele locatarilor, a primit, la scurt timp, o notificare prin care i se cerea practic să plece. A fost informat de administrație că nu i se va prelungi șederea după cele 12 luni de contract, pentru că "Shard Place nu este proprietatea potrivită pentru nevoile sale".

"Simt că în fiecare săptămână mă cert pe câte ceva nou" și "De ce plătesc atât de mult şi să simt că deranjez și să nu primesc serviciile pe care le am în clădiri similare?" sunt câteva din mesajele publicate de un chiriaș.

Cine se află în spatele clădirii de lux de 27 de etaje

Turnul de 27 de etaje a fost terminat cu cinci ani întârziere și a depășit bugetul cu peste 200 de milioane de lire sterline. Este un proiect de tip "build-to-rent". Adică imobilul a fost construit special pentru închiriere. Niciunul dintre cele 176 de apartamente nu poate fi cumpărat.

Acest tip de proiect imobiliar este în creștere în Londra. Însă, chiar și în lumea strictă a locuințelor build-to-rent, regulile de la Shard Place l-au transformat într-un caz special.

Complexul nu permite animale de companie, cu excepția câinilor-ghid. Asta, deși, potrivit unei noi legi a chiriașilor, proprietarii nu mai pot să interzică în termeni generali toate animalele de companie.

Shard Place a fost construit de aceeași companie care a ridicat The Shard și clădirea News Building aflate alături și este administrat de Real Estate Management, companie deținută de statul Qatar. Este primul proiect important al companiei în domeniul build-to-rent.

De ce este promovat modelul imobiliar build-to-rent

Dezvoltatorii de astfel de clădiri promovează modelul build-to-rent, spunând că oferă avantaje precum o securitate mai mare. Dar există și un compromis: chiriașul are mai puțin control ca la o închiriere obișnuită.

Locatarii au început să se mute aici în iunie 2025. Apartamentele veneau mobilate și amenajate, iar chiriașii puteau alege doar stilul cromatic, deschis sau închis la culoare, nu și mobilierul.

Cea mai îngrijorătoare restricție a fost însă limita privind perioada de ședere a oaspeților. Dacă un invitat depășea 14 zile în total într-o perioadă de trei luni, putea fi considerat de administrație că locuia efectiv în apartament și atunci era necesară o verificare a dreptului legal de a locui în Marea Britanie, adică Right to Rent.

Problema este că această regulă nu apărea în contractul de închiriere al complexului, iar ghidul administrativ oficial publicat de autorități spune că prietenii sau rudele aflate în vizită nu sunt considerate locatari, pentru care se fac astfel de verificări.

Concret, unii chiriași au rude în străinătate care veneau să stea cu ei și îi ajutau inclusiv cu plata chiriei. Pentru că rudele respective nu aveau drept de rezidență în Marea Britanie, nu ar fi trecut de verificarea Right to Rent.

"Proprietarul poate limita șederea oaspeților doar dacă acest lucru este prevăzut în contract iar asta ar fi destul de neobișnuit. În 25 de ani de practică juridică am văzut foarte rar contracte care să specifice așa ceva. Nu cunosc nicio obligație sau cerință legală care să le permită să facă acest lucru", a explicat James Naylor, avocat specializat în litigii imobiliare.

Au plătit pentru confort și au primit interdicții

Un alt caz privește un chiriaș care voia doar un card de acces pentru partenerul său. Agenția imobiliară care se ocupa de închirierea clădirii i-a sugerat să treacă partenerul în contractul de închiriere. Ideea era una absurdă, mai ales că aveau o relație doar de patru luni și asta i-ar fi dat partenerului un drept legal de a locui acolo după despărţire. "Ne-am putea despărți mâine și atunci ce aș face dacă ar avea dreptul să locuiască aici?", a întrebat el.

O altă chiriașă, care plănuiește să se mute din clădire, s-a plâns că a trebuit să plătească o taxă unică de 50 de lire pentru accesul la sală, deși, spune ea, nu fusese informată înainte să semneze contractul, iar informația nu apare în materialele promoționale.

A mai aflat că există și o limită lunară pentru folosirea cinematografului, despre care, la fel, susține că nu fusese informată. În plus, nu își putea aduce invitații la piscină. Este absurd, susține femeia, să plătească o chirie foarte mare și totuși administrația să îi spună cum poate folosi toate avantajele de care credea că se bucură. 

Totuși, după avalanșa de reclamații, managementul a modificat unele reguli aberante: gunoiul poate fi aruncat acum la orice oră din zi, programul sălii a fost extins și au fost emise unele carduri de acces suplimentare pentru oaspeți, precum iubiți.

Cert este că experiența i-a făcut pe mulţi chiriași să se simtă lipsiți de putere, deşi plătesc pentru lux. Unii au renunţat să mai stea acolo, alţii îşi caută. 

"În sistemul build-to-rent, credeam că voi fi mai în siguranță, dar am avut mult mai puțin control decât aș fi avut într-o situație obișnuită. Credeam că, dacă am în față o corporație, lucrurile vor fi mai profesioniste, dar compania avea o putere de negociere disproporționat de mare. A accentuat dezechilibrul de putere în negociere, în loc să ducă la servicii mai bune", a concluzionat un chiriaș.