"Comoara" uitată din Maramureș: O companie de stat de 17 ani în insolvență cere 900.000 de euro ca să o scoată

Administratorul și conducerea executivă a companiei cer creditorilor aprobarea unei cheltuieli de aproximativ 4,6 milioane de lei, adică peste 900.000 de euro, pentru a analiza conținutul a patru iazuri de decantare aflate în administrarea Remin. Miza: vânzarea a aproape 45 de milioane de tone de deșeuri miniere care ar conține aur, argint, cupru, plumb, zinc și o listă lungă de metale rare și strategice, scrie 2mnews.ro.

Cele patru iazuri "în conservare"

Iazurile vizate sunt Bozânta Mare, Săsar, Bloaja Avarie (Strâmbu Băiuț) și Leorda (Băiuț), practic ultimele patru depozite rămase "în conservare" din cele 17 pe care Remin le administra înainte de prăbușirea industriei miniere.

Între timp, 12 dintre celelalte iazuri au fost declarate ecologizate sau sunt încă în curs, iar unul, Meda, din Baia Mare, a fost deja prelucrat.

Mii de metri forați, mii de analize

Pentru a putea vinde sterilul minier, Remin trebuie mai întâi să îi stabilească valoarea reală. Aceasta depinde de conținutul de elemente utile, care pot fi extrase prin tehnologii moderne, fără cianurare, metodă interzisă de legislația europeană și inexistentă la momentul exploatărilor originale.

Planul presupune 120 de foraje, totalizând 3.405 metri, 1.703 analize chimice, un cost total de 4.589.767 lei (cu TVA).  Toate aceste cifre se bazează pe un raport preliminar realizat de specialiștii Remin, în urma discuțiilor și ofertelor primite de la laboratoare și firme de profil.

Cine ar trebui să plătească pentru asta

Decizia aparține, în final, statului român, prin Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului (AAAS), creditorul majoritar al Remin, cu 85,20% din masa credală. Ceilalți creditori, foști salariați, autorități locale, firme private, nu prea au de ales. Ei privesc însă cu îngrijorare scenariul în care, după cheltuirea celor aproape un milion de euro, analizele arată că acea „comoară” e mult mai mică decât se spera sau chiar nesemnificativă. Într-un astfel de caz, pierderile ar fi și mai mari, iar insolvența s-ar prelungi, din nou, fără un orizont clar.

Pe 5 februarie, la un nou termen al acestui proces care durează de 17 ani, administratorii și conducerea Remin pregătesc deja terenul pentru prelungirea perioadei de observație.

Între timp, datoriile au crescut, deși acest lucru este ilegal în insolvență, compania a ajuns pe lista Guvernului cu firme de stat ce ar putea intra în faliment, iar perspectivele reale de redresare rămân neclare.

Fondurile pentru actuala strategie ar proveni din vânzarea piritelor aurifere de la Flotația Centrală Baia Mare, derulată în perioada 2013–2016. În 2013, Remin a semnat un contract pentru 506.542 tone de pirite aurifere de Șuior, vândute traderului elvețian Werco Trade AG din Luzern. Valoarea contractului: peste 53 de milioane de dolari + TVA.

În realitate, Remin a încasat doar 35,6 milioane de dolari, cu 17,4 milioane mai puțin decât era prevăzut. Explicațiile oficiale au fost: cantitate mai mică livrată (472.000 tone), pierderi cauzate de ploi și zăpezi, conținut mai mic de arsen, care a redus valoarea produsului.

Firma elvețiană a fost implicată ulterior într-un dosar DNA legat de fapte de corupție, dosar care s-a închis prin prescriere.

Înapoi la Homepage

Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰