Video Ce semnifică nevoia adulţilor de a reveni la pasiunile din copilărie. Explicațiile psihologului
Urmărește ObservatorNews pe Discover
Tot mai mulți adulți caută activități care să îi ajute să se relaxeze și să evadeze din rutina zilnică. Pentru unii, joaca și pasiunile asociate copilăriei devin o modalitate de a-și recăpăta echilibrul și de a se bucura de timpul liber. Ce rol au aceste activități și ce ne spune despre noi faptul că păstrăm hobby-uri specifice copiilor, ne explică invitatul Observator 16, George Bogză, psiholog.
PREZENTATOR: Să luăm un caz concret. Ajungem acasă și ne apucăm să ne jucăm, să luăm Lego. Poate că ăsta este, am văzut că a apărut acum variantă pentru adulți, pentru copii și așa mai departe. Cum ne ajută concret că stăm și cu mâinile noastre, facem ceva care este o joacă? Pentru că nu faci nici curățenie, nu pregătești nici ceva pentru serviciu, nici pentru copii. Ce se întâmplă în creierul nostru, în corpul nostru?
INVITAT: Tocmai aici este alternativa frumoasă. Să ne uităm mai întâi ce înseamnă a ne juca. Dacă pentru copil este un aspect educațional, un aspect social, învață niște lucruri într-un mod educativ prin joacă, la adult este relaxare, este deconectare și exact cum ai spus, se deconectează de responsabilitățile, de rolurile sociale și de obligațiile pe care le are zilnic și se duce într-o activitate care îi face plăcere, care poate să fie, așa cum ai spus, cu mâinile lui sau îi place să joace un joc video, sau să colecționeze machete.
PREZENTATOR: Și asta intră tot în sfera asta ludică de joacă, nu?
INVITAT: Sigur că da, la vârsta adultă îi spunem hobby, îi spunem modeling, îi spunem colecționare, este tot o formă de joc. Și noi avem un specific cultural în care vedem joaca ca fiind ceva pueril sau ceva neserios. Dimpotrivă, are un aspect sănătos, psihologic, foarte important.
PREZENTATOR: Adică la orice vârstă spui că e bine, să nu mai mergem pe ideale. Termină cu prostiile astea. Mai degrabă îl lași pe om să fie așa, că e mai bine, nu? Deci să fie prea serios.
INVITAT: Exact, eu încurajez adulții să se joace și aduc aminte că oameni foarte importanți se jucau, inclusiv președinții americani, Franklin Roosevelt, care făcea o machetă a navetei prin care părinții lui au plecat în Hong Kong când avea șapte ani. Barack Obama era pasionat de Scrabble, David Beckham făcea împreună cu fiica sa legouri de 4.000-10.000 de piese.
PREZENTATOR: Cât de des ar trebui să facem asta? Nu știu, odată pe săptămână de dor, pe săptămână zilnic? Acum mă îndoiesc că reușim să facem asta.
INVITAT: Nevoia fiecăruia diferă, însă e bine să fiu conectat cu nevoia mea de a mă deconecta, de a mă relaxa. Și atunci pot să aleg de asta și, așa cum ați prezentat datele, industria a venit, mai ales în pandemie, să răspunde acestei nevoi. În pandemie am găsit un fenomen care a luat amploare și la adulți și a prins pentru că atunci când suntem izolați am nevoie nu doar să stau cu gândurile mele și e bine să fac lucrul ăsta, ci să fac ceva care mă relaxeze și e plăcut.
PREZENTATOR: Dar care e nevoia de fapt? Nevoia de bază sau, dacă mergem în interiorul nostru foarte, foarte adânc care, este nevoia? Ce căutăm?
INVITAT: Căutăm să ne reconectăm cu timpul liber, cu plăcerea, cu relaxarea.
PREZENTATOR: Când ne gândim că vreau să mă joc la ce aspect mă gândesc? La timpul pe care îl aveam când eram copil? La persoană sau la joc în sine?
INVITAT: Da, cred că mai multă bucurie, cred că asta de fapt și asta căutăm.
PREZENTATOR: Dar uite, de exemplu, atunci când eram mici ne doream foarte mult o păpușă sau o jucărie sau uite, ai spus o machetă, da? O machetă de tren, tramvai, fiecare ce își dorește. De fapt, ce căutăm e dorința de atunci din copilărie care nu a fost împlinită, vrem să, ce menționam eu, vrem să mergem spre zona asta ludică, să mergem înspre bucurie mai mult pentru că viața de adult știi cum e, oamenii par mai degrabă pesimiști și apăsați de greutăți și mereu tensionați, nu ne place asta, suntem conștienți, dar nu prea știm ce să facem cu situațiile de zi cu zi.
INVITAT: Căutăm bucuria și avem o grămadă de studii care ne arată că persoanele cu predispoziție ludică au mecanisme de coping orientate către soluții, evită mai puțin și sunt mai creative, astfel încât a ne juca ne alimentează creativitatea, ne face să ne simțim bine și încurajează adulții să se joace și să se joace împreună cu copiii. În felul ăsta este o reconectare cu sinele și cu copilăria și bucuria pe care eu am simțit-o acum 20, 30, 40 de ani.
