Video De ce e importantă inteligenţa emoţională. Expert: "Nu mai e acceptabil să îți rezolvi nemulțumirile oricum"

Teodora Tompea: Am observat că, în ultima vreme, oamenii sunt ceva mai sensibili, mai nervoși, mai agitați. Cum facem ca această inteligență emoțională să îi ajute pe oameni să își depășească, cumva, sensibilitățile în care se află?

Alexandru Dincovici: Cred că problema e mai complicată de atât. Inteligența emoțională a devenit importantă cu o perioadă ceva mai lungă în urmă, și anume în Statele Unite. Vorbim, de fapt, despre un moment în care am început să înlocuim clasicul coeficient de inteligență, IQ-ul, cu cel de inteligență emoțională. Vorbim despre două tipare dezirabile de personalitate, două modele ale sinelui care încep să fie înlocuite unul de celălalt și care sunt situate cultural.

Teodora Tompea: Dar unul nu îl anulează pe celălalt, nu? Adică putem să avem un IQ mare și o inteligență emoțională, EQ-ul, mai mică și viceversa.

Alexandru Dincovici: Exact. Sunt lucruri diferite, dar importanța pe care le-o acordăm în societate ne arată, într-o oarecare măsură, ce lucruri sunt valorizate la un anumit moment.

Teodora Tompea: Dar cum descoperim această inteligență emoțională?

Alexandru Dincovici: Ca antropolog, mă uit puțin mai ciudat la asta, pentru că inteligența emoțională este, într-un fel, construită și de instrumentele de măsurare care o produc. Avem ceva ce este dezirabil în societate, un anumit mod de a fi, iar apoi avem un instrument de măsurare care încearcă să identifice acest model. De obicei, vorbim despre teste de personalitate aflate în spatele acestor evaluări, dar ele nu sunt neutre. Vorbim despre un model dezirabil în societate, pe care nu îl mai putem ocoli. În Statele Unite, conceptul a apărut strâns legat de dezvoltarea discursului terapeutic și a psihoterapiei, care au pătruns foarte mult în corporații. Este legat și de dezvoltarea unui anumit tip de capitalism și a unui nou mod de a fi individ productiv, dar și aflat într-un anumit tip de armonie cu ceilalți. Nu mai este acceptabil social să îți rezolvi nemulțumirile oricum, ci să poți vorbi despre emoțiile tale, să le exprimi. Există ceva ce se numește comunicare nonviolentă, care are în spate această gândire specifică inteligenței emoționale.

Teodora Tompea: Dar inteligența emoțională poate să crească sau poate să scadă?

Alexandru Dincovici: Cu siguranță. Inteligența emoțională este un tip de abilitate. Ține foarte mult de un anumit mod de cunoaștere și de percepție a sinelui și a ceea ce fac ceilalți. Dacă vorbim despre cineva care posedă inteligență emoțională, acesta trebuie să aibă și un vocabular pentru a putea discuta despre emoții. Iar emoțiile nu sunt doar patru sau cinci. Există o paletă foarte largă. Trebuie să înveți să le percepi în mod diferit și să le poți asocia cu anumite experiențe.

Teodora Tompea: Dar cum faci asta? La terapie?

Alexandru Dincovici: În general, psihoterapia este principalul loc unde se învață, dar există și tot felul de traininguri de inteligență emoțională, pentru că este un program ideal, o colecție de abilități care se pot dezvolta foarte bine. De exemplu, în comunicarea nonviolentă nu este recomandat să spui doar "Sunt nervos", ci tiparul de comunicare este: "Ceea ce ai spus m-a făcut să mă simt frustrat, pentru că mesajul a ajuns la mine într-un anumit fel." Asta înseamnă să poți vorbi despre emoții fără a fi copleșit de ele, fără a manifesta emoția respectivă în acel moment, să poți să te privești din exterior.

Teodora Tompea: Asta e foarte dificil, să te uiți din afară și să spui: "Hai să gestionez situația ca să nu fiu supărat pe coleg, pe prieten sau pe soț."

Alexandru Dincovici: Sau ca să nu amplific un anumit tip de dinamică. Este relevant într-un context sociocultural bine situat, în societățile occidentale dezvoltate. Sunt însă multe locuri în care acest tipar de comunicare nu are cum să funcționeze, pentru că nu ține cont de modul în care oamenii relaționează, se raportează la emoții și își gestionează afectele în societatea respectivă.

Teodora Tompea: Și oamenii trebuie să știe să asculte foarte mult, să nu fie totul despre ei.

Alexandru Dincovici: Exact. Miza este să faci în așa fel încât un potențial conflict interpersonal să nu izbucnească sau să poată fi oprit din timp. Să nu devină despre persoane, ci despre situații, pentru că astfel lucrurile sunt mai obiective și poți lucra mai ușor la o situație dacă înțelegi modul în care se raportează persoana din fața ta.