Împreună, dar în case diferite. Ce spun psihoterapeuţii despre noul model de relație
Tot mai multe cupluri aleg să trăiască separat, deși formează un cuplu stabil și asumat. Psihoterapeutul Cristina Ionescu a explicat pentru Observator 16 că acest tip de relație poate funcționa la fel de bine ca una tradițională, dacă este construit pe încredere, comunicare și un acord clar între parteneri.
Prezentator: Oare se poate crea o intimitate reală dacă cei doi parteneri, pe termen lung, trăiesc separat?
Cristina Ionescu, psihoterapeut: Se poate crea o intimitate reală dacă există niște condiții clarificate de la bun început și dacă există un atașament sigur. Conform studiilor, s-a descoperit că în America de Nord și Europa de Vest există un procentaj în creștere al cuplurilor care aleg să trăiască într-o relație asumată de ambele părți, prezenți unul pentru celălalt, dar să locuiască separat. Sănătatea psihică și emoțională a acestora este la același nivel ca a cuplurilor care trăiesc împreună și la un nivel mult mai sănătos comparativ cu persoanele care sunt singure.
Prezentator: Ce să le spunem părinților care aud din gura copiilor: "Am pe cineva, mamă, dar nu stăm împreună." E ok?
Cristina Ionescu, psihoterapeut: Dacă mergem pe tradiție și pe valorile pe care le are fiecare cultură în parte, aș spune că nu se potrivește prea bine în România, având în vedere că nici măcar nu avem studii pe tema aceasta. Este clar că procentajul este destul de mic la noi în țară și că, mai degrabă, se merge pe încredere, siguranță și comunicare atunci când vine vorba despre modul în care alegem să ne petrecem viața de cuplu.
Prezentator: Cum poate să evolueze o relație pe care o construim astfel, păstrându-ne acest spațiu personal, atunci când ne dorim un copil?
Cristina Ionescu, psihoterapeut: Sunt trei piloni care ar fi importanți. Primul este comunicarea explicită, adică să se discute despre condițiile pe care și-ar dori să le îndeplinească și despre acordul mutual. Cu alte cuvinte, ambii să fie de acord cu această formă de a-și continua relația. Există și cazuri în care acest tip de relație poate fi mai degrabă o fugă, acolo unde există un atașament evitant, iar faptul că unul dintre parteneri nu este prezent 100% poate crea un anumit confort. De aceea, acest tip de relație poate funcționa dacă există un atașament sigur, un acord mutual și o alegere conștientă din partea ambilor parteneri. Încrederea este un aspect de bază în asemenea relații, la fel și asumarea. Totul se desfășoară în mod normal, ca și în relațiile cu care suntem obișnuiți, doar că există această separare în privința spațiului în care cei doi își petrec timpul. În schimb, există un spațiu emoțional în care ei se simt în siguranță.
Prezentator: Pe vremea mea, spuneam că adevăratul test al unei relații este atunci când locuim împreună. Crezi că mai este acesta un test valabil?
Cristina Ionescu, psihoterapeut: Acum testele pot fi și din alte puncte de vedere. Sunt multe situații în care putem identifica dacă ne potrivim sau nu cu partenerul ori dacă relația ar putea funcționa pe termen lung. Acestea pot fi o vacanță petrecută împreună, activitățile pe care le facem împreună sau chiar un copil pe care îl avem împreună și prin care vedem cum ne descurcăm în rolurile de părinți și cum reușim să gestionăm aceste aspecte. Asta nu înseamnă însă că, dacă nu stăm în aceeași casă, nu am putea să fim părinți, să petrecem timp împreună sau să facem exact aceleași lucruri pe care oamenii le fac împreună.
