Observator » Evenimente » Satul din România unde se ajunge pe o scară prinsă de stâncă. Ultimii 20 de locuitori trăiesc complet izolaţi

Satul din România unde se ajunge pe o scară prinsă de stâncă. Ultimii 20 de locuitori trăiesc complet izolaţi

Satul din România unde se ajunge pe o scară prinsă de stâncă. Ultimii 20 de locuitori trăiesc complet izolaţi Scările spre Ineleţ - Explorând România
Redactia Observator | Timp citire: 3 minute
Publicat la 12.06.2026, 17:59 | Modificat la 12.06.2026, 17:59

Ineleţ, un cătun din judeţul Caraş-Severin, este unul dintre cele mai izolate locuri din România. Aşezarea de pe Valea Cernei, aflată în comuna Cornereva, este legată de restul lumii printr-o scară veche de peste 40 de ani, montată pe peretele abrupt al muntelui. Pentru cei 20 de localnici rămaşi, drumul spre sat este o încercare pe care o fac doar atunci când este nevoie.

Ineleţ se află pe Valea Cernei, în judeţul Caraş-Severin, şi aparţine administrativ de comuna Cornereva. Cătunul este cunoscut pentru accesul dificil şi pentru felul în care oamenii de aici au învăţat să trăiască aproape izolaţi de restul lumii, relatează publicaţia Banatul Azi.

Satul se află într-o zonă montană greu accesibilă, iar legătura cu civilizaţia se face printr-o scară de lemn, veche de mai bine de patru decenii, fixată pe stâncă. Pentru cei care nu sunt obişnuiţi cu locul, urcuşul poate fi o adevărată provocare.

Drumul spre Ineleţ trece pe o punte şi continuă pe scara de lemn

Articolul continuă după reclamă

Pentru a ajunge în cătun, oamenii trebuie mai întâi să traverseze o punte, apoi să urce scara prinsă de peretele calcaros al Munţilor Cernei. Scara are aproximativ 100 de metri şi este formată din patru segmente, fiecare adaptat formei stâncii.

Cele mai dificile porţiuni sunt cele abrupte, mai ales ultimul segment, unde înclinaţia se apropie de verticală. Pentru localnici, acest traseu face parte din viaţa obişnuită, chiar dacă pentru un vizitator poate părea periculos.

Pe aceeaşi scară urcă şi coboară cei care ajung în sat, de la poştaş până la preot. În Ineleţ, poştaşul vine aproximativ o dată pe lună, iar preotul ajunge de câteva ori pe an, la marile sărbători sau atunci când este chemat pentru o înmormântare.

Oamenii trăiesc din gospodărie, departe de agitaţia oraşelor

În Ineleţ mai trăiesc puţini oameni, aproximativ 47 de suflete. Localnicii sunt obişnuiţi să îşi producă singuri cele necesare. Cresc păsări, vaci şi porci, cultivă legume şi îşi organizează viaţa în jurul gospodăriei.

Pe acelaşi subiect

Izolarea a făcut ca oamenii din cătun să depindă mai puţin de drumurile spre localităţile din apropiere. Băile Herculane şi Baia de Aramă se numără printre oraşele aflate în zonă, însă pentru localnici distanţa nu se măsoară doar în kilometri, ci şi în dificultatea drumului.

Satul unde lumina vine încă de la lampa cu gaz

Viaţa în Ineleţ se desfăşoară într-un ritm diferit faţă de cel din marile oraşe. Energia electrică nu a ajuns în cătun, iar cei 20 de locuitori folosesc lampa cu gaz după lăsarea serii.

Localnicii poartă încă opinci, încălţăminte practică pentru drumurile grele, noroi sau zăpadă. Într-un loc în care accesul este dificil, iar legătura cu restul lumii se face pe o scară prinsă de munte, oamenii au învăţat să se descurce singuri şi să păstreze un mod de viaţă pe care puţine comunităţi îl mai au astăzi.

Ineleţ rămâne unul dintre cele mai spectaculoase şi izolate sate din România, un loc în care drumul până la casele oamenilor spune, de fapt, întreaga poveste a comunităţii.