Video Sindromul salvatorului sau de ce nu e bine să fim mereu disponibili: Orice e în exces poate provoca probleme
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Eşti omul care sare primul în ajutor, care are mereu un sfat de oferit și caută soluţii? Îţi pui timpul și energia la dispoziția celorlalți și simţi că trebuie să repari problemele celor din jur? Dacă te regăseşti în descriere este posibil să fii în rolul salvatorului, un tipar de comportament și de relaționare tot mai întâlnit în cabinetele psihologilor.
Teodora Tompea: Concret, ce înseamnă acest sindrom al salvatorului? Cum îl recunoaștem la noi și la ceilalți?
Smaranda Cernescu: Sindromul salvatorului reprezintă un exces de bine sau de aparent bine. Orice este în exces poate provoca o problemă. Aș vrea să continui această idee a excesului general cu două surse de cauzalitate. Una se duce în zona traumelor, a nevoii de a deține controlul, a stării de anxietate generate din copilărie, din nevoia de a fi admirată și validată. În același timp, aș vrea să menționez că sindromul salvatorului poate fi generat și de o structură bună a personalității, adică de o structură luminoasă: generozitate, pozitivism, sensibilitate, dorința de a ajuta. Dacă persoana respectivă are capacități de viață și știe să se descurce, ea devine o sursă de lumină și de putere pentru ceilalți.
Teodora Tompea: Oamenii se raportează la această persoană ca la cea care poate descurca ițele.
Smaranda Cernescu: Da, ea poate fi identificată fără să fim psihologi sau profileri, în dinamici relaționale. Prădătorii sau persoanele care nu se descurcă au un simț fin pentru astfel de oameni și îi identifică. Prădătorii vor ca mereu nevoile să le fie îndeplinite, iar persoanele care realmente nu sunt capabile se bazează pe acest tip de oameni. Sunt persoane care nu fac asta dintr-o traumă sau din dorința de a supracompensa, ci pentru că realmente pot să o facă. Sigur că limita devine fină și problematică în momentul în care se depășește măsura justă, când ajungi tu să fii în deficit pentru tine.
Teodora Tompea: În momentul în care nu mai ai energie, resurse pentru tine.
Smaranda Cernescu: Da, în momentul în care îl deresponsabilizezi pe celălalt și îi blochezi procesul de învățare.
Teodora Tompea: Da, preiei tu.
Smaranda Cernescu: Da, pentru că faci în locul lui.
Teodora Tompea: Care este riscul pentru astfel de persoane? Sunt multe elemente aici care țin de people pleasing, de oamenii care sunt în stare să facă orice pentru a-i face pe plac celuilalt. Care este riscul când ești așa?
Smaranda Cernescu: Riscul este de burnout emoțional, pentru că te epuizezi. Sursele de încărcare personală au nevoie să fie corespunzătoare cu cele de descărcare. Pe cât de mult ajung să dau, pe atât de mult am nevoie să mă încarc.
Teodora Tompea: Și cum facem asta? Ce trebuie să faci concret?
Smaranda Cernescu: În primul rând, trebuie să îți dezvolți imunitatea psihologică la critica și supărarea celorlalți.
Teodora Tompea: Deci aceasta nu este o poveste despre tine, este despre ceilalți. Asta trebuie să înțelegi pe scurt: să nu o iei personal.
Smaranda Cernescu: Da, să nu o iei personal. În dinamică apare acest fenomen: tu ajungi să dai din ce în ce mai mult din cauza nemulțumirii celuilalt. Avem și manipulare aici, pentru că se suprapun. Oricum, este o dinamică disfuncțională, pentru că și celălalt poate spune: „Stop, uite, acum este prea mult”. Apare această dinamică a nemulțumirii permanente. Atunci când tu oprești robinetul, intervine întrebarea: „Nu mă mai iubești? Nu mă mai valorizezi? Ce se întâmplă cu tine?” Soluția este să ne exprimăm și să înțelegem iubirea într-o autonomie la nivelul fiecărei persoane din relație și să păstrăm balanța relațională: de a oferi și de a primi.
Teodora Tompea: Ajungem tot la echilibru. Pentru cei care aveți acest sindrom al salvatorului, mare atenție să nu dați totul din voi. Iar cei care identificați acest tipar în jurul vostru, cred că ar ajuta puțină sinceritate: să spuneți atunci când este prea mult.
