Video Tabăra Ciric din Iași, în paragină. Acum e casă pentru oamenii străzii şi câinii vagabonzi: "În ultimul hal"
Taberele de vară sunt bucuria copiilor, indiferent de generaţie. În ultimii ani, însă, în România, părinţii plătesc bani serioşi pentru taberele private. Cele de stat sunt doar o amintire: fie că NU au fost renovate, fie că NU mai îndeplinesc standardele copiilor din zilele noastre sau, mai rău, au fost lăsate în paragină. Este și cazul singurei tabere de la Iași, cea de la Ciric. Pe vremuri o oază de liniște și verdeață, cunoscută şi iubită de elevii din toată ţara, tabăra de pe malul lacului este acum domeniul câinilor vagabonzi și oamenilor fără adăpost.
Tabăra Ciric din municipiul Iași. Până la începutul anilor 2000, aici se adunau în fiecare vară zeci de mii de elevi din toată ţara. Acum doar câinii mai animează locul, iar peisajul este unul dezolant.
În total, în spațiul de la Ciric găsim 80 de astfel de cabane din lemn sau, mai bine spus, ce a mai rămas din ele. Pe timpul verii, când veneau aici elevii în tabără stăteau în aceste cabane, dar acum ar trebui toate puse la pământ, iar unele dintre ele au fost puse deja la pământ de copacii care au căzut peste ele, de ploi, de nepăsarea care s-a așternut peste tabăra aceasta în ultimele decenii.
Din locul în care au construit amintiri generaţii întregi nu a mai rămas nimic. A devenit însă casă pentru oamenii străzii. Teodor Chirica este unul dintre noii locatari. Are 65 de ani şi a rămas fără locuinţă, iar tabăra pe care o iubea când era copil a devenit domeniul lui.
- Teodor Chirica: Are vreo 30 de ani de când e închisă. E părăsită, e degradată, căsuţele toate sunt. Dacă le împinge domnul că e voinic, cad două jos. Sunt în ultimul hal, e dezastru.
- Reporter: De câți ani stați aici?
- Teodor Chirica: Am vreo câțiva anișori, vreo 7-8 ani.
Timp în care zona superbă, de 30.000 de metri pătraţi, amplasată chiar pe malul lacului, ar fi putut deveni un paradis pentru copii şi nu numai. Potenţialul turistic şi de agrement se vede şi cu ochiul liber, doar că la fel ca şi în alte zone, în loc ca situaţia să se rezolve cât mai repede, birocraţia a complicat lucrurile.
- Teodor Chirica: Era o frumusețe.
- Reporter: Se mergea cu barca pe lac?
- Teodor Chirica: Da, da. E o frumusețe, un loc splendid, o frumusețe, aer curat, liniște.
De aproape 10 ani primăria municipiului Iași încearcă să preia de la Ministerul Educației această tabără, dar nici acum procedura nu a fost finalizată. Deşi în urmă cu patru ani autoritățile promiteau să o preia și să o readucă la viață.
"Mai așteptăm un ultim pas, trebuie să se emită o hotărâre de Guvern prin care tabăra să treacă din proprietatea statului în proprietatea municipiului Iași. Dorința mea, ca primar, este să fie tot tabără pentru școlari atât pentru ieșeni, cât și pentru cei din afara Iașiului, să creem un spațiu în care își pot continua vacanța în alt fel de care noi am beneficiat în copilăria noastră", a declarat Mihai Chirica, primar Iași.
Odată trecută la administraţia locală, tabăra ar putea deveni operabilă în cel puţin 5 ani. Etapele sunt realizarea unui proiect, identificarea fondurilor, începerea, realizarea şi finalizarea lucrărilor. ŞI totul se va face de la zero. Aşa că ieşenilor le este foarte greu să-şi imagineze momentul în care copiii se vor bucura de tabăra. copilăriei lor.
În 1990 în România erau 207 tabere de stat, în prezent mai sunt 160, dar funcţionale sunt mai puţin de jumătate. Mai exact 60. În lipsa lor părinții își îndreaptă atenția către taberele private, dar acolo costurile pleacă de 1.000 și pot ajunge până la câteva mii de lei în funcție de durată, locație și activități.
Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰
