Video Tinerii își doresc relații, dar se tem de intimitate. Psihologul explică cum îi influențează rețelele sociale
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
"Generația abstinentă" nu înseamnă neapărat o generație fără dorință de intimitate, ci una căreia îi este tot mai greu să-și asume vulnerabilitatea și riscul unei relații. La Observator 16, psihologul Anca Boalcă a explicat de ce teama de respingere, presiunea perfecțiunii din online și nevoia de control îi pot ține pe tineri departe de conexiunile reale. În fața unui ecran, spun specialiștii, este mai ușor să închizi o conversație decât să faci față unei respingeri în viața reală.
PREZENTATOR: Andreea Milea: Cum se ajunge la această abstinență, la lipsa nevoii de intimitate? Cum se ajunge aici?
INVITAT: Eu aș spune în felul următor: nu vorbim despre o lipsă a dorinței, ci despre o lipsă a curajului și a asumării. Ne este greu să ne întâlnim, să ajungem în acel punct în care să dezvoltăm o relație. Dorința există, dar trebuie să vorbim puțin despre studiul despre care ați povestit. Nu este un studiu clinic, ci unul social, dar, ca orice cohortă, are două extreme: „nu îmi doresc, nu vreau, nu simt” și cealaltă extremă, în care își dorește foarte mult.
Avem, într-adevăr, această categorie de mijloc, dar care este influențată și de trendurile pe care le trăim, care generează alte trenduri. Dacă ne uităm puțin la ce se întâmplă în online, vedem că și corpul a devenit un instrument pentru succes. Este nevoie de control. Ai impresia că al tău este imperfect. Acum am nevoie să fiu puternic, să nu arăt vulnerabil.
Intimitatea înseamnă vulnerabilitate. Înseamnă că pierd controlul la un moment dat și că pot primi o respingere. Îmi este mult mai ușor să rămân în online, pentru că îmi este ușor să dau un block, să opresc conversația, decât în realitate, când trebuie să explic ce se întâmplă cu mine sau să primesc ajutor din partea celorlalți.
PREZENTATOR: Cred că lipsa curajului a existat dintotdeauna. Ce este diferit acum?
INVITAT: Există o lipsă mai mare a curajului și a faptului că nu am control asupra vieții mele și asupra celuilalt și că aș putea să pierd foarte mult. A fi într-o interacțiune directă înseamnă a fi într-o vulnerabilitate. Teama noastră cea mai mare este să ne arătăm cum suntem în realitate.
O parte dintre tinerii care sunt acum în formare, al căror psihic este în formare, au o dificultate în a intra în relații.
PREZENTATOR: O dificultate care ține de rețelele sociale? Pentru că vedem perfecțiunea din online, la care ne raportăm și spunem: „Eu nu sunt la fel de bun”. Ne închidem în noi și ajungem la astfel de răspunsuri din partea tinerilor.
INVITAT: Da. S-ar putea să pierd ceva sau să fiu respins și am ajuns la ideea că nu sunt bun de nimic. Aud de multe ori în cabinet: „Nu sunt în stare de nimic”. „Nu am fost aleasă de celălalt” și îmi este frică de asta.
PREZENTATOR: Vorbim de generația Z, de tineri între 14 și 29 de ani. Dacă vorbim de adolescenți, cred că și părinții ar trebui să fie atenți la stima de sine a tânărului, să nu ajungă până în acest punct atunci când devine adult. Cum ar trebui să pregătească adultul copilul?
INVITAT: Părinții și adulții din preajma copilului sunt modele. Dacă eu privesc relația cu mai mult curaj, cu mai multă asumare, copilul va vedea treaba asta. Va învăța ce este asumarea.
La rândul lui, va trebui să treacă printr-un refuz, printr-o critică, iar lucrurile astea sunt greu de acceptat și greu de procesat psihic. Îmi este mult mai ușor în online, pentru că am bariera ecranului. Rămân în lumea mea, care nu este afectată în niciun fel, dar în momentul în care vin în lumea reală, s-ar putea să nu îmi placă ceea ce se întâmplă.
PREZENTATOR: Teama învinge această dorință de a interacționa fizic.
INVITATĂ: Teama, da, poate să învingă. Poate să ne țină la distanță și să nu dezvoltăm relații autentice cu ceilalți.
PREZENTATOR: Îmi spuneați că nu doar generația tânără are problema asta, ci și oamenii mai în vârstă, care descoperă rețelele de socializare și se închid și ei acolo. Tot din teamă? Ei au o altfel de experiență a vieții.
INVITAT: Da, la ei este altceva. Pot fi fascinați de o lume nouă, interesantă. Toți suntem impactați de noile valori pe care le împărtășim cu toții, chiar dacă nu vrem: vrem să arătăm într-un anumit fel, vrem să fim priviți ca oameni de succes, vrem senzația controlului.
Toate lucrurile acestea le trăim cu toții. Tinerii, poate, mai intens.
PREZENTATOR: Diferă de la un caz la altul, dar cât timp de terapie este necesar pentru a ieși din conul acesta de umbră în care ne băgăm cu toții?
INVITAT: Statisticile spun că un proces terapeutic care funcționează și produce schimbări are nevoie de un an de zile. După un an de zile putem să vedem schimbări sustenabile la nivelul psihicului.
Reporter senior la Observator Antena 1 şi prezentator la Observator de Weekend. 10 ani de experienţă în jurnalism de administraţie publică. ➜
