Video "Toţi copiii noştri plâng, flămânzi, mor". Liuba, o ucraineancă, s-a trezit singură după ce toţi bărbaţii din familie au ajuns pe front

La 60 de kilometri de România, în oraşul-port Ismail, o clădire a fost transformată în centru al rezistenţei. Aici, femei, copii şi vârstnici care nu pot lupta pe front, cos cu mâinile lor plase de camuflaj pentru soldaţi. 

Liuba, ucraineancă-reporter: - Am şi fraţi, am şi nepoţi, am şi gineri care sunt acolo (n.red pe front). La mine toată familia e acolo. 

- Unde luptă? 

- Sunt în toată Ucraina, împărţiţi în mai multe zone. 

Când s-a gândit cum va fi viaţa ei la pensie, Liuba şi-a imaginat că va avea grijă de nepoţii ei. Niciodată nu şi-ar fi închipuit că bărbaţii din familia ei vor fi împrăştiaţi în toată Ucraina cu arme în mâini. 

Liuba, ucraineancă: Aşa duşmani, să ne ocupe, stând noi acasă, pe nimeni nu am supărat, dar au venit aici să ne ocupe pe noi. Ce le-am făcut? Ce le-am făcut noi? Absolut nimic. Conducătorii noi i-am ales, dacă nu ne-or conveni noi o să îi alegem din nou, dar nimeni nu trebuie să se amestece în ţara noastră. 

Se roagă neîncetat pentru soldaţi

De când a început războiul, se roagă fără încetare pentru soldaţi. Nici mâinile nu îi stau locului nicio clipă: taie cârpe şi coase plase de camuflaj zi-lumină. 

Liuba, ucraineancă: Toţi copiii noştri plâng, flămânzi, mor, nu înţelegem de ce, de ce mor.

Ca Liuba sunt mii de alte ucrainence din toată ţara. Unele chiar pun mâna pe arme, în timp ce altele fac cocktailuri molotov pe care le aruncă apoi în tancurile ruseşti. 

Laurenţiu Rădulescu, trimis special în Ucraina: Este mobilizare totală în momentul ăsta în Ucraina. Foarte mulţi civili care încearcă să ajute forţele armate în perioada următoare.  

Şi în oraşele care au scăpat deocamdată de atacurile nemiloase ale ruşilor, o femeie îmbracă şi hrăneşte refugiaţi şi soldaţi deopotrivă. Maria este preoteasă. De când a început războiul abia dacă mai trece pe acasă. 

Preoteasă: Facem tot ce se poate pentru copiii ăştia care au venit şi hrănim şi soldaţii de la paza teritorială. Ne străduim să le dăm şi nişte îmbrăcăminte, mănuşi, becuri, ajutoare din România. 

În bucătăria Mariei se perindă zilnic câte două-trei femei din Storojineţ care vin să o ajute la gătit. Gesturi mici, care adunate, compun imaginea unei ţări care nu se lasă copleşită de deznădejde. 

Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰