Video Așezământul Tecla, oaza din inima Capitalei: "Detaliile fac trimitere către biserica din primele veacuri"
În cea mai aglomerată zonă a capitalei am descoperit un loc unic în România. Între sute de blocuri cu zeci de mii de suflete, se construiește, cărămidă cu cărămidă, un asezământ care își propune să aducă alinare celor cu care viaţa nu a fost generoasă, dar și să recreeze acea comunitate gata să sară oricând în ajutor. Așezământul Tecla va deveni curând casă pentru zeci de studenţi şi vârstnici. Am filmat, în exclusivitate, în lăcaşul care se tranforma incet dar sigur intr-un loc de poveste.
Adaugă-ne ca sursă preferată în GoogleIntrăm in Casa Sfânta Tecla, un loc in care dorim sa cream o oaza de liniste in acest spatiu urban poate de foarte multe ori zgomotos.
Nimic din ce vedem în spatele zidurilor impunătoare nu este ceva obișnuit pentru București. Duritatea formelor și amestecul obositor de culori din marele oraş sunt înlocuite de un alb imaculat și de rotunjimi care parcă te îmbie la liniște și, de ce nu, la îmbrățișare.
"Detaliile toate fac trimitere către biserica din primele veacuri, din veacul unu, al doilea, la bisericile din Constantinopol. Şi totul în jur cumva invită la liniște", explică părintele Mihai-Iulian Grobincu.
"Arhitectura asta şi locurile astea ortodoxe au o blândeţe şi o rotunjime, cum să ieşi din severitatea formelor dure şi cum să lucrezi cu puritatea de fapt", explică Florian Stanciu, arhitect.
De patru ani, zidurile se ridică piatră cu piatră. Nu orice fel de piatră, ci una adusă din Grecia, Egipt și Iran. O curte impunătoare, în mijlocul căreia plutește, parcă, biserica. Subsolul adăposteşte alte trei lăcașuri în construcție. Într-unul dintre ele deja slujește duminică de duminică.
"Clopotele au fost montate de acum trei ani de zile. Sunt făcute la noi în ţară, la Maramureş, şi sunt clopote zburatoară. Adica pendulul stă pe loc, iar clopotele se mişcă. Deoarece este o zonă înconjurată de blocuri, volumul este unul decent deşi s-ar putea auzi de la kilometri distanță", explică Nadina Câmpean, jurnalist Observator.
Așezământul poartă numele Sfintei Tecla, venerată drept prima femeie martiră din istoria Bisericii Ortodoxe. Sfânta a supraviețuit, în mod miraculos, mai multor condamnări la moarte. Întreaga viaţă şi-a dedicat-o propovăduirii creștinismului în îndepărtata Asie.
De la credință și smerenie a pornit și povestea acestui loc atât de special.
"Fiecare dintre noi suntem chemaţi, prin viaţa noastră creştină, să dăruim celuilalt. Încercăm să renunțăm puțin la noi pentru a face loc în mintea și miloștenia noastră celor care au mai multă nevoie decât avem noi, iar ceea ce facem noi aici la Sf. Tecla e să oferim celor care au nevoie liniște, comuniune, sprijin și o doză de educație și de cultură", explică părintele Mihai-Iulian Grobincu.
Pereții înalți ai asezământului se asemănă cu zidurile unei cetăți. Atenția la detalii este copleșitoare. Te lasă, pur şi simplu, fără cuvinte. Te simți de parcă ai face o călătorie în timp.
"Solzii ăștia din istorie, de la romani, ochișorii ăstia ar fi ochii îngerilor. Ce frumos! E o probaă mare să faci astăzi o lucrare din aceasta ortodoxă. Ortodoxia este complexă şi nesfârşit de frumoasă, inegelabil", explică Florian Stanciu, arhitect.
În câteva luni, aici își vor găsi liniștea zeci de oameni cu care viața nu a fost generoasă.
"În antichitate erau aceste case care se anumeau asylum, acum sperie, care însemnă un loc ocrotit. Adică cei care erau mai slăbiţi sau chiar fugarii, dacă intrau în incinta bisericii, erau dincolo de lege", explică Florian Stanciu, arhitect.
Asezământul va deveni acasă pentru vârstnicii care rămân pe drumuri și studenții care vor să facă școală, dar nu au resursele financiare necesare. Se muncește șapte zile pe săptămână să nu le lipsească nimic.
"Acest spaţiu fabulos va fi transformat în doar câteva luni de zile într-un loc de refugiu pentru studenţi. Va fi o bibliotecă, cu zeci de mii de cărţi şi practic nu va exista informaţie de care să nu aibă nevoie şi să nu o gasească", explică Nadina Câmpean, jurnalist Observator.
Totul este gândit până la cel mai mic detaliu, deși vorbim de o construcție de 11.000 de metri pătrați. Scările îmbracă forma aripilor păsărilor, geamurile îți dau senzația că ești într-o arcă, iar pictura pereților transmite mesaje de solidaritate și recunoștință.
"Stau și mă uit la rugăciunea finală și văd întreaga comunitate: tineri de 30 de ani, bunici de 70-80 de ani care schimbă aceleași priviri și respiră același aer împreuna. E o chestie minunată și asta mă face să gandesc de fiecare data: asta este împărăția cerurilor", explică părintele Mihai-Iulian Grobincu.
De patru ani, într-una din cele mai aglomerate zone din Bucureşti, se construiește un vis. O provocare pentru arhitectul care a făcut prima schiță și care simte că trăiește apogeul carierei sale, după zeci de ani de experiență.
Provocarea arhitecturală a mers chiar mai departe de atât. Pe lângă zecile de chilii, cele patru bisericuțe, amfiteatrul, biblioteca şi sălile de conferințe, asezământul are și adăpost antiatomic.
"Acesta este un buncăr ce poate adăposti până la 50 de oameni. Sunetul este deja complet diferit, ecoul este foarte puternic. Aici avem instalație de tratare a aerului pentru că evident am avea nevoie de oxigen în cazul unui atac. Pereții sunt extrem de groși, mai departe avem două ieșiri, una care ne va duce direct în stradă și una acolo, spre sud", explică Nadina Câmpean, jurnalist Observator.
Paza bună trece primejdia rea, chiar dacă nimeni nu vrea să îşi imagineze un scenariu atât de negru. Toate gândurile duc la rugăciune și comuniune, la un loc în care bunătatea să guverneze și fiecare om ajutat să îşi ajute, pe mai departe semenii.
Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰
Înapoi la Homepage
