Exclusiv Bolnavii terminali, ținuți cu lunile la ATI, în timp ce alți oameni cu șanse așteaptă să se elibereze un pat
Demnitatea şi îngrijirea fără durere în ultimele momente ale vieţii sunt aproape inexistente în sistemul sanitar din România. Paliaţia înseamnă sprijin medical, psihologic şi social acordat pacienţilor în stadii terminale. În vestul Europei, statul asigură acest sprijin pentru mai bine de 70% dintre cei care au nevoie. La noi, sunt câteva centre în toată ţara. Aşa că bolnavii pentru care nu mai există vindecare sunt internaţi în secţiile ATI, acolo unde fiecare secundă poate fi capitală pentru salvarea unei vieţi. Ce face statul? Ce ştie mai bine. Strategii peste strategii. Sănătatea rămâne, până în ultima clipă, cu garda jos.
"Să-l lăsăm unde? Unde? Asta-i întrebarea. Că n-ai voie să-l lași nici pe scaun", spune un ambulanțier.
Se întâmplă asta într-o unitate de primiri urgențe, unde urgența trebuie să mai aștepte o oră, două, pentru că nu sunt locuri. Este un sistem în colaps, cu prea puține spitale și prea puține paturi unde să te faci bine sau măcar să mori decent.
ATI, blocată de lipsa unei legislații clare în paliație
"Nu există o legislație clară care să excludă pacienții cu o patologie terminală să fie admiși în terapie intensivă", precizează un medic ATI.
"Pacienții cu patologie terminală nu ar trebui să stea cu lunile la terapie intensivă. Realitatea? 60 la sută dintre bolnavii de la ATI sunt în faza terminală a unei boli. În timp ce alți oameni așteaptă pe hol", spune medicul ATI.
"În România, neexistând o legislație foarte clară în domeniul paliației, pacienții beneficiază de măsuri de terapie intensivă maximale până în ultimele clipe de viață", declară prof. Radu Țincu, șef secție ATI-Toxicologie, Spitalul Floreasca.
60% dintre pacienții de la ATI sunt în fază terminală
"În acele ultime clipe sunt separați de familie, sunt supuși unor terapii invazive, de multe ori dureroase. Dacă nu putem să mai salvăm un pacient cu o boală terminală, este păcat să îl supunem la niște proceduri chinuitoare, stresante, care creează o falsă speranță aparținătorilor și tot acest ansamblu emoțional extrem de încărcat", explică prof. Radu Țincu, șef secție ATI-Toxicologie, Spitalul Floreasca.
"Nimeni nu se trezește cu gândul dimineața că pacientul ăla stă de-o săptămână sau de-o lună sau de trei și trebuie omorât, în niciun caz. Paliația e un domeniu aparte, pentru că îmbină medicina cu empatia. Paliația înseamnă grijă, demnitate și respect. Asta ar trebui să ofere orice stat civilizat oamenilor săi. România nu o face", spune medicul ATI.
"Din păcate, nu s-a reușit. Noi nu avem la momentul respectiv secții de paliație de terapie intensivă în sensul în care un pacient dependent de ventilator să-l muți pe o secție cu ventilator dar cu îngrijiri de plutire, că nu mai ai ce să faci să salvezi viața. Nu mai poți să salvezi viața, dar poți face ca finalul să fie unul demn și fără durere. O singură zi în ATI costă între 1000 și 5000 de lei, bani care ar putea fi direcționați spre o secție de paliație", precizează Raed Arafat, șeful DSU, președintele Grupului Întrunit pentru Sănătate la NATO.
Paliația, soluția care ar elibera paturi și ar reda demnitatea finalului
"Odată investit pe aceste paturi, reduci costurile în terapie intensivă, deci este un cost care de fapt economisește și care dă o șansă vieții altora care au nevoie de paturile respective", explică Raed Arafat, șeful DSU.
"Dincolo de cost, trebuie să privim spre respectul și demnitatea umană în momentul morții. Șapte județe nu au niciun pat pentru paliație. Ar fi nevoie de cel puțin 15 mii de locuri în toată țara. Avem doar 3600. Un sfert dintre ele sunt la Iași. Suntem la Secția de Îngrijiri Paliative din cadrul Institutului Regional de Oncologie", spune prof. Radu Țincu, șef secție ATI-Toxicologie, Spitalul Floreasca.
"Când auzeam de paliație, ziceam că e o groapă cu lei și acolo te lasă. Nu e așa... e de nedescris.", spune o pacientă din Secția de Îngrijiri Paliative
Reporter: Cum vi se pare aici?
Pacientă: Impecabil. De la A la Z.
Acum doi ani a primit un diagnostic grav. De atunci, se simte ocrotit și bine tratat, chiar dacă durerea este greu de suportat, atât în trup, cât și în suflet. Bolnavii sunt permanent supravegheați. Au alături psiholog, kinetoterapeut și preot.
"Sunt escare, avem atrofii musculare. Facem cât considerăm noi mai bine pentru pacienți", spune George Vătămanu, kinetoterapeut, Secția Îngrijiri Paliative.
"Trebuie să facem tot posibilul să le fie lor bine și să fim puternici pentru ei", precizează Adeline Țintilă, medic specialist oncologie medicală, Secția de Îngrijiri Paliative.
"Stați liniștită, dacă mai e nevoie de orice altceva, suntem aici, da? Sănătate!", spune prof. dr. Vladimir Poroch, șef Secție Îngrijiri Paliative.
Reporter: Ați plâns vreodată cu pacienții?
Asistentă: Da, da. Și chiar și acasă, după ce am plecat de aici, ca să reușim să îi ajutăm în ultimele momente.
"Nu doar pacientul trece prin momente dificile, ci și familia", precizează psihologul Secției Paliație.
Secția are doar 28 de locuri, iar tot timpul zeci de pacienți sunt pe lista de așteptare.
"La început era foarte grav, acum și-a mai revenit un pic. Am rămas foarte uimită de cât de bine este tratată aici, cât de frumos se vorbește. Față de alte spitale, e ca-n Occident", spune ruda unei paciente.
"Este foarte greu să calculezi nevoia, pentru că foarte multe cazuri sunt la domiciliu, dependenți sută la sută de o altă îngrijire sau persoane care nu au posibilități financiare să meargă într-un spital privat", spune Radu Țibichi, director general CJAS Iași.
"Aproape fiecare ministru a început propria strategie în paliație, dar n-a apucat să o termine", relatează prof. dr. Vladimir Poroch, șef Secție Îngrijiri Paliative.
"Estimările noastre arată că în acest moment în România acoperirea cu servicii a nevoii de îngrijire paliativă se situează undeva la 20%", precizează prof. dr. Vladimir Poroch, șef Secție Îngrijiri Paliative.
"Noi începem lucruri și le lăsăm. Și de fiecare dată când mai vine cineva, o ia de la capăt. Lipsa asta de continuitate nu e normală. O altă soluție este ca statul să le asigure acestor oameni îngrijirea în patul de acasă", spune Vasile Cepoi, fost ministru al Sănătății, director medical IRO Iași.
"Dacă ar avea nevoia paliativă la domiciliu bine reprezentată, familiile lor n-ar mai suna în momentul în care apar anumite complicații la Serviciul de Ambulanță și ar merge la UPU și ar urma iarăși un întreg lanț de explorări, internări. Iată câte resurse!", declară prof. dr. Vladimir Poroch, șef Secție Îngrijiri Paliative.
"Posibilitatea de acces într-un spațiu verde, și ferit de tot ce înseamnă zona de urban", spune prof. dr. Valeriu Gheorghiță, managerul Spitalului prof. dr. Agrippa Ionescu, București.
"Chiar avem nevoie de așa ceva. Vă dați seama că trecem printr-o situație mai dificilă noi", spune Constantina Țopârlan, pacient cu cancer.
"Am rezolvat ce era mai greu, și acum e în atenție, trebuie urmărit", spune Ioan Țopârlan, pacient cu cancer.
"Este o provocare pentru toată lumea să trecem prin aceste momente. Sunt mai multe categorii de pacienți, atât adulți cât și copii, care pot beneficia de îngrijiri paliative, ele având ca scop creșterea calității vieții, alinarea suferinței fizice, dar și suferinței emoționale", explică prof. dr. Valeriu Gheorghiță, managerul Spitalului prof. dr. Agrippa Ionescu, București.
Doar 20% din nevoia de îngrijiri paliative este acoperită în România
"Estimările arată că peste 150 de mii de români au nevoie de îngrijiri paliative în fiecare an", precizează prof. dr. Valeriu Gheorghiță, managerul Spitalului prof. dr. Agrippa Ionescu, București.
Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰
