Video "Cărticica" primită de Mihai Morar în 2003, de la părinți, după care își ghidează viața: "Mi-au dăruit-o ai mei exact acum 20 de ani"

E trecut de 10 dimineaţa şi sunt mai bine de 3 ore de când Buzdugan şi Morar îşi dau unul altuia replica şi împreună dau lumii din energia lor. Aşa cum fac de aproape 20 de ani. La radio s-au cunoscut, au crescut şi au creat milioane de zâmbete. 

Povestea echipei Buzdugan-Morar a depăşit demult studioul de radio

Împreună au străbătut mii de kilometri în rulotă și au emis din 10 orașe. Împreună au organizat cel mai mare concert din pandemie. Și tot împreună au unit o țară de inimi, în Orașul Faptelor Bune. O campanie prin care doar anul trecut au strâns 600.000 de euro pentru oamenii nevoiași. Timp de 7 zile, 24 de ore din 24, s-au mutat într-o casă de sticlă, în Oradea. La fel vor face și anul acesta.

De o viaţă, Buzdugan și Morar merg umăr la umăr. Împreună şi totuşi fiecare pe propriul drum. Fiecare cu povestea lui. 

Maramureș încă e acasă pentru Mihai Morar. Și-n buletin, și-n inimă, chiar dacă locuiește în București. 

• Reporter: Ce ți-a rămas de-a lungul anilor din învățăturile primite de la părinții tăi?
• Mihai Morar: Pot să mă duc până acolo să iau ceva? Am găsit cărticica asta, se numește hrana sufletului și pe prima pagină e următoarea dedicație: "Dumnezeu să-ți călăuzească pașii în așa fel încât să-ți fie bine și să poți sta în fața lui și a oamenilor cu demnitate. Îți dorim din inimă, la mulți ani! Mama și tata". 14.10.2003. Am găsit cartea asta pe care mi-au dăruit-o ai mei exact acum 20 de ani, când făceam 22 de ani.

Tocmai plecase din Baia Mare, să se facă om mare. Era deja ziarist cu acte în regulă. Intrase în presă de la 16 ani. 

• Mihai Morar: Nimic nu are valoarea primei semnături pe care ți-o vezi într-un articol de ziar. Și nu îți imagina că era nu știu ce articol, era prețul din piață. Cât costă pătrunjelul, cât costă roșiile.

Mihai Morar a rămas mereu un om simplu, ghidat de tot ce a învățat de la părinți, acasă

Lecții pe care azi le duce mai departe, celor trei fiice ale lui.  

• Reporter: Care este frică ta cea mai mare legată de fete?
• Mihai Morar: Nu știu. Cu siguranță dezamăgite vor fi, trădate vor fi. E în firea noastră, a oamenilor să facem asta. Singurul lucru care mă interereseaza este că fetele să crească cu stima de sine și cu dragoste. 

Serile și le petrece în familie. Diminețile, întotdeauna cu Daniel Buzdugan. 

• Reporter: Ce ai învățat de la el în toți anii ăștia petrecuți împreună?
• Daniel Buzdugan​: E cred singurul om pe care îl cunosc care pune la suflet, dar nu lasă pe suflet și mie mi se pare că asta e marea calitate a lui, faptul că nu erge împovărat mai departe.

Daniel Buzdugan​: Dacă am fi amândoi la fel, nu am fi ying si yang. Mihai este foarte ambiţios. E un pic mai organizat ca mine şi îşi face un plan. Adică el vede ce va fi peste jumătate de an, peste un an. Eu sunt un pic mai spontan.

Așa a fost Buzdugan toată viața. Și el vine dintr-o lume unde lucrurile erau mai așezate și viața mai simplă. 

• Daniel Buzdugan​: Mi-am petrecut copilăria la ţară, verile eram acolo la ţară în judeţul Neamţ. Înotam în lacuri, călăream copacii, boii, caii, mergeam în vârful carului plin cu lemne sau cu fân. 

Cu aceste imagini lipite de inimă, a învăţat să se simtă acasă oriunde. 

• Daniel Buzdugan​: Suntem într-o ţară care e acasă peste tot. N-aş putea să fiu împlinit, decât aici. Cu bune, cu rele, suntem acasă. Ne certăm în aceeaşi limbă, vorbim aceeaşi limbă, gândim în aceeaşi limbă, ne putem înţelege. Se poate şi în România. La început câţiva, dar prin imitaţie şi prin admiraţie, vor veni din ce în ce mai mult. Să nu deznădăjduim. Ăsta e păcatul nostru cel mai mare. 
• Mihai Morar: România nu mai e o țară de plecat. Iar dacă vrem să fie o țară de rămas, cred că ar trebui să se întoarcă mai mulți oameni și repet să fie uniți într-o comunitate care să-și spună cuvântul. Nu o să ne salveze nimeni decât noi singuri ne putem salva, dar pentru a ne salva trebuie să ieșim din rolul ăsta de victimă. Asta schimbă la România și asta e visul meu despre România. În rest nu ai cum să nu iubești țară asta, nu ai cum să nu iubești oamenii din țara asta. Cred că România este o pâine, ăsta e cuvântul care îmi vine în minte și ține de noi cum o frământăm. Brutarul trebuie să se trezească în fiecare dimineață să frământe pâinea asta. E că dragostea dacă nu o frământ în fiecare zi ea nu trăiește de la sine. Așa e și România. Hai în fiecare zi! Hai la treabă! România  Altfel nu avem România noastră cea de toate zilele, pâinea noastră cea de toate zilele.

Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰