Antena Meniu Search
x

Video "Eu sunt italian, eu mă simt aici mai bine". Tragedia unei naţiuni: Cum dispare România puţin câte puţin, în Diaspora

Natalitatea se prăbuşeşte în România, dar înfloreşte în Diaspora. Aproape un milion de copii români s-au născut peste graniţe. În timp ce aici, în ultimul an am întregistrat cei mai puţini nou-născuţi din ultimul secol. Pentru copiii crescuţi în vestul Europei, identitatea românească se estompează de la o generaţie la alta. Urmăriţi seria Divorţ de România.

de Denisa Morariu-Tamaş

la 14.10.2022 , 15:59

E una dintre zilele pline ale lui Teodor, cu multe ore de balet la Scala. Are 12 ani și este singurul copil român invitat să facă ore cu unii dintre cei mai mari maeștri de dans ai lumii. E primul la examene, primul la şcoală şi mereu sub lumina reflectoarelor, alături de balerinii profesionişti. "Ce am văzut eu în Teodor e un adevărat talent. Muzicalitate, expresivitate, naturaleţe în mișcare", a declarat Julia Rosito, maestra lui Teodor de la Scalla.

Teodor e unul dintre cei aproape un milion de copii români născuţi în afara graniţelor

Teodor Ciobanu a fost timp de un an imaginea Teatrului Scala. Fotografiile lui au apărut peste tot în Milano, în metrou, pe clădiri. E un copil pe care România l-a pierdut în folosul altei țări. Iar peste câțiva ani, când numele său va fi cap de afiș, un singur lucru va trăda că, de fapt, e un expat: numele său. E un copil cu două identităţi. Una îi vine natural. "Eu sunt italian, eu mă simt aici mai bine. M-am născut aici, am stat mereu aici", a declarat Teodor Ciobanu. Cealaltă îi e insuflată de părinții născuți în România. Teodor e unul dintre cei aproape un milion de copii români născuţi în afara graniţelor.  Întrebarea e cât de români mai sunt, de fapt.

Vezi și

"El mi-a zis când o să fie mare, o să-și schimbe numele de familie. România pentru dânsul e o țară de vizitat. Nu îl leagă nimic", a declarat Simona Ciobanu. Sora lui Teodor e cu 5 ani mai mare. Şi ea s-a născut tot în Italia, lângă Milano. Îşi spune asta din nevoia de-a aparţine unui loc, când toată viaţa s-a simţit scindată între două lumi. Străină într-o ţară adoptivă şi înstrăinată de ţara alor ei. "România e familia mea, acolo am verișorii mei... Acolo sunt originile mele. De obicei, când mergeam în România în timpul școlii lipseam de la școală câteva zile și când mă întorceam mă ignorau colegele mele, nu se jucau cu mine", a declarat Ştefania Ciobanu, sora lui Teodor.

Pe acelaşi subiect

Sentimentul că sunt priviţi altfel. E preţul plătit de copiii Diasporei, pentru o viaţă "în străinătate". Pentru că atunci când Vestul şi-a deschis graniţele, nu s-au deschis automat şi braţele tuturor celor de acolo. Ştefania încă se simte victima unui stereotip.Chiar anul acesta, o profesoară a comparat-o cu personajul negativ dintr-o carte. "Că eu sunt română și atunci sunt rea, dar nu e așa. Oricum doare pentru că și când eram mai mică colegele mele îmi spuneau treburi așa... ", a declarat Ştefania Ciobanu, sora lui Teodor.

Pentru ei și alți copii născuți și crescuți în țările lor de adopție, bunicii sunt ultimele rădăcini care îi leagă de România

Pentru ei și alți copii născuți și crescuți în țările lor de adopție, bunicii sunt ultimele rădăcini care îi leagă de România. "Despre România să se roage la Doamne Doamne, că Dumnezeu le dă foarte mult dacă se roagă, se închină seara, dimineața, le aduc anafură de la biserica, anafură restul e trecător totul", a declarat Mihai Corbu, bunicul. Bunicul Ştefaniei şi al lui Teodor s-a încăpățânat să nu-și lase nepoții să se rupă complet de România. S-a mutat în Italia ca să-i crească, refuzând în cei 17 ani de viață aici să vorbească în altă limbă decât româna, cu oricine s-ar întâlni.

"Mă cunoșteau femeile astea, a venit românul. Ori în mașină ori în avion, nu am nicio treabă, nu mă tem de nimic în viață, am pe Dumnezeu", a declarat Mihai Corbu. 5,7 milioane de români s-au despărţit oficial de România în ultimii 30 de ani. Puţini s-au mai întors, odată ce au devenit părinţi acolo. Pentru Simona şi Florin, România rămâne o posibilitate, dar nu o certitudine. "Poate când o să fim la pensie depinde unde o să fie copiii, dacă o să plece prin alte țări, eu cu dânșii mă duc, nu mă leagă nimic. Mi s-a întâmplat chiar părinți italieni să-mi spună ei, cu siguranță voi o să vă întoarceți în România. La care le răspund, dar stai oleacă, tu ai impresia că eu ca și româncă am 7 vieți, nu am tot o viață ca și tine? Ţi-ai creat aici, ți-ai format prieteni, ți-ai format... să mă întorc în România ce ar însemna? Să o iau de la capăt, nu?", a declarat Simona Ciobanu.

După aproape două decenii de Italia, Simona și Florin Ciobanu au o afacere cu structuri metalice și contracte cărora abia le fac faţă. Vestul le-a oferit ce au visat. Dar preţul e o veşnică dilemă: cui aparţin românii din Diaspora? E o datorie să te simți legat de România? Sau un motiv de învinovăţire că ai ales o altă ţară? Prima generație care s-a despărţit de România a rămas cumva cu gândul acasă. Copiii lor privesc mai puţin înapoi. Au în faţă o viaţă acolo, iar în acte - o nouă identitate. Simona şi Florin şi-au luat cetăţenia italiană, pentru ca și copiii lor să devină cetățeni. E ultimul pas al unei despărţiri definitive. Viitorii copii ai copiilor de azi se vor naşte direct italieni. Pentru ei, România va fi doar o poveste a bunicilor.

Ți-a plăcut acest articol?

Like
Întrebarea zilei
Aveţi condiţii la locul de muncă pe timp de caniculă?
Observator » Exclusiv Observator » "Eu sunt italian, eu mă simt aici mai bine". Tragedia unei naţiuni: Cum dispare România puţin câte puţin, în Diaspora