Video Fostul şef al CNA: Online-ul n-a fost reglementat deloc, de acum încolo nu va mai fi aşa

S-a deschis cel mai tare târg de carte la București, Gaudeamus, iar apetitul pentru lectură după pandemie pare a fi mai mare decât ne imaginam. Totuși, studiile recente arată că peste 90% dintre români nu cumpăra nicio carte într-un an de zile. Suntem pe ultimele locuri în Europa la lectură. Dincolo de asta, se vede un interes mai mare pentru beletriscă, pentru cărțile pentru copii, dar și pentru cele de dezvoltare personală. 

Scriitorul Răsvan Popescu lansează a 11-a sa carte, care a fost inspirată din mai multe experiențe pe care le-a avut de-a lungul vieții. Acesta a dezvăluit povestea cărții și însemnătatea ei. 

Răsvan Popescu: E vorba de viața de astăzi, cartea e scrisă pe mai multe paliere temporare. Și prezent și trecut. E o glisare între un trecut angoasant și confuz și prezentul acesta incert. "În Torent" înseamnă pe repede înainte, modul în care trăim astăzi această viață în plutire, tot așteptând să ajungem undeva unde să ne fie bine. Cam asta este ideea din această carte. Sunt lucruri care țin de experiența personală, dar care sunt transfigurate în carte.  Este un amestec de ficțiune și realitate.

Cum e să fi scriitor în România

Răsvan Popescu spune că nu este ușor să fii scriitor în România, atât din punct de vedere financiar, cât și din prisma faptului că numărul oamenilor care citesc este unul destul de mic. Majoritatea scriitorilor au și un alt job în paralel, deoarece "se întâmplă rar" să-ți poți câștiga existența doar din scrisul cărților.

Răsvan Popescu: Nu e simplu, îți mai trebuie un job. Eu nu știu cine din scriitorii români își permite să trăiască din scris. Ca să poți să faci ceva care să-ți permită să te lipsești de un job, asta se întâmplă rar. Cei mai mulți mai au un serviciu. E ceva care mănâncă mai mult sau mai puțin timp din viață și acesta nu-l mai poți folosi pentru scris. Însă, din fericire, în timpul ăsta se adună experiențe, lucruri pe care la un moment dat reușești să le pui pe hârtie.

Mădălina Iacob: De ce e greu? Publicul român nu citește?

Oamenii citesc foarte puțin pentru că, potrivit scriitorului, au învățat să trăiască într-o grabă continuă, care nu le permite să aibă timp liber pe care să-l folosească citind o carte.

Răsvan Popescu: Citește foarte puțin. Așa cum spuneați, 90% dintre români, statistic vorbind, nu deschid o carte pe an și asta tot pentru că au învățat să trăiască pe repede înainte, să alerge între două slujbe, să alerge după bani. E viața aceasta în torent despre care vorbeam, dar care ne ține la o anumită suprafață. Asta e o carte care ambiționează să pătrundem în profunzime. 

Mădălina Iacob: Cine să ne salveze?

Răsvan Popescu: Școala! Școala ar trebui. De acolo se formează obiceiul de consum de carte. Și dacă nu se formează, sau se formează un gust îndoielnic, superficial, de suprafață, atunci sigur că mai târziu, tendința este să abandonăm, mai ales cartea scrisă. Oamenii pe navetă, din metrou, numai cu telefonul. Rar mai vezi un om citind o carte, ceea ce e foarte trist. Comoditatea câștigă. E mai comod să asculți o carte, e mai comod să vezi ecranizarea. Unele sunt chiar potrivite pentru a le vedea. De exemplu, asta este o carte foarte vizuală. Sper să ajungă să fie ecranizată, pentru că nu numai că totul e scris în secvențe, în imagini, peisajul este de vis, dar în același timp vezi echipa care filmează, vezi cum se face un film. Ceea ce întărește caracterul vizual al cărții. Este o poveste cât se poate de vizuală, o carte în care se vorbește și despre filme.

Ce-și doresc cititorii din România

Pentru un scriitor este important să-și cunoască cititorii și să stabilească ce-și doresc aceștia să vadă pe hârtie. Din păcate, Răsvan Popescu a evidențiat un aspect actual și realist cu care țara noastră se confruntă și anume: "La noi e destul de multă lume care scrie și, din păcate, destul de puțină care citește."

Răsvan Popescu: Greu de spus, e o paleta foarte largă. Din fericire, sunt și mulți autori. La noi e destul de multă lume care scrie și, din păcate, destul de puțină care citește și atunci acești autori pot să ofere o paletă destul de largă de preocupări, de abordări, de unghiuri. Cred că fiecare se gândește la cititorii săi, atunci când nu se gândește decât să scrie o poveste așa cum vrea el. 

Mădălina Iacob: A fost cartea prima dată, tehnologia însă ne-a mutat atenția tuturor către televiziune, către online. Cum se gestionează acest amalgam de conținut pe care îl vedem în online în ultima vreme?

Răsvan Popescu: Nu suntem prea avansați în materie, înaintăm cu prudență să nu greșim. Trebuie să plecăm de la o directivă europeană care a fost transpusă în legea audiovizualului din România. Din păcate, necesită acum o reevaluare. Dar, până la o nouă schimbare, avem o lege care trebuie aplicată și care, în principiu, înseamnă extinderea atribuțiilor CNA-ului în spațiul online, nu pentru tot ce făceam în materie de televiziune. Sunt numai câteva teme unde lucrurile astea se întâmplă, în ceea ce privește discriminare, incitare la ură, lucruri din acestea mai grave, unde o proastă influență asupra oamenilor poate duce la lucruri mai grave, pe care le controlăm și în legătură cu televiziunea.

Care e cea mai pericoluasă parte din online și cum sunt gestionate fake news-urile

Răsvan Popescu: În primul rând, faptul că el n-a fost reglementat până acum deloc și asta a făcut ca totul să fie permis în online. De acum încolo nu va mai fi chiar așa, dar libertatea cuvântului rămâne o valoarea fundamentală, de la asta plecăm. Nu o valoare absolută.

Fostul președinte al CNA a dezvăluit faptul că s-a confruntat cu foarte multe știri false în perioada pandemiei, dar și în prezent, pe timpul războiului din Ucraina. Din cauza faptului că mediul online nu este unul reglementat corespunzător, informațiile false se pot împrăștia mult mai repede, mai ales în rândul oamenilor care nu cunosc acest fenomen, nu știu să-l recunoască și nici să-l verifice personal. 

Răsvan Popescu: În măsura în care le putem recunoaște ca fiind niște știri false, ne informăm la rândul nostru asupra subiectului respectiv și, dacă ajungem la concluzia că este un fake, avem la dispoziție ceea ce în legea românească se cheamă informare incorectă. Ne-am lovit de lucruri de genul ăsta mai ales în perioada pandemiei, unde a trebuit să intervenim destul de des, poate mai des decât ne-am dorit noi, și chiar legate de războiul de la frontierele noastre, unde au mai circulat și știri false, perspective induse probabil direct de la Moscova. Pentru că a fost o zonă complet nereglementată, acolo s-au putut împrăștia știrile false la greu, mai ales de către oameni sau puncte de putere care aveau interes în acest sens. Dincoace, în media clasică, există acest filtru al redacției. Sunt niște ziariști profesioniști, pe care nu-i duci așa de ușor cum poți să duci publicul larg, neantrenat, să recunoastă o știre falsă și mai ales neantrenat să o verifice personal.

Ce urmează pentru scriitorul Răsvan Popescu

Răsvan Popescu: Greu de spus. Ăsta este un moment ca o naștere. Ai scos o carte, o perioadă nu se întâmplă altceva, decât dacă ai un proiect anterior început. Asta este o carte, e un volum de maturitate, un volum în care am încercat să spun cam tot ce am înțeles eu din toate experiențele anterioare și am găsit această formula care să le înglobeze într-un fel și să pună lucrurile în cautarea unui sens. Destinul unei cărți e greu de anticipat.

Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰