Video "Ne doare sufletul". Cum s-a ales praful de comuna considerată "El Dorado" al României. Ar fi ajuns oraș prosper, dacă nu venea Revoluția

Diana Speretoiu, reporter Observator: Blocuri în ruină, mașini abandonate care sunt mâncate de rugină. E imaginea ca după apocalipsă în centrul localității Mătăsari, o localitate care a înflorit odată cu deschiderea minelor, dar care pare că moare odată cu mineritul.

Cadrul dezolant, ce pare desprins dintr-un film de groază, e realitatea pe care o trăiesc acum, amar, cele aproape cinci mii de suflete care, cel puțin pe hârtie, mai locuiesc în Mătăsari. 

Diana Speretoiu, reporter Observator: Ce se dorea să devină un cămin pentru minerii veniți din toate colțurile țării să scoată cărbunele din Gorj a devenit o ruină. Apartamentele din aceste blocuri sunt acum focare de infecție. Camerele sunt pline de mormane de gunoaie, iar altele au fost transformate în grajduri pentru animale.

Gheorghe Dobrin a venit tocmai de la Vaslui şi şi-a adus la Mătăsari şi soţia şi copiii. 35 de ani a lucrat în carieră.

Gheorghe Dobrin, fost miner: La noi, în Moldova, nu erau locuri de muncă.

Reporter: Și ați venit aici.

Gheorghe Dobrin, fost miner: Am venit aici, că erau locuri de muncă. Am ajuns duminică. Luni chiar ne-a angajat.

60 de blocuri au fost ridicate chiar în centrul comunei Mătăsari, care se dorea oraș

Toate pentru mineri. După 1989, aproape jumătate din ele au fost abandonate. Unele erau locuite, altele nici n-au apucat să fie finalizate.

Gheorghe, fost miner: Nu găseai locuință aici. Cum s-au închis minele, nu mai aveam locuri de muncă, au plecat toți.

Reporter: Și s-a ales praful de blocuri.

Gheorghe, fost miner: Uitați, s-a ales. Chiar ne doare sufletul. Ce-a fost aici. Frumos... a fost frumos.

Azi, în comună, găseşti mai mult bunici care-și așteaptă cu lacrimi în ochi nepoţii acasă și numără blocurile care se golesc. Lui Gheorghe Dobrin îi e dor de ai lui. Ca și el, au plecat de acasă după un loc de muncă. L-au găsit la mii de kilometri distanță. 

Gheorghe Dobrin, fost miner: Am copiii prin Germania, prin Anglia. Plecați. Că n-are loc de muncă.

Reporter: Aici n-aveau ce să facă.

Gheorghe Dobrin, fost miner: N-aveau, n-aveau.

Din cei peste 10.000 de oameni care munceau în minele şi în carierele din jurul comunei, azi doar câteva sute mai adună cărbune, în ultimele două exploatări rămase deschise. 

Discuție reporter – localnici

- Eu m-am angajat în '93. Cei mai mulți au fost 12.000 de locuitori înainte de '90.

- Cum era, pe vremuri, când erau locuite blocurile astea?

- Erau băieți tineri... Veniți din toate colțurile țării.

- Da. Și după ce au plecat ei...

- După aceea, s-a dat ordonanța și s-a ales praful.

Diana Speretoiu, reporter Observator: Aici, din trei blocuri, unul singur este locuit. Restul s-a vandalizat și se degradează tot mai mult cu fiecare zi.

Imagine dezolantă în Mătășari. Zeci de blocuri sunt părăsite, iar nimeni nu face nimic cu ele

Ghid printre blocurile fantomă ne-a fost Ionuț Buzărin. E consilier local şi nu e coleg de partid nici cu primarul, nici cu vicele. Am pătruns împreună în măruntaiele unui bloc ce era locuit când era el copil. Bucăți din balcoane au început să cadă, pe acoperiș cresc... copaci și iarbă.

Ionuț Buzărin, consilier local: Este o imagine a nepăsării administrației locale de 20 de ani. Nu numai aceste blocuri părăsite. Și în fondul locativ care este locuit sunt condiții precare. Subsolurile sunt pline, canalizarea se scurge la subsol, apa curentă a fost introdusă în 2019, foarte târziu. Înainte se făcea focul, cu sobe și oamenii, ușor, ușor, au părăsit localitatea.

Reporter: Câte blocuri avem în localitatea Mătăsari?

Ionuț Buzărin, consilier local: În total, 60.

Reporter: Și dacă ar fi să le numărăm pe cele locuite?

Ionuț Buzărin, consilier local: Poate jumătate.

La prima vedere, soluţii sunt doar două. Blocurile fantomă ori se repară şi se vând sau închiriază, ori se dărâmă. Autoritățile locale au alocat 1,5 milioane de lei să demoleze trei blocuri. Nu s-a prezentat nimeni la licitație. 

Ionuț Buzărin, consilier local: Nu s-au făcut deloc investiții pe fonduri europene în Mătăsari de când suntem în Uniunea Europeană. Am avut o creșă aprobată prin CNI la care au renunțat la o finanțare deja aprobată că nu sunt terenuri.

Reporter: Nu avem terenuri pentru că sunt ocupate cu blocuri care stau să cadă...

Ionuț Buzărin, consilier local: Care stau să cadă. Singura soluție asta este. O expertiză tehnică. Care mai pot fi făcute, făcute. Care nu, demolate.

Am vrut să aflăm care sunt planurile edililor cu ruinele care sluţesc centrul comunei. Pe holurile primăriei, haos. Clădirea intră în renovare, ne spun câțiva angajați în timp ce cară mobilier și dosare dintr-o parte în alta.

- Domnul primar este?

- Nu.

- Domnul viceprimar?

- Este, dar nu știu unde este.

- Îl poate chema cineva?

- Acum e...

- Ce e?

- Suntem în renovare.

- Păi, și nu lucrați dacă sunteți în renovare?

- Păi, nu se vede că lucrăm?

În cele din urmă, dăm de viceprimar. 

Dorin Ionescu, viceprimar Mătăsari: Avem ceva planuri, proiecte pe Ministerul Mediului, să le demolăm. În rest, nu putem să ne asumăm să le facem, că nu avem solicitări de cazare. Am mai avut solicitări pentru oameni de afaceri, să mai facă ceva, dar deocamdată nu s-a concretizat niciuna. Au venit, s-au uitat, au făcut poze, au zis că discutăm, că vin. Nu cred că merită să stricăm banii pe niște blocuri care nu-și au utilitatea.

Ca lumea să nu mai arunce gunoaiele în clădiri, primăria a zidit deja mai multe scări de bloc și încearcă acum să le curețe. Demersul pare zadarnic, dar speranţa moare ultima.

La Mătăsari s-a pierdut speranța, însă comuna Roșia de Amaradia demonstrează că se poate

La nici 100 de kilometri distanţă de Mătăsari, în Roșia de Amaradia, tot cărbunele a fost temelia pe care s-a ridicat comuna. Şi aici, când exacavatoarele s-au oprit, au început problemele. Şi au fost chiar mai grave decât la Mătăsari: exploatarea haotică a provocat alunecări de teren care aproape au distrus vatra veche a comunei. 

Nicolae Diaconu, localnic: Satul Seciuri s-a scufundat şi toată infrastructura rutieră şi tot ce a ţinut de exploatarea minieră s-a distrus. A venit aşa ca dintr-un hău. Sincer, la posibilităţile localităţii noastre, nu speram că mai revenim la normal.

140 de case, mai multe poduri şi drumuri au fost complet distruse în 2005. Șase ani nu s-a putut investi nimic: zona era încă în pericol. Apoi, cu bani de la Guvern şi cu fonduri europene, Roşia de Amaradia a primit o nouă şansă la viaţă.

Liviu Cotojman, primar Roșia de Amaradia: S-a lucrat haotic de pe vremea comunismului și, iată, că am ajuns să avem probleme cu alunecările de teren. Cu ani în urmă, această stradă pe care suntem noi, cu greu se putea circula. Nu puteam reface partea carosabilă decât așternând strat de piatră. Pânza freatică a dispărut, motiv pentru care a trebuit să forez puțuri și am forat la peste 200 de metri și putem asigura alimentarea cu apă pentru orice anotimp. Pot să spun că am renăscut din cenușă.

Ion Luţă, localnic: Apă avem, liceu pentru copii avem, sală de sport avem. Suntem o localitate mai departe de oraş, avem vreo 50 de km, dar ne apropiem de condiţiile de oraş.

Zece milioane de euro s-au investit, în ultimii 10 ani, în satele comunei Roşia de Amaradia.

Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰