Video Învăţătoarea lovită de trăsnet și-a revenit miraculos, după o lună. Primul gând a fost despre elevii ei
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Un trăsnet a distrus-o, elevii ei au salvat-o, iar o armată de oameni a ținut-o în viață. După aproape o lună și trei spitale, învățătoarea din Ploiești are, pentru prima dată, o șansă reală. Zeci de cadre medicale au smuls-o din drumul spre moarte, până când i s-a găsit un pat liber în Unitatea pentru Mari Arși din Iași. Primele ei mulțumiri au mers către copiii care nu s-au pierdut cu firea și către medicii care au făcut mai mult decât le permiteau conditiile. Sunt și singurele vești bune din noul episod al campaniei Sănătatea cu garda jos! Calvarul ei a scos la iveală tot ce nu merge și tot ce îi lipsește României ca să-și poată trata, în sfârșit, marii arși.
"Mulţumesc că mi-au găsit loc şi m-au adus aici", a spus învăţătoarea Dumitra Topolianu.
Nu sunt mulțumiri de complezenta. Femeia ştie bine ca a fost un efort supraomenesc pentru a găsi un loc potrivit. Zeci de oameni din doua spitale, cel de la Târgovişte si de la Judeteanul din Ploiești s-au străduit să o ţină în viață până când s-a găsit un pat într-o secție de mari arși. Învățătoarea a ajuns tocmai la Iași si asta a fost șansa ei. După două episoade din campania Sănătatea cu garda jos! plecate de la cazul ei am reușit sa o întâlnim. Am intrat doar după ne-am echipat corespunzător unei secții de mari arsi: unul dintre locurile din sistem unde contactul cu exteriorul este limitat şi controlat.
Pacienta a fost dusă la examenul de RMN. Primele ei cuvinte nu au fost despre durere. Au fost despre copiii pe care i-a învățat inclusiv cum să se descurce în situații limită. Şi asta a salvat-o.
"Ei sunt îngerii mei. Am vorbit cu fiecare, şi aşa i-am numit, îngerii mei. Dacă un copil ar fi păţit ceva, pentru mine ar fi fost foarte greu", a spus Dumitra Topolianu.
Doi dintre copii au fost şi ei răniţi uşor, dar ceilaţi au avut puterea să fugă pentru a cere ajutor pe munte.
"Au fost câţiva care au fost loviţi şi au fost trântiţi de sus, dar cei care au rămas pe picioare, atât de mult s-au mobilizat, au luat telefonul din buzunar şi au plecat la ciobani. Şi astfel am fost salvată.
Noi când coboram spre Padina, ei au vrut să vadă oiţele, că nu-s ca-n zona noastră", a povestit învăţătoarea.
Mai are mult de luptat. Are o suspiciune de fractură și mai multe organe interne afectate. Iar la un mare ars, o zi bună nu garantează nimic pentru ziua următoare.
"Faptul că a trecut curentul electric, faptul că a fost aruncată, a fost o traumă, o cădere de la acelaşi nivel. Când o vedem acasă, o ştim că e bine. Oricând se poate întâmpla orice", a precizat Mihaela Perţea, şef Secţie Microchirurgie Reconstructivă.
"Într-adevăr starea mamei s-a îmbunătăţit de la zi la zi. Nu trebuie să spunem hop că nu am trecut însă peste marea problemă, pot încă apărea complicaţii. Vom vedea mai departe cu recuperarea, va fi o fază de câteva luni, poate de câţiva ani până când mama se va putea pune pe picioare", a spus şi Lavinia Topolianu, fiica pacientei.
Învăţătoarea ar fi trebuit să preia o noua generație din toamnă, dar cel mai probabil va trebuie să mai aştepte un an. Nici nu concepe sa nu treacă cu bine recuperarea.
"Aş putea să ies şi la pensie, dar nu vreau. După ceea ce mi s-a întâmplat, simt nevoia să fiu în locuri unde să pot socializa, să trec mai uşor peste", a mărturisit Dumitra Topolianu.
Unitatea de la Spitalul Sfântul Spiridon din Iaşi are 5 locuri de ATI pentru marii arşi. A fost deschisă în 2019 şi respectă standardele europene.
Baia destinată pacienţilor internaţi strict în secţia de ATI pentru mari Arşi este dotată şi cu aparat de anestezie, în cazul în care unul dintre pacienţi are nevoie să fie sedat în timpul băii.
Şecţia are încă 20 de locuri pentru pacienţii cu arsuri moderate, dar chiar şi aşa rareori se găseşte un loc liber.
"Acum la momentul ăsta este o listă de aşteptare, era o listă de 7-8 pacienţi arşi în aşteptare acum patru zile. Tratăm un număr în 200 şi 300 de pacienţi arşi pe an, aici incluzând şi pacienţii de terapie, pacienţii critici, care sunt în număr de 70-75 cu o mortalitate în scădere ceea ce e un lucru foarte bun", a explicat Mihaela Perţea.
"Uneori pacientul rămâne în unitatea de primire urgenţă şi o zi ca îngrijire de terapie intensivă pentru că locuri în terapie intensivă nu sunt", a declarat Diana Cimpoieşu, şefa UPU-SMURD Iaşi.
Cu o secție nu se face primăvară în sistem. Unitatea de la Iași este excepția, nu regula şi duce greul nu doar pentru zona Moldovei. Chiar si așa, se văd lipsurile sistemului: pacienţii care au nevoie de un RMN, trebuie să fie scoşi din din clădirea istorică în care funcţionează spitalul şi transportaţi pe targă inclusiv prin curtea unităţii. Orice expunere a lor în afara mediului controlat din secție presupune un risc suplimentar si fiecare ieșire este cumpănita şi pregătită cu mare grijă.
Pentru un ars grav tratamentul este o luptă cu moartea. O bătălie în care vrei totul şi uneori nu obții nimic. Nimic nu poate fi lăsat la voia întâmplări. De la medicul care ajunge primul lângă el, până la cel care îl pune pe picioare, fiecare pas trebuie făcut perfect. România nu are o problema doar cu numărul de locuri ci şi cu numărul de oameni pregătiți pentru astfel de operațiuni.
"Dezvoltăm împreună cu colegii din Iaşi, Bucureşti şi Timişoara un proiect de educaţie. Sunt încă situaţii în care nu se administrează suficientă cantitate de fluide, de analgezie, nu se fac gesturi de decompresiune. Sunt mai multe categorii de personal care trebuie implicate şi instruite", a mai spus Diana Cimpoieşu.
Iar apoi păstrate în sistem. Multe spitale duc lipsă de medici și de asistenți antrenați pentru astfel de pacienți. Cei mai mulți au plecat alungați nu de prea multă muncă ci de prea putine posibilități: de la cele de perfecționare, la dotări şi salarii pe măsură.
