Au plantat 840.000 de arbori pe o fostă fermă. După 16 ani, o specie dispărută de un secol a revenit
În 2001, Nicholas și Raquel Locke au transformat ferma de bovine a familiei în Rezervația Ecologică Guapiaçu. La acea vreme, zeci de ani de activități agricole distruseseră o mare parte din pădurea atlantică din regiune. În următoarele două decenii, echipele de conservare au plantat arbori din specii native, au refăcut zonele umede și au reconectat porțiunile de pădure care rămăseseră izolate. Şaisprezece ani mai târziu, o specie dispărută din zonă încă din 1914 a revenit în regiune.
Peste un milion de arbori plantați pentru refacerea ecosistemului
Potrivit organizației World Land Trust, primele etape ale proiectului au dus la plantarea a aproximativ 840.000 de arbori pe o suprafață de 607 hectare. Ulterior, numărul puieților plantați a depășit un milion, iar suprafața restaurată a ajuns la 710 hectare.
Specialiștii au construit și diguri de pământ și au deviat cursurile unor pâraie pentru a transforma fostele pășuni în zone umede. Acestea găzduiesc acum capibare, caimani, stârci și numeroase specii de păsări acvatice, scrie Futura.
Cu toate acestea, refacerea pădurii nu a fost suficientă pentru revenirea tuturor animalelor. Tapirii, dispăruți din statul Rio de Janeiro încă din 1914, nu puteau ajunge singuri în regiune din cauza șoselelor și a terenurilor agricole care le fragmentau habitatul.
Primii tapiri au fost eliberați în rezervație în 2017
În 2017, cercetătorii au lansat un program de reintroducere a speciei și au eliberat inițial trei tapiri în rezervație. Animalele au fost monitorizate cu ajutorul unor coliere radio și al camerelor de supraveghere.
Rezultatele au fost încurajatoare. Tapirii s-au adaptat la noul habitat, au început să se hrănească cu plante native și să contribuie la răspândirea semințelor. Ulterior, au fost înregistrați și primii pui născuți în sălbăticie.
Potrivit datelor REGUA, în rezervație au fost monitorizați 11 tapiri care trăiesc în libertate și trei pui născuți în mediul natural. Estimările regionale sugerează că populația totală din rezervație și din împrejurimi ar putea ajunge la 25 de exemplare.
Cercetătorii subliniază că succesul proiectului demonstrează că ecosistemele degradate pot fi refăcute, însă simpla plantare a arborilor nu este suficientă. Pentru revenirea speciilor dispărute sunt necesare programe de reintroducere, monitorizare și protejare pe termen lung.
