Goana după "aurul roşu". Cererea uriaşă împinge preţurile în sus, dar nu toată lumea câştigă
Urmărește ObservatorNews pe Discover
Inteligenţa artificială scumpeşte "aurul roşu". Altfel spus, preţul cuprului continuă să crească datorită cererii tot mai mari pentru infrastructura AI, scrie Financial Times.
Banca Mondială estimează că tona de cupru va ajunge anul viitor la 13.000 de dolari, cu 18% peste estimările din aprilie. Totuși, nu toate companiile din industrie au de câștigat de pe urma acestui boom.
Cine va avea de câştigat de pe urma "aurului roşu"
Un exemplu este China, cel mai mare consumator de cupru din lume. Țara are atât companii care exploatează mine, cât și unele dintre cele mai mari capacități de topire și rafinare a metalului. Potrivit S&P Global, ponderea Chinei în producția mondială de cupru aproape s-a dublat între 2016 și 2024, după ce marii producători chinezi au început să investească tot mai mult în mine din străinătate. În plus, China controlează peste jumătate din capacitatea mondială de topire și rafinare a cuprului.
În prezent, creșterea prețurilor îi avantajează în special pe cei care dețin mine. Aceștia vând cuprul la prețuri tot mai mari, în timp ce costurile de producție cresc mult mai lent.
Un exemplu este Zijin Mining, cel mai mare producător de cupru din China. În primul trimestru al anului trecut, compania a vândut concentratul de cupru cu peste 60.000 de yuani pe tonă, în condițiile în care costul de producție era de aproximativ 21.000 de yuani. Astfel, marja brută a ajuns la 65%. Un an mai târziu, aceasta a urcat la 71%.
Cu cât o companie poate extrage cupru la costuri mai mici decât alți producători, cu atât profitul obținut din vânzarea metalului este mai mare. S&P Global estimează că Zijin va rămâne printre companiile cu cele mai mici costuri de producție din lume, atât în cazul cuprului, cât și al aurului.
Situația este diferită pentru topitorii
Aceste companii cumpără concentrat de cupru de la firmele care dețin mine, deci au costuri mari cu materia primă. Câștigurile lor depind în mare măsură de tarifele pe care le pot încasa pentru prelucrarea metalului.
Problema este că în ultimii ani au fost construite tot mai multe capacități de prelucrare, în timp ce producția de cupru din mine nu a crescut în același ritm. Concurența dintre topitorii a dus la prăbușirea tarifelor. Taxa anuală de referință pentru prelucrarea concentratului a ajuns la zero în acest an, iar pe piața spot au apărut chiar și tarife negative, potrivit Agenției Internaționale pentru Energie.
Pentru companiile miniere chineze, creșterea prețului cuprului se traduce deja în încasări mult mai mari. În prima jumătate a acestui an, fluxul de numerar din activitățile operaționale al Zijin aproape s-a dublat. Banii îi permit companiei să investească în propriile proiecte și să cumpere noi mine.
