Locul unde morții nu putrezesc niciodată. Trupuri perfect conservate, cu expresii faciale intacte
O cercetare arheologică fără precedent, desfășurată pe parcursul a 15 ani, a scos la iveală un fenomen unic pe Pământ. Există un loc unde morții nu putrezesc niciodată și își păstrează, uneori, chiar expresiile faciale. Mai mult, cercetătorii au descoperit microbi vechi de secole, perfect conservați, potrivit unui studiu publicat în revista științifică Nature.
Rezultatele investigației, publicate în prestigioasa revistă științifică Nature, provin dintr-un amplu studiu realizat în nord-estul extrem al Siberiei, în regiunea Yakutia, unde temperaturile coboară constant până la -60 de grade Celsius.
15 ani de cercetări în permafrost: corpuri umane și obiecte funerare conservate perfect timp de secole
Timp de 15 ani, o echipă de cercetători francezi a săpat în permafrostul vechi de mii de ani și a descoperit o adevărată arhivă biologică și culturală: corpuri umane perfect conservate, haine intacte, obiecte funerare, dar și microorganisme vechi de secole. Descoperirile spun o poveste diferită față de cea cunoscută din manualele de istorie.
Yakutia este una dintre cele mai dure regiuni locuite de pe planetă. Iernile sunt extreme, solul este înghețat încă de la ultima eră glaciară, iar vara durează doar câteva săptămâni.
"Oamenii vorbesc despre condiții extreme. Iakuții, la rândul lor, spun că trăiesc în condiții normale. Noi, europenii, suntem cei nepotriviți", explică arheologul francez Éric Crubézy, coordonatorul cercetării. Echipa sa a explorat un teritoriu de aproape trei milioane de kilometri pătrați, locuit de aproximativ un milion de oameni, un adevărat "congelator natural", unde temperaturile pot ajunge și la -70 de grade Celsius.
Yakutia este una dintre cele mai dure regiuni locuite de pe planetă, cu temperaturi de până la -70 de grade Celsius
Tocmai acest permafrost vechi de aproximativ 10.000 de ani a făcut posibilă cercetarea. În timp ce în regiunile calde ADN-ul se degradează rapid, în solul înghețat moleculele rămân intacte secole la rând.
"Nu scoatem schelete, scoatem oameni", spune Crubézy. "Cu piele, păr, haine și, uneori, expresii faciale încă vizibile."
În fiecare vară, timp de 15 ani, cercetătorii au identificat morminte de-a lungul râurilor și prin taigaua presărată cu lacuri circulare. Unele morminte sunt încă vizibile, structuri mari din lemn, datând din secolul al XVII-lea. Altele, mai mici, au fost distruse în perioada sovietică.
În interior, iakuții erau îngropați cu tot ce aveau nevoie pentru "marea călătorie", așa cum considerau ei moartea: arcuri, săgeți, bijuterii, unelte de cusut, haine în mai multe straturi și mai multe perechi de încălțări. Femeile erau înmormântate cu bijuterii și instrumente specifice activităților lor, iar toți purtau cele mai frumoase haine.
Pentru iakuți, drumul defunctului nu trebuia tulburat, iar a lua obiectele din mormânt ar fi însemnat o încălcare gravă a ordinii lumii. De aceea, mormintele nu au fost jefuite.
La Toulouse, geneticienii au analizat ADN-ul a 122 de indivizi înmormântați între secolele al XIV-lea și al XIX-lea. Cercetătorii se așteptau să descopere semnele unei colonizări agresive, similare cu cea din Americi, însă rezultatul a fost surprinzător: moștenirea genetică a iakuților a rămas remarcabil de stabilă timp de patru secole.
Nu a existat o înlocuire masivă a populației. Colonizarea a fost una politică și economică, nu biologică. Motivul este simplu: Yakutia este prea extremă pentru agricultură și colonizare de masă, iar Imperiul Rus a fost nevoit să colaboreze cu populația locală, în special pentru comerțul cu blănuri.
Gradul de conservare este atât de ridicat încât, în unele morminte, culorile hainelor s-au păstrat, iar medicii legiști au putut efectua necropsii complete, ca în cazul unor decese recente.
Un singur mormânt iese însă din tipar: cel al unei femei-șaman, înmormântată la sfârșitul secolului al XVIII-lea, într-o perioadă deja creștinată. Aceasta nu avea cruce ortodoxă, ci simboluri șamanice, iar ADN-ul ei indică un nivel excepțional de consangvinitate.
Pentru cercetători, este un gest simbolic puternic, un clan care a încercat să "înghețe" în timp o identitate spirituală amenințată.
Astăzi, această arhivă înghețată este însă în pericol. Permafrostul se topește din cauza schimbărilor climatice, iar tensiunile geopolitice au suspendat săpăturile. Cercetătorii nu au mai putut reveni pentru a le explica localnicilor rezultatele descoperirilor.
Permafrostul din Yakutia nu păstrează doar trecutul. Îl ține în viață. Însă această viață este fragilă, iar pe măsură ce gheața se retrage, dispare nu doar un peisaj, ci una dintre cele mai extraordinare arhive ale umanității.
Înapoi la Homepage
Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰
