Articol susținut de #MediciBuni – Dr. Magda Rotaru, MedLife: "Frica de cancer a devenit una dintre cele mai des întâlnite îngrijorări ale pacienților"

Dr. Magda Rotaru, medic specialist gastroenterolog în cadrul Grupului MedLife - Clinica Badea MedLife și Clinica Union Medical din Cluj-Napoca, scoate în evidență că „este foarte important ca, de la prima întâlnire în cabinet, pacientul și medicul să facă echipă. Dacă pacientul pune sub semnul întrebării ce îi spune medicul, motivând că ‘specialistul’ de pe internet recomandă altceva, atunci din start vorbim despre un eșec terapeutic. Iar internetul este ca o sabie cu două tăișuri – sigur, este importantă informarea, dar contează și sursa de informare, pentru că este foarte ușor să aluneci în teritoriul pseudoștiinței. Dar un medic bun te ajută să selectezi și să filtrezi această cantitate enormă de informație găsită online. Frica de cancer a devenit una dintre cele mai des întâlnite îngrijorări ale pacienților. Pacienții sunt din ce în ce mai tentați să se autodiagnosticheze cu ajutorul internetului ajungând să creadă că orice simptom comun ar putea fi semnul unui cancer. La polul opus, sunt pacienții care ignoră semnele de alarmă (scădere în greutate nejustificată, modificări ale tranzitului intestinal, sânge în scaun, durere abdominală, icter, oboseală persistentă etc.), care ar trebui să îi determine să vină la un consult medical ce ar putea să fie salvator!”

Un stil de viață nesănătos are un impact considerabil asupra sănătății pacienților din zilele noastre. Astfel, cei mai mulți pacienți care ajung în cabinetele gastroenterologilor sunt diagnosticați cu steatoză hepatică sau „ficatul gras”, cum se mai spune în popor. „Dar steatoza hepatică nu trebuie privită doar ca o afecțiune hepatică. Legătura strânsă dintre steatoza hepatică și sindromul metabolic necesită o abordare multidisciplinară, care să vizeze nu doar tratarea afecțiunilor hepatice, ci și gestionarea altor complicații majore, precum cele cardiovasculare”, atrage atenția medicul, îngrijorat de numărul din ce în ce mai mare de cazuri diagnosticate în special în rândul persoanelor tinere.  

„Steatoza hepatică poate părea o afecțiune benignă la început, însă dacă nu este tratată, poate duce la complicații grave. În timp, grăsimea acumulată în ficat provoacă inflamație, care afectează celulele hepatice și poate cauza distrugerea progresivă a acestora. Inflamația cronică poate evolua către fibroză, o stare în care ficatul devine afectat de țesut cicatricial, pierzându-și funcțiile normale. Dacă această situație continuă, fibrozarea avansată duce la ciroză, o afecțiune severă, ce poate declanșa insuficiență hepatică și alte complicații grave, cum ar fi cancerul de ficat și inclusiv decesul. Prevenția este cheia pentru a evita aceste complicații, iar adoptarea unui stil de viață sănătos și monitorizarea constantă a ficatului prin analize de sânge și ecografie abdominală pot schimba evoluția bolii.”

Specialistul gastroenterolog mărturisește că “una dintre cele mai mari provocări din cabinet o reprezintă educația pacientului. Oamenii, de cele mai multe ori, se așteaptă să vină la doctor și să primească o pastilă care le rezolvă toate problemele. De exemplu, atunci când le explic că, de fapt, singurul ‘tratament’ pentru steatoza hepatică care ar ajuta cu adevărat este schimbarea stilului de viață și dieta, este foarte greu ‘digerabil’. Toată lumea preferă calea ușoară - o pastilă magică care să ia grăsimea de pe ficat și pacientul să poată mânca orice vrea, fără să mai facă vreun efort de a schimba ceva.”

„Suntem, așadar, ceea ce mâncăm”, reamintește medicul, care s-a întâlnit de curând cu „un caz al unei tinere de 19 ani supraponderală diagnosticată cu diabet de tip 2, hipertensiune arterială, dislipidemie și steatoză hepatică, adică tot ce înseamnă sindromul metabolic, pornind de la o alimentație nesănătoasă și sedentarism.”

Și, mai în glumă, mai în serios – că tot veni vorba despre educație – dr. Magda Rotaru insistă să demonteze un mit: gastroenterologii nu sunt nutriționiști și nu pot concepe meniuri personalizate. „Sindromul de intestin iritabil, constipația și dispepsia sunt alte patologii cu care mă întâlnesc  frecvent în timpul consultațiilor din cabinetul meu, toate având printre cauze și greșelile alimentare, dar și stresul, anxietatea. Astfel, colaborarea cu un dietetician este esențială de cele mai multe ori, în cele mai multe afecțiuni digestive, fie că sunt organice sau funcționale. Medicul recomandă o dietă cu multe fibre vegetale și mai puține grăsimi saturate, cum ar fi dieta mediteraneană, și mișcare cât cuprinde. În ceea ce privește patologia digestivă funcțională, cum ar fi sindromul de intestin iritabil sau dispepsia funcțională, specialistul gastroenterolog subliniază și importanța consilierii psihologice.

„Din păcate - completează medicul - în contextul stilului de viață nesănătos, s-a observat și o creștere a incidenței cancerului la vârste din ce în ce mai tinere, în special la nivelul colonului sau rectului. Pe lângă factorii genetici, stilul de viață sedentar, supraponderea și obezitatea, fumatul, consumul inadecvat de alcool, dietele sărace în fibre, bogate în grăsimi sau dietele bogate în carne procesată sunt factori de risc care se asociază cu acest tip de cancer. Am ajuns să cred că obezitatea este boala secolului. În prezent, începem screeningul pentru cancerul colorectal prin colonoscopie la 45 de ani, în loc de 50, cum era înainte. Dar uneori se recomandă chiar mai repede dacă pacientul are un istoric de boală inflamatorie intestinală sau istoric în familie de cancer de colon sau rect.”

Mulți pacienți experimentează diverse anxietăți și temeri legate de colonoscopie, care variază de la frica legată de durere sau disconfortul pe care l-ar putea provoca procedura, pregătirea premergătoare procedurii neplăcute, complicațiile (rar întâlnite) care pot să apară în timpul sau după procedură, precum perforația intestinului sau sângerările, complicațiile sedării, descoperirea unei afecțiuni grave, cum ar fi cancerul colorectal. Toate aceste frici pot determina pacienții să amâne colonoscopia, deși procedura are scopul de a preveni, detecta timpuriu și trata leziuni premergătoare cancerului cum ar fi polipii colonici. „Aceste temeri sunt firești, însă un medic bun, printr-o comunicare clară și empatică,  poate să ajute pacienții să înțeleagă mai bine pașii procedurii, riscurile minime implicate și beneficiile majore în prevenirea și diagnosticarea precoce a afecțiunilor severe, cum ar fi cancerul de colon sau rect”, punctează specialistul.

Doctor „House” - sau revelația specialității

Dr. Magda Rotaru a decis să urmeze medicina în liceu, fascinată de pasiunea cu care profesorul de biologie își preda materia, reușind să-i cucerească pe toți și să le stârnească curiozitatea despre modul în care funcționează corpul uman. Decizia de a lua calea gastroenterologiei a venit însă în facultate, odată ce - pe atunci studenta Magda Rotaru - a descoperit serialul „House”:  

„Mi s-a părut foarte interesant cum puneau simptomele pacienților pe o tablă și, ca un puzzle, trebuia rezolvat cazul piesă cu piesă, prin investigații de laborator, imagistică, intervenții chirurgicale sau endoscopice, teste terapeutice etc - mi s-a părut că seamănă puțin cu gastroenterologia, pentru că ai un pic din toate. Iar această abordare este așa de originală, neconvențională, personală, individualizată - ce a funcționat la un pacient, la altul nu mai funcționează - chiar este o provocare continuă și îmi place asta”, spune zâmbind specialista.

O diferență însă între medicul Rotaru și renumitul personaj se regăsește în modul în care ea relaționează cu pacienții. Chiar dacă personajul lui Doctor House este adesea cinic și distant, serialul subliniază importanța umanității în medicină „Medicina este mai mult decât o meserie, este ca un stil de viață. Este greu să zici că ai ieșit din cabinet și nu mai ești doctor. Poate că greșesc, dar încerc să leg o relație cu pacienții mei și sunt deschisă în a păstra legătura cu ei, am telefonul mereu deschis. Evident, trebuie să existe o limită, trebuie să rămâi neutru, pentru că totuși ești doctorul lui și dacă devii prea subiectiv îți va afecta judecata.”

Gastroenterologul a ajuns să gândească astfel după ce a lucrat mai bine de un an pe o secție de îngrijiri paliative, unde era înconjurată doar de pacienți aflați în ultimele clipe ale vieții. Inevitabil, pe mulți i-a și pierdut, dar a fost o experiență care i-a deschis mult ochii, spune ea. Drept dovadă, a urmat un program de studii în acest domeniu, obținând și un atestat. De atunci, și-a schimbat radical modul în care abordează pacienții:  „În România mi se pare că nu știm să gestionăm holistic pacientul. Adică omul dincolo de bolnav, pacientul dincolo de diagnostic - din punct de vedere familial, social, profesional, psihologic și așa mai departe. De exemplu, sindromul de colon iritabil, cu care mă întâlnesc foarte des, nu amenință viața, dar este o patologie cronică, care afectează foarte mult calitatea vieții pacienților. Și am învățat să gestionez aceste tipuri de patologii funcționale, să pot să discut cu omul de dincolo de pacient și să-l sfătuiesc”, povestește doctorița.

Pierderea tatălui și importanța empatiei

Un alt moment definitoriu în formarea caracterului medicului a fost pierderea tatălui, în urmă cu doar un an, în fața unui cancer pancreatic. Iar șocul cel mai mare nu a fost diagnosticul, cât mai ales modul în care el a fost transmis: „A fost un moment atât de dificil! Vestea a primit-o de la un medic din urgență fără pic de empatie sau omenie. Acel moment l-a afectat atât de tare, încât i-a fost extrem de greu să mai lupte cu boala. Mi s-a părut că a fost un moment crucial pentru el. Sunt atât de importante empatia și modul în care transmiți un astfel de diagnostic pentru pacient”, își amintește cu tristețe medicul, devenit extrem de atent la modul în care discută cu pacienții: „Pe noi, medicii, nu ne învață nimeni cum trebuie să comunicăm cu pacientul. Și dacă el nu înțelege care este boala de care suferă, care este planul terapeutic propus și ce înseamnă pentru evoluția bolii lui acest lucru, mi se pare că totul stă sub semnul eșecului”, explică doctorița.

Dr. Rotaru își face timp și pentru dezvoltarea sa profesională, fiind înscrisă la un doctorat în ecografie și diagnosticul cancerului hepatic în stadii precoce, dorind să își îmbunătățească abilitățile de cercetare și a învăța lucruri noi, pe care să le aplice pacienților care vin în cabinet. „Mi se pare că avem un mare deficit în ceea ce privește educația medicală de bază a pacienților, dar și în ceea ce privește medicina preventivă. Nu avem bine puse la punct programe de prevenție la nivel național, în special cele din sfera oncologică. Și sunt îngrijorată din acest punct de vedere - mă întreb cum va fi România peste câțiva ani și care va fi starea de sănătate a populației. Trebuie să punem umărul și să schimbăm lucrurile, pentru că fiecare schimbare contează, chiar dacă este mică”, spune cu convingere medicul.

Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰