Antena Meniu Search
x

"Generația Pierdută" - episodul 2. Vânduți pe blugi și îmbolnăviți în acte!

25 de perechi de blugi. Pentru atât l-a dat familia pe Ionuţ la începutul anilor 90 mamei din America. Un preţ ridicol care a schimbat, însă, în bine destinul unui copil bolnav. Ajuns în Statele Unite, Ionuţ a devenit Alex şi a descoperit ce înseamnă dragostea şi o familie adevărată.

25 de perechi de blugi. Pentru atât l-a dat familia pe Ionuţ la începutul anilor 90 mamei din America. Un preţ ridicol care a schimbat, însă, în bine destinul unui copil bolnav. 

Ajuns în Statele Unite, Ionuţ a devenit Alex şi a descoperit ce înseamnă dragostea şi o familie adevărată. A mai primit un frate, tot din România, pentru că americanii care i-au redat dreptul la o viaţă decentă au vrut să nu fie singur. Iar cel pe care l-a câştigat şi-a regăsit peste Ocean, după 18 ani, fratele de sânge.

Acum, sunt trei, două familii şi o poveste care întrece orice imaginaţie. O poveste care a impresionat America şi care acum scrie un nou capitol în România

FERICIREA VINE DE PESTE OCEAN

“Este atât de bucuros pentru că n-a fost nicăieri doi ani şi jumătate.Aşa că acum vrea să iasă tot timpul!”, spunea bunica adoptivă lui Alex. “Nu am nicio amintire cu familia naturală. Eram într-un orfelinat, nu ştiu exact unde sau cât am stat acolo. Nu ştiu prea multe, de fapt.Prima amintire pe care o am e de când aveam şapte ani”, rememorează Alex 

O jumătate de oră de imagini alb-negru recompun un trecut pe care trei tineri îl împart. Sunt adoptaţi din România. Şi singura Românie pe care o cunosc nu are culori, ci spatele gratiilor păţurilor din orfelinat. Acolo i-au uitat părinţii naturali. Şi de acolo nişte americani i-au luat şi le-au oferit dragostea de care aveau nevoie.

Pentru Tommy şi Alex, viaţa aşa cum o ştiu a început în Michigan, în sânul familiei Trippel.

“Sora mea a văzut o emisiune despre orfanii din România şi mi-a spus. Ne-a trezit interesul. Am început să vorbim şi am dat nişte telefoane”, își aduce aminte Kelly. 

Aşa a ajuns Kelly Trippel la Bucureşti.În anii 90, împreună cu mama ei. Agenţia de adopţii a trimis-o la Suceava. Un tărâm al făgăduinţei pentru ei şi unul al suferinţei pentru copii, leagănul în care urmau să-şi găsească fiul era printre cele mai căutate orfelinate din România. Zeci de străini din toată lumea îl vizitau în fiecare lună.

“În general, copiii bunuți îi prezentam. Cel puțin noi, de la grupe, fiecare își băga în față copilul pe care-l iubea. Acesta, acesta este cel mai bun!”, povestește Iuliana Sniatowschi, fost asistent pediatru în leagănul de la Suceava

O loterie pe care a câştigat-o şi Tommy. Mama lui adoptivă l-a ales din mulţimea de copii cu braţele întinse.

“Care era mai curajos, lua sugar. Care nu, îl lua pe ăsta de doi ani, care îl vedea că aleargă, îl drăgălește, îl săruta și atunci altfel se lipea”, declară aceeași asistentă

ÎNAPOI ÎN VIITOR

Tommy a avut noroc. A stat doar cinci luni în leagăn, şi nicio zi, acasă, cu mama şi tata, într-un sat uitat de lume şi de autorităţi.

Gulia, judeţul Suceava. Unde străzile nu au nume, iar părinţii naturali nu au timp să gândească la trecut. Sărăcia şi-a făcut cuib la ei acasă şi le ştirbeşte fiecare clipă. “A venit o doamnă doctoreasă de la spital și ne-a spus: <Şerbane. noi am venit că aveţi un copil la spital aici, la Suceava. Şi trebuie operat la cap. Şi noi am venit să daţi iscălitură ca să-l putem opera.> Şi noi am semnat", declară capul familiei Șerban

“Am zis că nu mă mai întorc niciodată. Totuşi, un an şi jumătate mai târziu, am decis că vrem să facem acest lucru din nou”, spune mama adoptivă a lui Tommy

Kelly Trippel a venit din nou în România, cu misiunea de a-i aduce un frate lui Tommy. Pe atunci nu ştia că el are un frate abandonat tot în orfelinatul din Suceava. Agenţia a trimis-o la Câmpulung, unde alţi copii uitaţi de familii luptau să trăiască.

Alex, pe atunci Ionuţ, avea deja doi ani când i-a zâmbit lui Kelly. Mama naturală nu-l vizitase niciodată. La nici un an, Ionuţ a ajuns la spital. În leagăn se îmbolnăvise de râie, era anemic şi o infecţie netratată la urechi avea să-i schimbe complet viaţa:SCABIE, FARINGITĂ, OTITĂ

Copilul frumos care o cucerise pe Kelly nu auzea aproape deloc. Avea nevoie urgent de tratament.

“Aş fi putut surzi de tot. Poate că am fost scos de acolo exact când trebuia. Ca să mă pot trata”, crede Alex

25 DE PERECHI DE BLUGI, PREȚUL UNUI COPIL

În Dragoslavele, Argeş, copilul aproape surd abandonat în leagăn a ajuns povestea de succes a comunităţii.

Un lucru care nu apare des pe buzele lor. Istoria scrisă acum 20 de ani s-a şters aproape complet din memorie. Atunci, mama avea 18 ani şi renunţa, cu zâmbetul pe buze la primul născut.

“Am fost sunaţi şi ni s-a spus că acum puteam să-l adoptăm şi că trebuie să aducem doar blue jeans. Blue Jeans. E dezvăluirea șocantă a doamnei Trippel

“Aşa se făcea. Ziceau că se dau niște bani, nu stiu cum. Nouă nu ni s-a dat nimic, poate că dacă ni se dădea ceva, luam”, spune sincer Sorin Prundaru, unchiul lui Alex

Familia s-a mulţumit, atunci, cu marfa de Occident. Nici prin cap nu le trecea faptul că pot lua bani pe boţul de carne care venise pe lume. 25 de perechi de blugi au închis capitolul adopţiei în familia Prundaru. Şi au deschis un altul, peste Ocean.

ÎNTREBĂRI CU RĂSPUNSURI NEAȘTEPTATE

De-a lungul anilor, întrebările au continuat să curgă. Soţii Trippel au trimis în permanenţă scrisori către familiile din România, povestind cât de frumos cresc băieţii lor. Într-o zi, totul urma să se schimbe.

“Mama stătea pe canapea şi mi-a zis <Am vorbit cu o doamnă care s-ar putea să fi adoptat un frate de-ai tăi> şi eu am rămas blocat”, precizează Tommy Trippel

Destinul a aruncat doi fraţi, din orfelinatul din Suceava, la două ore distanţă unul de altul, în America. A durat 18 ani să se cunoască.

“Rob a sunat la uşă şi eu am răspuns. Aşa că am stat în prag vreo 15 minute, fixându-ne cu privirea. Pentru că nu ne venea să credem”, își amintește Tommy

“Eram identici. Amândoi aveam bărbile tunse la fel. Era ca şi cum ne uitam în oglindă”, spune acum amuzat Rob Brekke, fratele lui Tommy

La fel ca Alex şi Tommy, Rob a simţit, zi de zi, că aparţine unei alte lumi. Deşi familia Brekke i-a oferit în Minnesota o viaţă nouă, gândurile lui au traversat, neobosite, Oceanul.

“Când eram mic, le-am spus părinţilor naturali de aici nu naturali, bio,părinţilor adoptivi, că vreau un frate mai mic care să arate ca mine. Şi am primit unul”, declară Rob

Ziarele din America au scris, în 2009, despre povestea incredibilă a fraţilor abandonaţi la naştere, în România, care s-au regăsit în Statele Unite. La scurt timp, Tommy şi Rob s-au mutat împreună, pentru câteva luni.

ROB, COPILUL ÎMBOLNĂVIT FORȚAT

Rob a uitat tot ce s-a întâmplat în România, deşi a petrecut mai bine de doi ani în leagănul din Suceava. Pe atunci îl chema Florin Şerban. Nicio familie nu l-a ales din mulţime. Totuşi, când nu veneau străinii, trimişii agenţiilor alergau după copii sănătoşi. Le cumpărau bilete de avion şi îi trimiteau direct spre noile familii.

“Au adus cinci copii. I-am văzut cum îl aduc şi pe Robbie. Dormea cu capul pe umărul însoţitoarei de bord şi-am spus <Sper că el e băieţelul nostru!> “, spune Nancy, mama lui Rob

Familia din România insistă că nu şi-ar fi dat copiii pentru nimic în lume. Doar bolile grave de care au suferit de la naştere i-ar fi convins să semneze actele de adopţie.Totuşi, în arhivă a rămas scris cu totul altceva. Nici urmă de boală.

Povestea unei păcăleli îmbracă o vină pe care soţii Şerban n-o recunosc acum. Oricum, păcatele le-au dispărut ca prin minune, acum câteva luni, când s-au pocăit.

Iehova a şters cu buretele şi ruşinea din trecut a familiei Prundaru. Ruşinea schimbului unui copil contra câtorva perechi de blugi.

TREI BĂIEȚI ȘI-UN SINGUR VIS

“Ar fi frumos dacă Rob, Tommy şi cu mine am putea merge toţi acasă în acelaşi timp. Să ne găsim familiile naturale. Ar fi fantastic”, se entuziasmează Alex

Un vis de care cei trei se tem să nu se spargă, în contact cu realitatea.

“Am văzut că au lăsat un număr de telefon, într-o scrisoare pe care au trimis-o. Sunt tentat să sun, dar nu ştiu ce o să se întâmple”, bate-n retragere Tommy

Revenind în România, doar trăsăturile arată legătura de sânge cu străinii de pe ecran. Pe care fraţii Şerban nu-i înţeleg nicicum. Acum, visează departe. La fraţii din Statele Unite, care ar putea să le întindă o mână.

Peste Ocean, tinerii vânduți cu mult timp în urmă realizează cât de norocoși au fost. “Sunt recunoscător pentru faptul că am fost adoptat. Dacă n-aş fi fost, şi aş fi trăit acolo, sunt convins că tot mi-ar fi plăcut”, recunoaște Tommy

Copiii generaţiei pierdute vor să ofere înapoi măcar o fărâmă din şansa pe care au primit-o ei.Toţi trei speră la un final fericit. Să ajungă în locul unde au călătorit cu gândul iar şi iar. Unde-i aşteaptă nişte străini pe care vor cu ardoare să-i strângă în braţe. Părinţi pe care simt că i-au iertat deja

Urmăriţi şi "Generaţia Pierdută, episodul 1: Emilia, fetița care a învățat ce înseamnă FERICIREA!"

Ți-a plăcut acest articol?

Like
Întrebarea zilei

V-a trezit suspiciuni culoarea puilor din magazine?

Observator » Generatia Pierduta » "Generația Pierdută" - episodul 2. Vânduți pe blugi și îmbolnăviți în acte!