Generaţia Pierdută, episodul 10: Copilul nimănui şi-a regăsit bunicul

Are nume de americancă, dar în vene îi curge sânge românesc! Veronica trăieşte peste ocean de 20 de ani, de când a fost adoptată dintr-un orfelinat din Brăila. Nu şi-a uitat ţara, şi nici mama. Îşi spune Viorica, învaţă limba română şi vrea să-şi vadă familia naturală. 

Dar cea care i-a dat viaţă o respinge. Singurul care o aşteaptă cu braţele deschise e bunicul ei, Viorel. Cel care i-a dat numele şi care a îmbătrânit cu regretul că şi-a pierdut nepoata

În mâna bunicului Viorel, se derulează o viaţă întreagă. Destinul nepoatei lui, Viorica. 20 de ani pierduţi şi recuperaţi acum doar prin fotografii.

Vezi și

E nepoata pe care n-a strâns-o niciodată în braţe. Mama ei renunţat la ea din primele zile de viaţă. Înainte s-o dea spre adopţie în Statele Unite, bunicul i-a dat numele lui. Americanii au numit-o Veronica Magreta. Au crescut-o peste ocean, cu personaje Disney, sărbători americane şi cântece în limba engleză.

Dar visul american nu i-a înăbuşit glasul sângelui românesc. Când a crescut, Veronica şi-a recuperat numele primit în România: Viorica Culea. Şi a învăţat să spună "te iubesc" în limba ei maternă.

Viorica Culea s-a născut în 1994, în Brăila, după nouă luni în care mama ei a ţinut sarcina ascunsă. De ruşine şi de gura lumii, mama Vioricăi a părăsit-o în spital. Chiar dacă bunicul ar fi vrut s-o crească. Copilul nimănui, Viorica a ajuns apoi la orfelinat. Aici, între pereţii reci din care au rămas doar ruine, şi-a petrecut primele 15 luni din viaţă.

Dintre zecile de copii abandonaţi, Viorica a fost cea mai norocoasă. A fost aleasă de doi americani care veniseră în România să adopte. Aşa a ajuns în Statele Unite.

Pe când Viorica îşi începea noua viaţă în Michigan. la Brăila, bunicul ei îmbătrânea măcinat de regrete: "Eu am zis de când s-a născut că această copilă când o împlini anii, o să ne caute", spune bunicul

Şi aşa a fost. În urmă cu 5 ani, Viorica a început să-şi caute mama naturală. Când a găsit-o pe cea care i-a dat viaţă, Viorica a mai primit o lovitură: un răspuns sec şi un refuz categoric din partea ei.

Viorica aşteaptă în fiecare zi un semn de la mama ei. Între timp, învaţă română, ca să-i poată spune ce are pe suflet. E o lecţie incredibilă de iertare şi de răbdare.

Viorel e acum, de la distanţă, şi tată şi mamă pentru Viorica. În Statele Unite, ea s-a îndepărtat de părinţii adoptivi şi trăieşte singură în casa bunicii. A făcut facultatea de Arte, a înfiinţat un grup al copiilor români adoptaţi, iar acum scrie o carte despre viaţa ei. Şi visează să vină în vizită în România. Copilul nimănui şi-a găsit drumul în viaţă. Şi drumul spre casă.

Înapoi la Homepage

Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰