Tradiţii, obiceiuri şi superstiţii de Sfântul Gheorghe. Ce să faci astăzi, în ziua Purtătorului de Biruinţă, ca să ai noroc tot anul

Sfântul Gheorghe este recunoscut ca unul dintre cei mai importanți apărători ai creștinismului. 

Sfântul Mucenic Gheorghe s-a născut în Capadocia, într-o familie creştină, şi a trăit în timpul domniei împăratului Diocleţian. Conform crestinortodox.ro, Sfântul Mucenic Gheorghe a rămas încă de mic orfan de tată şi a trebuit să se mute, alături de mama lui, în Palestina. Sfântul Mucenic Gheorghe a urmat o carieră în domeniul militar reuşind să ajungă chiar comandant în armata împăratului Diocleţian. Sursa amintită precizează că Sfântul Mucenic Gheorghe a avut o asemenea tărie de caracter încât a mărturisit chiar înaintea lui Diocleţian credinţa în Hristos, într-un moment în care împăratul începuse persecuţiile împotriva creştinilor. 

Sfântul Mucenic Gheorghe a fost supus la numeroase chinuri şi condamnat la moarte, prin decapitare, pe 23 aprilie 303. Tot atunci au mai fost condamnaţi la moarte Glicherie, Valeriu, Donat, Terin şi Alexandra, soţia împăratului Diocleţian. Toţi trecuseră la credinţa creştină după ce, pentru rugăciunile Sfântului Gheorghe, Dumnezeu a înviat un mort. Şi după moarte, Sfântul Mucenic Gheorghe s-a arătat făcător de minuni fiind grabnic ajutător celor ce îl cheamă în rugăciuni.

Tradiții, obiceiuri și superstiții de Sfântul Gheorghe

O tradiție veche în anumite zone ală țării este urzicatul. Se spune că cine este urzicat în această zi va fi harnic, ager și sănătos toată vara.

Cunoscut în tradiția populară și sub numele de San-George, Sfântul Gheorghe e considerat a fi un zeu al vegetației și un protector al naturii înverzite, al vitelor și al oilor. În popor se crede că atunci când broaștele cântă pentru prima oară, San-George deschide drumul naturii spre viață.

Pentru a proteja vitele și semănăturile de forțele malefice, în dimineața zilei de San-George, capul familiei, întotdeauna un bărbat, așeza ramuri înverzite la stâlpii porților, la ferestrele și ușile caselor și grajdurilor, precum și în grădină. Se credea astfel că oamenii, vitele și recoltele erau protejate de rele. Aceste ramuri verzi erau păstrate tot timpul anului, fiind folosite drept leacuri împotriva bolilor. Puse în mâncarea animalelor, se credea că le protejează pe acestea de duhurile rele.

Tradiţia spune de asemenea că Sfântul Gheorghe este protectorul ciobanilor, motiv pentru care, creştinii, în seara de dinaintea sărbătorii, îşi ung uşile şi ferestrele de la grajduri cu usturoi, iar cei care au vite trebuie să le afume cu tămâie. Înainte de a merge la culcare ciobanii trebuie să lase o greblă cu dinţii în sus pentru a alunga duhurile rele.

Fetele nemăritate așezau în drum brazde verzi, împodobite cu coronițe, așteptând ca flăcăii să treacă peste ele

În ajunul zilei de San-George, fetele sperau că își pot vedea ursitul dacă privesc într-o cofă cu apă.

În dimineața zilei de 23 aprilie, fetele nemăritate așezau în drum brazde verzi, împodobite cu coronițe, așteptând apoi flăcăii să treacă peste ele. Se credea că fetele ale căror coronițe nu sunt călcate se vor mărita în acel an. Brazdele și coronițele se păstrau tot timpul anului, fiind folosite la farmece de dragoste sau ca remediu în ameliorarea diferitelor boli. Fetele care își doreau pețitori bogați mergeau pe 23 aprilie pe ascuns în pădure, pentru a culege mătrăgună și năvalnic. Aceste plante erau atârnate mai apoi de streașina casei sau pitite în pod.

O supersitiție de Sf. Gheorghe spune că nimeni nu avea voie să doarmă în această zi, deoarece se credea că acela care încalcă această regulă avea să fie somnoros întregul an.

Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰