Video Analist, despre absenţa lui Nicuşor Dan de la Davos şi jocul dublu al României în scandalul SUA-UE

Pe lista invitaţilor se numără şi România, pe lângă Franţa, Italia şi Germania. Dar şi Rusia şi Belarus, în condiţiile în care Moscova va marca în curând 4 ani de la invadarea Ucrainei, iar Minskul i-a pus la dispoziţie teritoriul şi logistica pentru a-şi duce la îndeplinire războiul împotriva Kievului.

Kremlinul a precizat că a primit oferta prin canale diplomatice, însă - pentru moment - se limitează să studieze detaliile acestei propuneri şi nu exclude o contactare a părţii americane pentru eventuale clarificări. Cea mai mare parte a ţărilor au admis că au primit invitaţia, însă - pentru moment - doar Ungaria şi Bulgaria au anunţat că au acceptat să facă parte din acest organism. Oferta lui Donald Trump e si una tranzacţională. Astfel, orice stat doreşte să devină membru permanent, nu doar pentru 3 ani, al Consiliului pentru Pace trebuie să achite un miliard de dolari.

România n-a dat un raspuns, dar, în mijlocul tensiunilor şi poziţiilor categorice din UE care reclamă încălcarea dreptului internaţional, preşedintele Nicuşor Dan a transmis că e profund îngrijorat de escaladarea tensiunilor între partenerii şi aliaţii transatlantici, în timp ce consilierul acestuia pentru  securitate nationala a tradus ulterior mesajul preşedintelui într-o declaraţie pentru Antena 3 CNN prin "Băieţi opriţi-vă, ne facem rău unii altora". Marius Lazurca a şi explicat că Nicuşor Dan nu umblă "teleleu" prin lume când sunt probleme de rezolvat în ţară, motivând astfel că Nicuşor Dan nu e la forumul de la Davos, în Elveţia.

Am analizat întreaga situaţie alături de Marius Ghincea, politolog şi cercetător la Institutul Federal de Tehnologie Zurich

Marius Pancu: Era bine să fie și Nicușor Dan, prezent acolo, în Elveția. Ce relevanță ar fi avut prezența președintelui la forumul de la Davos? 

Marius Ghincea: Ar fi avut o relevanță foarte, foarte importantă, având în vedere că îl avem și președintele american, avem și șef de stat sau de guvern, avem mai mulți șefi de guverne și de state europene, avem oameni de afaceri, avem companii reprezentate la Davos. 

Având în vedere interesul României pentru reclădirea situației economice și pentru creșterea profilului de țară, absența președintelui în condițiile în care ar fi putut să meargă este puțin reprobabilă. Și eu sper că anul viitor, domnul președinte, să găsească căi de a ajunge și totuși în munții Elveției, pentru că chiar dacă problemele de acasă sunt importante și problemele din afara țării și creșterea profilului de țară sunt la fel de importante. 

Marius Pancu: Cum arată acest profil de țară, domnule Ghincea, în condițiile în care vedem o dispută UE - Statele Unite, cât se poate de vocal exprimată, iar președintele Nicușor Dan a venit cu acea poziție în care încearcă să meargă pe sfoară, să împace ambele tabele și spune că e profund îngrijorat de tensiunile dintre aliații transatlantici. 

Marius Ghincea: Adevărul este că nu avem decât o continuare a poziției tradiționale din ultimii ani a României în ceea ce privește relațiile transatlantice și politica externă. Atunci când Washingtonul și Bruxelles se ceartă, Bucureștiul are un moment foarte dificil în a se poziționa undeva în această vâltoare din mijlocul Atlanticului și preferă să nu se poziționeze. 

Însă atunci când nu te poziționezi sau când te solidarizezi cu ambele poziții, chiar dacă ambele poziții sunt divergente din mai multe puncte de vedere, atunci nimeni nu te poate lua în serios. Iar profilul de țară are de suferit. Din punctul acesta de vedere, credibilitatea și seriozitatea cu care Bucureștiul este văzut în marele capitale europene și nord-americane, că aici vorbim nu doar de Europa, vorbim și de Statele Unite, este destul de erodată de pozițiile Bucureștiului, care de fapt nu spune nimic și care de fapt nu știe cum să se poziționeze. 

În ultimii 10 ani și acum cu noulul președinte Nicușor Dan, care continuă de fapt aceeași politică externă a domnului Iohannis, avem o predictibilitate definită de absență, de lipsa unor poziții clare, de lipsa unei asertivități necesare în politică externă, într-un context geopolitic din ce în ce mai dificil, în care România trebuie să aibă poziții clare, în care să aibă articulat o viziune, o mare strategie cu privire la ce vrea de la viitor, ce vrea și cum vrea să se poziționeze în Europa și în lume. Iar din păcate, așa cum de altfel și președinte Nicușor Dan a recunoscut anul trecut, România nu are o astfel de viziune în acest moment, nu are clarificată o astfel de strategie.

În ciuda, sau putem spune în orice fel, a strategiei naționale de apărare de anul trecut, care a devenit deja puțin depășită de mersul evenimentelor. Și cel mai important este că nu ne este foarte clar cum președintele României și guvernul României în acest moment urmăresc principalele trei obiective sau interese naționale pe care o țară, precum România, le are. Și acelea sunt securitatea națională, prosperitatea și profilul de țară, statutul, respectul pe care România ar trebui să-l primească din partea lumii sau pe care ne-am dori să-l primească. Din punctul acesta de vedere, vedem o lipsă de viziune, iar intervenția domnului Lazurca nu pare să adauge prea multe idei noi, ci pare doar să fie definite de o continuitate cu președintele Iohannis. 

Marius Pancu: Cu ce fel de consecințe în plan practic, în momentul în care România nu are poziții clare, ce fel de consecințe aduce asta prin raportul cu partenerii europeni, de pildă? 

Marius Ghincea: Sunt trei consecințe principale din punctul meu de vedere. Prima consecință este că nimeni nu va lua în considerare o poziție prezentă sau viitoare a României în momentul în care România nu poate să formuleze și să se așeze la masă cu niște idei clare pe care să le susțină articulat. Din punctul acesta de vedere, să spui că ești în solidaritate cu ambele părți nu spune foarte mult. Deci nu ai ce să oferi. Nimeni nu te poate băga în seama. 

Al doilea punct este că atunci când nu te poziționezi nici cu partea americană, nici cu partea europeană, într-un moment de criză, într-un moment foarte instabil, în care lumea vrea să vadă pe cine se poate baza, pe cine se poate baza pentru a construi niște proiecte sau niște inițiative internaționale, atunci România ajunge într-o situație în care celelalte țări nu mai pot să aibă încredere că în viitor România poate să fie un aliat, sau un partener de încredere, iar asta îi șubrezește, îi erodează semnificativ statutul în relația cu partenerii europeni și internaționali, inclusiv cu Statele Unite din punctul acesta de vedere. 

Al treilea punct important este faptul că noi, nesolidarizându-ne acum cu europenii sau cu americanii, o să ajungem într-o situație în viitor când vom vrea ca ei să se solidarizeze cu problemele noastre și unii din partenerii noștri, ținând minte cum ne-am poziționat noi în această criză, s-ar putea să ne răspundă într-un mod similar în care să spună că suntem solidari cu ambele părți, nu susținem nici România, nici celălalt stat și, în consecință, România să se afle într-o situație mult mai dificilă decât s-ar afla dacă nu și-ar eroda credibilitatea și statutul de partener loial și de aliat în cadrul Uniunii Europene în special. 

Marius Pancu: Ce urmărește Donald Trump prin acest Consiliu pentru Pace pe care l-a anunțat și cum ar trebui să se raporteze România la invitația primită de a face parte din el? 

Marius Ghincea: Cred că sunt două elemente principale care trebuie luate în considerare în ceea ce privește acest proiect al președintului american. În primul rând, președintul american pare să vrea să restructureze arhitectura internațională prin crearea unui nou form de Organizație a Națiunilor Unite pe care el să o poată controla în nume personal pentru că, practic, afirmă că ar trebui să rămână la conducerea acestei organizații chiar și după ce nu va mai fi președintele Statelor Unite, o situație de nemaiîntâlnită în istoria moderna a umanității și în același timp încearcă, practic, să construiască o rețea de actori pe care să-i poată controla și coordona în acțiuni viitoare pe care să le poată eticheta drept aducătoare de pace, dar care să promoveze mai degrabă interesele Statelor Unite sau, mai probabil, interesele personale ale dumnealui, ale familiei dumnealui și ale rețelei de oameni de afaceri din jurul acesteia. 

Vedem aceste acțiuni deja petrecându-se în ceea ce privește soluționarea conflictului din Gaza, cu toate propunerile de construcții de cartiere, orașe, de reconstrucție a Gaza, iar în ceea ce privește poziția României, așa cum ziceam anterior, România vrea trei lucruri în ceea ce privește politica asta externă. Securitate, prosperitate și profil de țară, în general statut internațional.

Ce ne poate oferi această participare într-un Consiliu de tipul acesta este profil de țară. Ne poate crește statutul, prestigiul la nivel internațional. Însă acest lucru se poate întâmpla doar dacă acest Consiliu e cât de cât selectiv, pentru că nu poți să-ți crești prestigiul internațional dacă intri într-o organizație în care-i toată lumea. Îți crești prestigiul internațional doar dacă intri într-un club mai selectiv, cum sunt NATO sau Uniunea Europeană sau OECD. 

Deci, din punctul acesta de vedere apar deja niște întrebări cu privire la valoarea pentru România a unei participări într-o organizație nouă,  care s-ar putea să șubrezească dreptul internațional și Organizația Națiunilor Unite și care să nu crească prestigiul de țară și care să impună chiar și costuri importante financiare, dar și de prestigiul, pentru că știm deja că Președintele Federației Ruse a fost invitat, Președintele Belarusului a fost invitat și în condițiile în care interesele naționale a României sunt în contrapondere cu interesele de securitatele Rusiei și ale Belarusului, apar niște întrebări foarte oneste legate de dacă vrem ca Președintele României să stea cot la cot cu Președintele Federației Ruse și al Belarusului la aceeași masă. 

Înapoi la Homepage

Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰