Video Corneliu Bjola, după ce SUA a sancţionat Rosneft şi Lukoil: Potenţialul poate fi devastator pentru Rusia

Casa Albă a anunţat oficial că Summitul de la Budapesta a fost anulat, pentru că Vladimir Putin nu era interesat de pace, iar Kremlinul n-a mai considerat că e necesar să menţină şarada. Vladimir Putin a avut prima declaraţie contondentă la adresa Administraţiei Trump şi a calificat actul drept neprietenos, calificare pe care o foloseşte pentru statele ostile. Mai mult, a transmis că va avea un răspuns copleşitor dacă teritoriul său va fi atacat cu rachete cu rază lungă. 

Dmitri Medvedev fusese şi mai colorat în declaraţii şi l-a numit pe Trump "pacificatorul vorbăreţ care s-a angajat pe deplin pe calea războiului împotriva Rusiei". Între timp, ţările membre ale Uniunii Europene au ratat din nou şansa de a fi cu adevărat categorice, trebuie să spunem lucrurilor pe nume. Au purtat iarăşi discuţii interminabile despre utilizarea activelor îngheţate ale Moscovei pentru a putea cumpăra arme pentru Ucraina, iar concluzia dezvăluită de Politico în urmă cu puţin timp e că mai amână până în decembrie. Belgia deţine cea mai mare parte din active şi se teme de repercusiuni legale, dacă le foloseşte. E vorba de suma de 140 miliarde de euro. 

Prezent la Bruxelles, preşedintele Nicuşor Dan spune că Europa trebuie să se înarmeze pentru a putea împiedica un posibil atac al Kremlinului, că asta nu e o surpriză, dar îndeamnă la calm pentru că nu e nicio iminenţă. Cu o precizare. Ţara noastră nu ar fi neapărat vizată, pentru că Vladimir Putin este mult mai interesat de Polonia şi statele baltice, numai că acestea sunt şi membre NATO. Astfel că, în temeiul articolului 5, dacă sunt atacate de Rusia, va trebui să le ajutăm cu armament şi trupe.

Noi am analizat întreaga situaţie alături de Corneliu Bjola, profesor de studii diplomatice la Universitatea Oxford. Iată câteva dintre cele mai interesante declaraţii oferite de acesta:

- Până să ajungem la o hotărâre a europenilor, pentru că, sigur, așa funcționează consensul și democrațiile, durează ceva mai mult până când ajung la astfel de hotărâri, cum ar fi înghețarea activelor rusești, folosirea lor pentru armament, vreau să ne referim la ce s-a întâmplat în Statele Unite. Sancțiunile asupra marilor companii petroliere Rosneft și Lukoil. Ce impact va avea asta, domnule Bjola, și cum va cântări? Cât va cântări în felul în care își va calibra Rusia mașinăria de război? 

- Impactul se pare că va fi substanțial, din moment ce Rusia a reacționat destul de acid față de astfel de inițiative. Deci, ce s-a întâmplat în ultimele 3-4 săptămâni este că Administrația Trump a identificat două instrumente de presiune. Prima era legată de rachetele Tomahawk, a doua - aceste sancțiuni pe rețeaua energetică, pe sistemul energetic. Și, la ambele, Rusia a reacționat. A reacționat în prima dată printr-un telefon și a încercat să tărăgăneze. Să vedem dacă va folosi aceeași tactică și în momentul de față.

Dar, în acest moment, este clar că Administrația Trump este de părere, așa cum a spus, că Rusia nu este serioasă față de aceste propuneri de pace și încearcă să pună presiune adițională asupra Rusiei pentru a se întoarce la negociere. Bun, concret, ce înseamnă acest lucru? Potențialul, potențialul poate fi devastator pentru economia rusească. De ce potențial? Pentru că 80% din exporturile de petrol în momentul de față ale Rusiei merg către India și Rusia. Deci, punem potențial pentru că este neclar în ce măsură India și Rusia vor susține aceste interdicții pe termen lung. 

- Și China. 

- Și China, India și China, da. India, de exemplu, cea mai mare rafinărie a lor semnase în decembrie un contract pe 10 ani cu Rosneft. Deci, ei erau pregătiți să continue această colaborare. Dar, sub presiunea americană, acest lucru se pare că a cedat. China este o cu totul altă situație. China este, da, într-un mod astăzi au sugerat că suspendă, temporar. Și, probabil, cum ați menționat și dumneavoastră, este legată de această vizită, această întrevedere dintre Xi și Trump, de săptămâna viitoare, oarecum de a încălzi și de a câștiga bunăvoința liderului american. Dar, să ținem seama de faptul că China și prin vocile lor oficiale, întrevederi cu diplomații europeni, s-au exprimat că ei nu sunt interesaţi ca Rusia să piardă în acest război. Ei își doresc ca Statele Unite să rămână angajate cât mai mult în această zonă, tocmai pentru a fi distrase, prin capacitatea lor, de la ce se întâmplă în Pacific.

Deocamdată, Administraţia Trump s-a ținut departe, le-a spus la europeni, nu, de aici încolo voi trebuie să vă ocupați mai mult de acest lucru. Vă susținem. Și genul acesta de măsuri pe care le-a inițiat să sperăm că dă rezultate. Cu o mică, să spunem, nuanță de rezervare, Trump își schimbă vederile. E destul de volatil. Poate să spună astăzi, da, și mâine să primească un telefon de la Putin, care îi promite cine știe ce, și să, iarăși, să tărăgâneze genul acesta de discuții. Trebuie să salutăm această presiune și să sperăm că și europenii, deși în seara aceasta nu au dat rezultatele pe care le așteptam, totuși europenii au promis, cel puțin cu un an înainte de ce promiseseră înainte, să stopeze toate importurile de petrol și gaz, de gaze lichefiate din Rusia, până în 2027, un an mai devreme decât se preconiza iniţial. 

- Aici e chestiunea, pentru că vorbiți de volatilitatea lui Donald Trump și, sigur, ne întrebăm cu toții cât o să dureze acest acces de bunăvoință față de Ucraina. Mă întreb, totuși, cum a putut Vladimir Putin să îl ostilizeze atât de tare, să rateze atât de multe oportunități de a încheia într-un fel favorabil războiul, având în vedere că Donald Trump a fost mai mult decât disponibil. Care e, de fapt, end-goal-ul lui Vladimir Putin, scopul lui Vladimir Putin care nu-l lasă să vadă aceste oportunități pe care le-a tot ridicat președintele Donald Trump? 

- Drept e că cu dictatorii e foarte greu de înțeles cum își culeg ei informațiile, cum își formează opiniile. Sunt mai multe elemente care par să spună că, într-adevăr, Putin, după 20 ianuarie, a făcut pași mulți greșiți, deși oarecum avea vânt în pânze, să spunem. Trump anunța înainte de alegeri că nu este interesat să continue sprijinul Ucrainei, deci erau câteva indicații că ar fi fost interesat să... și declarația lui Pete Hegseth din februarie, despre europenii care trebuie să se implice mai mult și așa mai departe. Cred că o greșeală, un pas mare înapoi a fost făcut în Alaska. Avem informațiile de la mai multe ziare americane că, în acel moment, Putin a început să le lectureze despre istoria zonei respective, la care Trump, care nu are prea multă răbdare cu genul acesta de explicaţii, s-a supărat și a încheiat discuția.

Întrevederea de la Beijing a fost iarăşi un pas înapoi, în care Putin s-a afișat cu XI. Unul din motivele pentru care Trump l-a primit la Alaska cu tot fastul și tot covorul roșu era tocmai de a încerca o dezlipire a Rusiei față de China, această alianță dragon-urs, cum se numește. Și, dimpotrivă, Putin s-a dus și s-a afișat în continuare foarte solidar cu XI. Cred că l-a citit greșit, a crezut că Trump este dispus să facă orice numai să obțină această pace și că e suficient să tragă de timp. Au mai intervenit alți factori, încheiarea războiului din Gaza. Asta îmi spune că energia americană nu mai este o parte din ea focalizată pe un conflict care era foarte important pentru Administraţia Trump, din considerație internă. Și, în momentul de față, acum poate să se angajeze mult mai ferm pe această relație cu Rusia și cu China.

Deci, sunt mulți pași care i-a greșit Putin și asta ridică întrebarea în ce măsură deci el judecă totuși rațional? El vede lucrurile foarte ideologic. E undeva la, probabil, un amurgul vieții, 70 şi ceva de ani. Știe că nu are prea mult timp să obțină anumite lucruri. Se vede ideologic ca moștenitorul lui Petru cel Mare, vrea să obțină aceleași lucruri în care el să decidă ce se întâmplă în Europa şi probabil că și acei oameni din jurul lui, că e încojurat de loialiști, îi spun lucruri care îl încântă. Deci, sunt mai multe elemente care pare să-i spună, dar el se află, în momentul de față, într-o situație din ce în ce mai slabă. Și, dacă această presiune economică asupra Rusiei continuă, cuplată cu loviturile ucrainiene din ce în ce mai eficiente împotriva rafinăriilor rusești, e o problemă de timp în care Rusia, de fapt, începe să piardă teren și să riște foarte mult toată supraviețuirea regimului. 

- Aici e întrebarea, acum, pentru că spuneați că aceste sancțiuni, coroborate iată și cu loviturile pe front, au potențialul de a nărui economia Rusiei. Și atunci vă întreb, în logica unui conflict normal, nu știu, definiția conflictului, din momentul în care liderul unui regim realizează că nu mai are nicio șansă și că nu mai poate supraviețui economic ducând acel război, până la finalizarea conflictului cum merg lucrurile? Care e strategia de exit a respectivului individ? Ce opțiuni ar avea, deci, ca să fiu și mai clar, Vladimir Putin, după ce, să spunem, realizează că totul e pierdut? 

- Să sperăm că realizează și că nu a intrat într-o mentalitate de Hitler în buncăr care nu mai realizează, nu mai are contact cu realitatea. Dar, în momentul de față, el se bazează pe faptul că încă are anumite avansuri teritoriale în Ucraina. Probabil generalii din jurul lui îi încălzesc această opțiune, dar la costuri enorme. Enorme din punct de vedere al soldaților care își pierd viața, în jur de 1.000 pe zi, al costurilor enorme de financiare pe care trebuie să... și pentru industria, economia rusească. Care sunt opțiunile? Nu sunt foarte strălucite. Henry Kissinger, înainte să moară, în 2024, spunea, de exemplu, că Rusia... El spunea că Putin, la un moment dat al regimului, o să fie din ce în ce mai criticat intern, când cei din jurul lui își dau seama că, de fapt, Rusia începe să își piardă din ce în ce mai mult influența de mare putere. Deja lucrurile acestea se întâmplă. Zonele limitrofe devin din ce în ce mai dezangajate.

Mă refer, uitați-vă, la situația din Armenia, Azerbaidjan, în Asia Centrală, într-o anumită măsură. Încercările sale de a răsturna rezultatul alegerilor în Moldova sau România au eșuat. Dar problema pentru Rusia este că, într-adevăr, toți oamenii din jurul lui sunt în momentul de față destul de loialiști și se tem pentru ei. E un element foarte interesant, vorbind de o analiză a unui cercetător rus, care spunea că punctul esențial, punctul pivot în toată această arhitectură este Putin însuși. La ce se referea? Cu cât genul acesta de probleme pe care Trump îi ridică și sper să-i ridice și mai mult și europenii, el, mă refer la sancțiuni, mă refer la Tomahawk, mă refer la problemele care se întâmplă cu rafinăriile, tensiunile interne cu tinerii din Moscova sau St. Petersburg, cu cât această presiune pe el se pune, cu atât are mai puţină capacitate să gestioneze totul, pentru că totul se bazează pe piramida lui și un singur om nu poate să gestioneze absolut tot. Deci aici cred că genul acesta de presiune trebuie să continue.

Ce să ne așteptăm pe termen scurt? Război hibrid. Asta va continua. Provocări de genul cu avioane prin Baltici, probabil drone și prin alte zone, sabotaje, cum am văzut săptămâna trecută în România o încercare. În Marea Britanie sunt aproape în fiecare lună câteva persoane arestate. Astăzi au fost arestate trei, luna trecută încă trei, în iunie încă trei, care lucrează recrutate de către serviciile rusești. Deci presiunea în continuare trebuie să rămână și la un moment dat va fi o schimbare. Sau Putin va accepta, va înțelege că realitatea s-a schimbat și că, de fapt, și ăsta este end-game-ul, costurile de a susține acest război au devenit mult prea mari comparativ cu alternativa de a se opri. Pe asta mizează Trump în acest moment.

Înapoi la Homepage

Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰