Video Războiul din Iran: ce ar trebui să facă România daca SUA vor cere să folosească baza de la Kogălniceanu

Ministrul de Externe turc a şi sugerat că, de fapt, racheta s-ar fi îndreptat spre Cipru, iar NATO a condamnat Iranul pentru acţiune, dar Mark Rutte a fost ferm, că nu va implica Alianţa în conflictul americanilor şi israelienilor, încă de zilele trecute. Una peste alta, SUA susţin că au preluat controlul total al spaţiului aerian iranian, în timp ce israelienii au lovit o bază subterană secretă a Teheranului, acolo unde se încerca, din nou, dezvoltarea armelor nucleare. 

Oficialii iranieni nu au făcut niciun comentariu pe această temă, dar asta nu reprezintă o premieră. După ce au apărut informaţii că Donald Trump urmează să înarmeze facţiuni ostile regimului islamist, în primul rând pe kurzi, Iranul şi-a desfăşurat trupe la graniţa cu Irakul şi a început lovituri în forţă. Acum, irakienii se confruntă cu o pană totală de curent, iar Statele Unite le-au cerut americanilor să părăsească imediat ţara. 

În acest context, Pentagonul a anunţat că va extinde atacurile în interiorul Iranului, din ce în ce mai adânc, pentru a crea o libertate de manevră suplimentară pentru forţele americane. Practic, se creează contextul pentru trimiterea de trupe la sol, deşi purtătoarea de cuvânt a Casei Albe spunea că opţiunea nu e pe masă în viitorul apropiat, dar nici nu e exclusă. 

În tot acest context sumbru, apare şi o rază de speranţă. Potrivit New York Times, agenţii serviciilor secrete iraniene şi-au manifestat disponibilitatea de a discuta cu CIA în vederea finalizării războiului. Oferta ar fi fost făcută prin intermediul unei agenţii de spionaj a unei ţări nedivulgate. În orice caz, după apariţia articolului, bursele europene au crescut uşor, nu şi cele asiatice. Extremul Orient este foarte afectat de blocarea Strâmtorii Ormuz, ceea ce a determinat Coreea de Sud să-şi închidă de-a dreptul bursa. Apar informaţii şi că Benjamin Netanyahu a sunat personal la Casa Albă, să verifice dacă nu cumva SUA poartă discuţii secrete cu Iranul despre care premierul israelian n-a fost informat.

În Iran au fost ucişi cel puţin 1.097 de civili, dintre care 170 de fete la o şcoală bombardată. Casa Alba refuză să spună, momentan, a cui a fost racheta care a masacrat copilele. În Israel au fost ucise 10 persoane, în Emiratele Arabe 33, în Bahrain una, iar în Liban, unde Israelul îşi continuă bombardamentele şi operaţiunea la sol şi a lovit chiar o clădire de lângă Palatul Prezidenţial, 74 de persoane au fost ucise. 

De asemenea, şase militari americani şi-au pierdut viaţa, dar şi comandantul iranian care ordonase operaţiunea din 2025 de asasinare a lui Donald Trump, operaţiune dejucată atunci de serviciile secrete, a fost lichidat în a patra zi de război, a dezvaluit Pete Hegseth. Numai că, în armata comandantului iranian au apărut sute de plângeri cu privire la retorica extremistă creştină. Militarilor li s-ar fi spus că Donald Trump e trimisul lui Iisus pe pământ, iar Iranul locul de desfăşurare al Armagedonului, lupta finală dintre bine şi rău, de dinainte ca Iisus să revină pe Terra, relatează The Guardian, care citează 200 de astfel de plângeri. Războiul ar fi planul lui Dumnezeu, li s-ar mai fi spus militarilor iranieni drept motivaţie. Israelul afirmă că această campanie militară era planificată să înceapă la jumătatea anului, dar, pentru că a intrat în posesia unor noi informaţii, a decis să o pornească în avans. 

Se conturează, însă, probleme majore pentru Statele Unite, care ar rămâne fără muniţie deşi, oficial, Casa Albă spune că poate continua la infinit, fără vreun fel de probleme. Realitatea e, însă, că Trump a convocat de urgenţă companiile producătoare de armament, informează Wall Street Journal. Asta pentru a impulsiona producţia la standarde de război. Va fi publicată inclusiv o listă a ruşinii, cu producătorii care livrează sub aşteptări. 

În acest ritm, economia israeliană ar putea avea pagube de aproape trei miliarde de dolari săptămânal, pentru că ţara e sub restricţii roşii, adică şcolile sunt închise, iar doar personalul esenţial se duce la locul de muncă. Toţi ceilalţi angajaţi lucrează de la distanţă. Cât priveşte Statele Unite, acestea au pierdut echipamente militare în valoare de aproape două miliarde de dolari în primele patru zile ale războiului. Iar un Comitet ONU pentru Drepturile Omului, cel care iniţial investiga intervenţia atroce a forţelor de ordine în protestele de luna trecută, din Iran, a criticat dur intervenţia americano-israeliană ca o violare a Cartei ONU. 

Noi am analizat întreaga situaţie alături de Conf. univ. Dr. Luciana Alexandra Ghica, profesoară de relaţii internaţionale la Universitatea din Bucureşti, care a acordat un interviu lui Marius Pancu, pentru Observatorul de Noapte. Iată câteva dintre cele mai interesante declaraţii oferite de aceasta: 

- Ajutați-ne, întâi, să înțelegem implicațiile momentului Turcia de miercuri și care a fost strategia Iranului din spatele unei astfel de mișcări.

- În primul rând trebuie să ne gândim dacă a fost o strategie. Vorbim de un stat în care nu mai avem un conducător oficial, nu știm cine se află la conducere. Avem mai multe baze militare, avem mai multe tipuri de conducere, mai multe tipuri de clivaje, în Iran, și multe demonstrații de forță, din mai multe părți. Deci nu știm dacă acest incident care a implicat Turcia este parte dintr-o strategie. Deci nu cred că ar trebui să privim din această perspectivă. Presupunând că ar exista o strategie, ceea ce e puțin probabil, mai degrabă este un incident, cel puțin așa este perceput în acest moment de Turcia. Nu cred că trebuie să vorbim de o chestiune foarte, foarte gravă în acest moment. 

- Bun, şi atunci asta, dimpotrivă, să arate tocmai faptul că deşi până acum vorbeam de straturile acelea extrem de elaborate de succesiune şi de control, pentru că Garda Revoluţionară e puternic infiltrată în Iran, în toate straturile societăţii, că existau acele planuri de succesiune, un astfel de incident să arate, dimpotrivă, haosul? Să arate că, totuşi, Iranul nu este atât de descentralizat sau că descentralizarea nu funcţionează la fel pe toate planurile în Iran?

- Nu aș merge nici în cealaltă direcția. Nu cred că vorbim de haos, vorbim însă foarte probabil de lupte interne și de un lanț de comandă care probabil nu este atât de sigur în acest moment, ceea ce face situația și mai periculosă. Dacă într-adevăr a existat o strategie, cred că mai degrabă este un semnal arătat Turciei, dar nu este o declarație de război, în niciun caz. Deci nu trebuie interpretat că acum, imediat, Articolul 5, ne atacă NATO, nu. Deocamdată nu este cazul.

E foarte important să înțelegem și cum a reacționat Turcia. Turcia nu a interpretat acest gest drept o declarație de război și asta este foarte important. Și aici sunt mai multe considerente. Nu este vorba numai de faptul că e un singur incident, ci și de faptul că Turcia dorește să se poziționeze ca un lider regional și, ignorând, parțial, că sigur a existat o comunicare legată de această chestiune către Ministerul Afacerilor Externe iranian, dar poziționarea în acest moment este în legătură cu o chestiune minoră, ca un fel de bâzâială în jurul unei puteri care încearcă să se proiecteze ca fiind mult mai importantă în regiune decât Iranul. Deci, pentru Turcia este importantă și această poziționare.

- Dar care sunt limitele interpretării din partea statelor membre NATO? Pentru că avem deja mai multe incidente cu potențial interpretativ, dacă vreți să merg pe aceeași linie. Avem dronele lansate către baza militară din Cipru. Baza militară din Cipru este teritoriu britanic, conform statutului special al insulei. Teritoriu britanic, Marea Britanie este membră NATO. O dronă care se îndreaptă către Turcia, Turcia este membră NATO. Care sunt limitele interpretării statelor NATO, astfel încât să nu considerăm aceste incidente declarații de război? 

- Deocamdată aceste incidente sunt puține la număr și cu un specific aparte. În cazul Ciprului, Ciprul nu este membru NATO. Este adevărat că acolo avem și baze militare britanice, două la număr. În estul insulei și în sudul insulei. Știm în acest moment că foarte probabil rachetele nu au fost trimise din Iran. Cel mai probabil au fost trimise de către Hezbollah sau o grupare, o facțiune apropiată.

Au fost trimise de mai aproape, un pic, de o facțiune posibil sprijinită anterior de Iran. Nu e neapărat necesar să credem că Iranul acum controlează, aruncă mai departe. Vorbim de lupte interne pentru putere și în Iran. Dar vorbim de lupte interne și la actorii pe care Iranul i-a finanțat și i-a sprijinit în afara granițelor sale. Hezbollahul este un autor probabil al acelui incident, dar mai avem și alți actori în zonă care pot face același lucru. 

- Numele fiului lui Ali Khamenei a fost vehiculat în aceste ore. Încă de marţi noapte vorbeam, de fapt, de la emisiune, despre faptul că acesta ar fi numit următorul lider suprem al Iranului. Sunt informații contradictorii aici. Fie că n-au luat complet o decizie clericii, fie că acel Consiliu al Experților ar amâna să facă anunțul oficial tocmai pentru ca fiul lui Khamenei să nu devină și el o țintă la rândul său. Vă întreb, însă, cum ar arăta tranziția aceasta către fiul lui Khamenei pentru regimul iranian?

- Momentan, din informațiile pe care le avem despre acest personaj, e destul de probabil să fie în acest moment destul de puțin puternic în întreaga structură a Gărzilor Revoluționare, deși este parte din întreaga grupare. Însă el nu pare să aibă o poziție atât de puternică pe cât au alți foști membri ai conducerii care mai sunt încă în viață. Încă membri ai conducerii, dar nu știm dacă ei încă își mai execită conducerea.

Cred că această poveste despre fiul fostului ayatollah este relevantă mai degrabă pentru luptele interne și nu pentru ceea ce se va întâmpla neapărat în următoarele zile. Informațiile sunt, într-adevăr, contradictorii. Nu avem o informație sigură că ar şi fi fost ales. E foarte probabil să se amâne o decizie până după funeralii. Vom vedea. Dacă va fi ales, e foarte probabil să meargă către o zonă extrem de conservatoare și vom avea de urmărit în continuare. Se știu destul de puține despre acest personaj, în acest moment. Ce știm este că este dintr-o zonă conservatoare și nu este atât de pregătit din punct de vedere teologic pentru a face față unor presiuni interne. 

- Asta, în traducere, înseamnă că e mai dispus la compromisuri cu Garda Revoluționară, e mai șantajabil de către Garda Revoluționară? Ce înseamnă o pregătire mai slabă și o mai mică autoritate pe plan intern din punct de vedere teologic? 

- Înseamnă că s-ar putea să nu aibă respectul unei anumite părți a grupării și înseamnă că pentru a-și impune personalitatea și forța și pentru a fi recunoscut, va trebui să devină din ce în ce mai conservator posibil. Deci nu este o veste bună. Însă nu este foarte sigur că va supraviețui următoarelor zile, fiindcă, pus în prim plan, devine o țintă foarte ușoară atât pentru luptele interne, cât și pentru Israel și Statele Unite.

- Din ce vedeți, din declarațiile oficialilor americani în aceste zile, cât a mai rămas în picioare din ideea schimbării de regim și ce se creionează pentru ziua de după bombardamente? 

- Cu declarațiile Guvernului Statelor Unite este interesant de la oră la oră, pentru că în acest moment depinde pe cine asculţi din administrația Statelor Unite. De la o zi la alta se schimbă povestea. De ce am început războiul? De ce îl ducem? Cred că în acest moment un pic administrația americană este depășită de situație. Se aștepta să existe o mobilizare imediată a populației în favoarea schimbării de regim, ceea ce evident nu s-a întâmplat.

În momentul în care ești bombardat, după ce mii de oameni au fost torturaţi şi omorâţi, nu ieşi pe stradă. Este o chestiune absolut evidentă. E mult mai dificil pentru Statele Unite să decidă în acest moment care este strategia. Au existat două anunțuri legate - "Vrem să schimbăm regimul" și, în același timp, "vrem să scăpăm de actualii lideri", dar cred că această decizie, de a începe acest război, a fost una mai degrabă intempestivă decât una foarte clară, rațională, justificată cu etape.

Desigur, din punct de vedere al strategiei militare sunt câteva puncte de urmărit, mai simple. De diminuat puținele avantaje pe care Iranul le avea din punct de vedere al forțelor navale și aeriene. Pe acest plan, Iranul nu era deloc în avantaj. Nici față de Statele Unite, nici față de vecini. Şi aici era punctul lor cel mai slab.

Dar aveau suficiente nave și aparatură de zbor și rachete pentru a stârni probleme, ceea ce și vedem. Deci în acest moment cred că Statele Unite nu au neapărat un plan foarte clar. Au anunțat mai întâi o săptămână, apoi patru, apoi oricât e nevoie. E din ce în ce mai clar că a fost o decizie rapidă, care nu le-a aparținut neapărat în totalitate. Nu e bine gândită, nu se știe foarte clar ce doresc, dar vor găsi întotdeauna povești. Deja în fiecare zi avem o altă poveste despre ce să așteptăm și de ce am avea nevoie de acest nou război. 

- Am văzut în ultimele zile și un nou conflict între Donald Trump și diferiți parteneri europeni. Sigur, cel mai vizibil, proeminent, cu Spania, care a refuzat să-i acorde accesul la bazele militare, de unde și o întreagă diatribă la adresa premierului Pedro Sanchez. Dar Donald Trump nu a fost foarte fericit nici de acțiunea Marii Britanii în regiune. Vă întreb acum, dacă României i se cere accesul pentru baza de la Mihail Kogălniceanu, o bază intens folosită din informațiile pe care le avem anul trecut, în vară, când au fost bombardate facilitățile nucleare iraniene, ce face România? Cum îmbracă această decizie? Cum o analizează? Ce trebuie să facă? 

- România nu prea va putea refuza foarte ușor. Vom găsi o justificare. Suntem oarecum pe raza de acțiune potențială, dar nu este cazul să ne agităm acum foarte tare. România nu este în pericol, momentan. Probabil va exista un interes cel puțin din partea decidenților, așa cum se configurează acum, de a fi aproape de partenerul strategic Statele Unite. Suntem însă într-o situație extraordinar de delicată, pentru că, trebuie să spunem de la bun început, nu este o operațiune legală din punct de vedere al Dreptului Internațional. Este o acțiune neprovocată. Nu respectă Dreptul Internațional aproape deloc.

Există foarte, foarte greu o justificare pentru acțiunea Statelor Unite și a Israelului, în acest moment. Din punct de vedere al constituţionalităţii deciziei, din punct de vedere al sistemului juridic intern, al sistemului constituţional al celor două state, nu sunt acțiuni legale ce fac administrațiile acestor două state în acest moment. A sprijini direct aceste două state vine în contradicție cu respectarea Dreptului Internațional, ceea ce pentru România este o chestiune extraordinar de importantă.

România nu este o mare putere militară și, pentru statele care nu au putere militară, Dreptul Internațional, respectarea Dreptului Internațional este o garanție mai presus de orice pentru integritate teritorială și suveranitate. Deci dacă România va pune la dispoziție sprijinul pe care îl poate oferi ca membru NATO, o va face probabil în termenii cel puțin public declarați, ai unei apărări și în niciun caz a unei participări active la bombardarea Iranului.

Înapoi la Homepage

Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰