Lucrează la -20°C, fără apă curentă, duș sau toaletă. Salariul pentru care un bărbat a venit la capătul lumii
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Un britanic a fost ales dintre mii de candidați pentru unul dintre cele mai neobișnuite joburi din lume. Timp de trei luni, a lucrat în Antarctica, la temperaturi de până la -20 de grade Celsius, fără apă curentă, dușuri sau toalete, iar principala sa sarcină a fost să observe pinguinii.
Peter Watson, un britanic de 42 de ani, a petrecut trei luni pe una dintre cele mai izolate insule din lume, la aproape 14.500 de kilometri de casa, iubita și familia sa din Londra. Pentru 1.800 de euro pe lună, el a lucrat în Antarctica, unde principala sa misiune a fost să numere pinguini. Condițiile au fost însă extreme: temperaturi de până la -20 de grade Celsius, fără apă curentă și fără acces obișnuit la dușuri sau toalete, relatează The Sun.
Port Lockroy se află pe mica insulă Goudier, în apropierea Peninsulei Antarctice, și este administrat de UK Antarctic Heritage Trust. În fiecare an, organizația angajează o nouă echipă care să lucreze în avanpostul izolat pe durata sezonului.
Posturile sunt extrem de căutate, iar mii de oameni candidează pentru doar câteva locuri. Selecția pentru sezonul viitor este deja în desfășurare.
Pentru Peter Watson, obținerea jobului a fost un vis devenit realitate. Port Lockroy găzduiește un muzeu de mici dimensiuni, cel mai sudic oficiu poștal din lume și peste o mie de pinguini gentoo.
Principala lui sarcină a fost să numere păsările, zi de zi.
Trei luni în Antarctica, fără apă curentă
Peter a petrecut trei luni la Port Lockroy, alături de o echipă formată din doar patru sau cinci persoane. Toți au locuit și au muncit la temperaturi sub zero grade.
-
Un şef a cheltuit 90.000 $ pe un cadou menit să-i ajute pe angajaţi să doarmă mai bine: "Merită fiecare...
-
A găsit un tablou pe stradă și l-a luat acasă. Câteva zile mai târziu a sunat imediat la Poliție
-
Un hoț și-a uitat telefonul în casa pe care o jefuise. Planul neinspirat prin care a vrut să-l recupereze
La bază nu există apă curentă, iar echipa depinde de navele care trec prin zonă pentru câte un duș ocazional sau pentru alimente proaspete. Laptele care nu este praf și câteva bucăți de brânză sunt considerate adevărate răsfățuri.
Peter mai ajunsese în Antarctica în 2022, când lucra ca jurnalist de călătorii, iar experiența l-a fascinat.
"Antarctica poate fi un pic ca un drog. Odată ce ajungi acolo, vrei să te întorci", a spus Peter Watson.
Originar din Norfolk și stabilit în prezent la Londra, britanicul a fost "extaziat" când a aflat că a primit postul și că urma să petreacă sezonul numărând pinguinii de pe insulă.
Drumul până la capătul lumii a durat o săptămână
Călătoria până la Port Lockroy a durat aproximativ o săptămână. Peter a zburat mai întâi la Buenos Aires, apoi la Ushuaia, în extremitatea sudică a Argentinei.
De acolo, a urmat o traversare de patru zile prin Strâmtoarea Drake, una dintre cele mai periculoase întinderi de apă din lume, care leagă America de Sud de Antarctica. De-a lungul timpului, valurile uriașe din această zonă au provocat moartea a aproximativ 20.000 de marinari.
Ultima parte a drumului a fost făcută într-o barcă pneumatică de mici dimensiuni.
"Prima dată când am văzut insula era o zi superbă, iar locul s-a ridicat pe deplin la nivelul așteptărilor mele", a povestit Peter.
Nu a avut însă prea mult timp să admire peisajul. Turiștii începuseră deja să ajungă la Port Lockroy.
Doar un număr limitat de vizitatori are voie să coboare pe insulă, pentru a vedea micul muzeu și pentru a observa pinguinii de la o distanță sigură.
"Mi-am lăsat bagajele și am intrat direct în pâine, pentru că vizitatorii începeau să vină la țărm. Am apucat să-i salut pentru scurt timp pe pinguini, iar în mai puțin de o oră eram deja în muzeu și întâmpinam turiștii. A fost o experiență foarte frumoasă și o primire minunată. Nu mi-aș fi putut dori o zi mai bună", a spus el.
A început să "vorbească" cu pinguinii după doar câteva ore
La scurt timp după sosire, Peter a început să vorbească cu animalele pe care le observa.
"Cred că toată lumea ajunge să vorbească cu pinguinii. Se întâmplă în câteva zile, dacă nu chiar în câteva ore. Eu am început să vorbesc cu primii pe care i-am întâlnit. Iar ultimul lucru pe care l-am făcut înainte să plec de pe insulă a fost să-mi iau rămas-bun de la ei", a povestit britanicul. Cu timpul, a început să le recunoască personalitățile și să le pună nume puilor care ieșeau cel mai mult în evidență.
Aggie era cunoscută pentru firea ei mai agresivă, Fluffball "a avut nevoie de foarte mult timp să crească", iar Judy Garland s-a născut pe o stâncă numită Rainbow Rock.
Un alt pui a fost botezat Jackson Pollock, după celebrul pictor american, din cauza felului în care își împrăștia excrementele.
"Mai era unul, pe nume Jackson, care era foarte creativ cu urmele de guano atunci când își făcea nevoile. Era o dezordine incredibilă, așa că am numit-o după Jackson Pollock", a explicat Peter.
A numărat pinguini inclusiv de Crăciun și de ziua lui
În fiecare zi, inclusiv de Crăciun, de Anul Nou și de ziua sa de naștere, cea mai importantă sarcină a lui Peter a fost să numere pinguinii gentoo.
"Am avut parte de trei sărbători și le-am petrecut alături de unele dintre cele mai fermecătoare creaturi de pe planetă. Adevărata bucurie de a lucra acolo este că nu vezi doar o imagine de moment. Îi urmărești cum evoluează și cum trec prin întregul lor ciclu. De fiecare dată când credeam că au făcut cel mai drăguț lucru posibil, reușeau să facă ceva și mai drăguț", a spus el.
Britanicul a urmărit fascinat cum pinguinii adulți își construiau cuiburile din pietricele, depuneau ouă și le păzeau cu îndârjire. Apoi au început să apară puii.
"A fost o bucurie absolută să-i văd ciocul mic ieșind și apoi cum puiul a căzut din coajă. Mai târziu, în timpul sezonului, au fost și alte momente minunate. Urmărisem mult timp un pinguin care stătea pe un cuib cu două ouă și începusem să-mi pierd speranța că vor ecloza. Într-o zi am văzut că mai era un singur ou și apăruse un pui. Câteva zile mai târziu, erau doi pui. Și a fost ca și cum le-aș fi spus: "Bravo, băieți. Sunt atât de mândru de voi". Dar cred că momentul meu preferat, după ce i-am urmărit de la ouă până la pui și apoi până când le-au crescut penele, a fost când au început să învețe să înoate", a povestit Peter.
Primele lecții de înot: "Sunt groaznici"
Pinguinii adulți își conduc puii spre plajele acoperite cu pietricele, unde aceștia încep să exerseze în apa mică dintre stânci. La început, spune Peter, "sunt groaznici".
"Îi vezi cum se zbat, se învârt în cerc, se lovesc cu capul și se ciocnesc unii de alții. Și te întrebi cum vor reuși să plece și să petreacă iarna singuri peste doar câteva săptămâni. Dar reușesc. Dintr-odată, sunt pregătiți să plece. Este un moment cu adevărat magic, după ce i-ai văzut mai întâi ca ouă, apoi ca pui complet neajutorați, care nici măcar nu pot scoate sunete și nu se pot apăra singuri. Iar apoi, brusc, urmează să plece și să petreacă întreaga iarnă departe", a spus el.
Dorul de familie, una dintre cele mai grele încercări
Viața la Port Lockroy nu înseamnă însă doar momente frumoase alături de pinguini. Distanța față de cei dragi a fost greu de suportat.
"Este dificil. Nu există nicio îndoială. Am o parteneră și o familie, așa că mi-a fost greu să-i las în urmă și să stau departe de ei", a mărturisit Peter.
Accesul la internet este limitat, astfel că a încercat să păstreze legătura cu familia prin WhatsApp și e-mail.
Ori de câte ori izolarea devenea apăsătoare, ieșea la plimbare printre pinguini.
"De fiecare dată când începi să te simți puțin trist sau sătul de situație, poți pur și simplu să ieși la o plimbare. Îți ia doar 10 sau 15 minute să înconjori întreaga insulă. Dar, dacă ieși la plimbare, cel mai bun remediu pentru momentele în care te simți abătut este să petreci puțin timp cu pinguinii", a spus el.
Plecarea de pe insulă, cu lacrimi în ochi
După ce au urmărit puii ieșind din ouă și învățând să înoate, perioada petrecută de Peter și colegii săi pe insulă s-a încheiat.
Despărțirea a fost emoționantă, iar membrii echipei au avut "ochii în lacrimi când ne-am îndepărtat pentru ultima dată de țărm. Cei mai mulți dintre noi purtam ochelari de soare".
Peter a fost trist să-și ia rămas-bun de la Antarctica și de la pinguini, dar s-a bucurat să se întoarcă la partenera sa și la confortul unei toalete cu apă.
Chiar și așa, britanicul spune că și-ar dori să revină pentru un nou sezon la Port Lockroy, alături de miile de candidați care speră să obțină unul dintre puținele locuri de muncă disponibile la capătul lumii.
