Singurul locuitor al unui sat câştigă un salariu de 1.500 €, dar trăieşte regeşte. Cât a economisit la ţară
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Fernando are 39 de ani şi este singurul locuitor permanent din Benamira, un mic sat din Medinaceli, în provincia Soria. A plecat din Madrid în urmă cu 17 ani, în căutarea unui ritm de viaţă mai liniştit şi a unor costuri mai mici, iar astăzi spune că trăieşte cu aproximativ 750 de euro pe lună, la un salariu de circa 1.500 de euro.
Benamira nu a fost dintotdeauna un sat cu un singur locuitor. În trecut, localitatea a avut peste 200 de oameni, însă, treptat, şcolile şi magazinele au dispărut, iar populaţia s-a redus până când Fernando a rămas singurul rezident permanent.
El ajunsese iniţial în sat pentru o perioadă de patru luni. Şederea s-a transformat însă într-o viaţă care durează deja de 17 ani, relatează El Espanol.
Fernando lucrează în domeniul întreţinerii drumurilor, iar în timpul liber aleargă pe munte, îşi îngrijeşte grădina, găteşte, citeşte şi scrie monologuri. Despre viaţa sa în aşa-numita "Spanie depopulată" a vorbit cu creatorul de conţinut Diego Revuelta.
"Am fost singur poate 200 de zile pe an"
Deşi este singurul locuitor permanent, Fernando spune că satul nu este complet pustiu pe tot parcursul anului. În lunile de vară şi în weekenduri, unii dintre proprietarii caselor revin în Benamira.
-
Satul uitat din România în care mai locuiesc doar trei oameni. Aici venea Mihai Eminescu în vacanţele de vară
-
Satul din mijlocul pădurii în care a mai rămas un singur om. Nea Ion: "Să vină să mă vadă, măcar!"
-
Povestea lui nea Ion, ultimul suflet dintr-un sat din Prahova. Trăieşte singur cu 500 de lei pe lună, în munţi
"Aici vin oameni să petreacă weekendurile când începe vara, dar aproape 200 de zile pe an am fost singur", a explicat Fernando.
Singurătatea nu îl deranjează. Spune că s-a obişnuit cu acest stil de viaţă şi îl priveşte cu linişte.
De luni până vineri, Fernando merge la serviciu, unde lucrează în întreţinerea drumurilor.
"Din punctul ăsta de vedere duc o viaţă ca o persoană din Madrid, cu diferenţa că eu fac 15 minute până la serviciu şi înapoi, în timp ce în Madrid sunt oameni care fac două ore", a spus acesta.
Ziua lui începe la ora 6 dimineaţa, când pleacă la muncă. După ce se întoarce acasă, iese la alergat, mai doarme uneori după-amiaza, găteşte şi scrie.
"Scriu monologuri, pentru că mă ocup şi de comedie", a explicat Fernando.
Fernando a devenit, practic, "gardianul" satului
Prin faptul că locuieşte permanent în Benamira, Fernando a ajuns într-un fel să fie cel care veghează asupra satului.
Alături de ceilalţi proprietari, care se întorc în localitate în timpul verii sau în weekenduri, contribuie la menţinerea satului într-o stare bună.
Totuşi, Fernando consideră că Benamira ar avea nevoie de mai mulţi locuitori permanenţi.
În opinia sa, ar fi util ca aproximativ 20 sau 30 de persoane să locuiască acolo pentru "întreţinerea satului".
Cât cheltuieşte lunar singurul locuitor al Benamirei
Unul dintre principalele motive pentru care Fernando a plecat din Madrid a fost costul vieţii. După aproape două decenii în Benamira, spune că reuşeşte să îşi ţină cheltuielile lunare la un nivel redus.
În cazul său, locuinţa nu reprezintă o cheltuială importantă, deoarece casa aparţine familiei.
"Casa nu mă costă nimic, pentru că este a familiei. Nici la electricitate nu cheltuiesc mult, cam 40 de euro pe lună, nu mai ţin minte exact", a explicat el.
Fernando estimează că, pentru cineva care ar trebui să plătească pentru o locuinţă în sat, costul ar putea ajunge la cel mult aproximativ 250 de euro pe lună.
Mai mulţi bani se duc însă pe mâncare. "300 sau 400 de euro", spune el că ajunge să cheltuiască lunar pentru alimente.
Fernando susţine că mâncarea este "puţin mai scumpă decât în oraş", în principal pentru că în Benamira nu există supermarket, iar cumpărăturile presupun deplasarea într-o altă localitate.
Fără maşină, viaţa în sat devine aproape imposibilă
Lipsa transportului public este una dintre principalele dificultăţi ale vieţii într-o localitate aproape pustie.
"Ori ai maşină, ori eşti blocat aici", spune Fernando.
Deplasările presupun astfel cheltuieli cu carburantul, care pot varia, dar care se situează în jurul valorii de 300-400 de euro.
La acestea se adaugă accesul la internet şi telefonie mobilă.
"Pentru că am date nelimitate, cred că sunt 50 de euro pe lună", a spus Fernando.
După ce îşi adună cheltuielile, el estimează că ajunge să consume lunar aproximativ jumătate din venitul său.
"Cheltuiesc cam 750 de euro", a explicat acesta.
Fernando spune că nici activităţile de petrecere a timpului liber nu reprezintă o cheltuială importantă pentru el, ceea ce îi permite să economisească.
Câştigă aproximativ 1.500 de euro şi poate economisi 700
Fernando estimează că ar putea pune deoparte până la aproximativ 700 de euro în fiecare lună.
"Am un salariu mediu normal, puţin scăzut, dar am putea vorbi de 1.500 de euro (...) dacă sunt strict, pot economisi 700 de euro, dar trebuie să te şi bucuri de viaţă", a spus el.
Stilul său de viaţă pare să atragă şi alte persoane care vor să părăsească marile oraşe.
Potrivit lui Fernando, cel puţin 400 de persoane care lucrează de la distanţă au cerut să se mute în sat.
Planurile lor au fost însă abandonate din cauza lipsei unei conexiuni stabile la internet, situaţie pe care Fernando o regretă.
"Sunt oameni sătui să trăiască prost în Capitală"
După 17 ani petrecuţi în Benamira, Fernando consideră că viaţa într-un sat este diferită şi poate mai puţin confortabilă decât cea dintr-un oraş, dar îl scuteşte de costurile ridicate ale locuinţelor şi ale traiului din Madrid.
Tocmai preţurile mari l-au determinat iniţial să plece din capitala Spaniei.
"Asta este o problemă uriaşă, locuinţele, iar aceasta este soluţia. Consider că cea mai mare problemă a Spaniei este depopularea, poate pentru că mă afectează mai direct decât problema locuinţelor, dar, evident, este un cerc vicios", a spus Fernando.
El consideră că o posibilă soluţie ar fi dezvoltarea de locuinţe publice în zonele rurale care pierd populaţie.
"De fapt, ar însemna rezolvarea ambelor probleme dacă s-ar construi anumite locuinţe publice în locurile în care este nevoie acum, cum ar fi satele mai mici sau regiunile mai depopulate", a explicat el.
Fernando este convins că o astfel de măsură ar putea atrage oameni din marile oraşe.
"Oamenii ar veni sigur, pentru că sunt persoane sătule să trăiască prost în Capitală, plătind 700 sau 800 de euro pentru o cameră", a adăugat acesta.
