Luni, exclusiv la Observator: acasă la Andrea Bocelli, un interviu realizat de Anca Lungu
În iunie, Andrea Bocelli va concerta în România. Până atunci, însă, Observatorul a fost acasă la faimosul cântăreț. Aflați uluitoare poveste a unui om care trăiește pentru muzică, luni, la Observator. Colega noastră, Anca Lungu, a împărtășit experiența unică de a fi față în față cu Andrea Bocelli.
În iunie, Andrea Bocelli va concerta în România. Până atunci, însă, Observatorul a fost acasă la faimosul cântăreț. Aflați uluitoare poveste a unui om care trăiește pentru muzică, luni, la Observator. Colega noastră, Anca Lungu, a împărtășit experiența unică de a fi față în față cu Andrea Bocelli.
Mă așez cu grijă, îmi astâmpăr cu degetele șuvițele rebele, trag aer în piept și fixez cu privirea fotoliul alb. În doar câteva minute vom fi față în față. Îi voi vedea chipul de aproape, iar el îmi va auzi vocea. Mă uit cu blândețe spre fotoliul gol și încep: "I would like to start this interview with a little story..." Reiau. Cu o voce mai caldă. Recitesc întrebările născute după ore întregi de documentare și mă agăț de calmul meu aparent ca de-o ultimă speranță. Se aud pași pe coridor. Tresar și-l aștept cuminte lângă ușă. E cald și zâmbitor și mult mai înalt decât mi-l imaginam. În dreapta lui e Veronica. Ne strângem mâinile și ne așezăm față în față. Eu îi văd chipul, el îmi aude vocea. Cu un zâmbet cald îmi ascultă povestea:
"Imaginează-ți un apartament mic, undeva, în România, și doi copii: un băiețel de 6 ani și o fetiță de 11, singuri acasă. Copii se joacă și cântă pe o scenă improvizată. El se preface că e Andrea Bocelli, iar ea, Georgia. Cântă "Vivo per lei". Amândoi știu versurile pe dinafară deși nu înțeleg nimic din cuvintele în italiană pe care le-au memorat pur și simplu. Dar simt muzica și le place. Sunt fericiți. După 20 de ani, fetița aceea stă în fața ta, vrea să-ți mulțumească pentru amintirea minunată și e recunoscătoare că are șansa să fie astăzi aici."
Cine ar fi crezut că voi retrăi una dintre amintirile atât de frumoase ale copilăriei, tocmai în casa celui care le-a provocat? Viața e uneori ironică, dar alte ori atât de fascinantă și darnică, încât te-aștepți în fiecare clipă să te trezești.
Puteți citi continuarea pe blogul colegei noastre, Anca Lungu.
Ți-a plăcut acest articol?
LikePuteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰