Exclusiv Podcast Observator360. Remus Ştefureac: Venim după o traumă majoră a democraţiei noastre

TEODORA TOMPEA: Bine v-am găsit la Observator 360! Sunt Teodora Tompea. Mă bucur să fim din nou împreună. Și astăzi vorbim despre ceea ce se întâmplă în plan politic, dincolo de declarațiile pe care președintele Nicușor Dan le-a avut acum câteva zile. Foarte interesant ce arată o cercetare după plecarea Guvernului Bolojan și perspectiva unei alianțe USR-PNL: jumătate din populația României spune că ar vota, conform acestei cercetări, cu un partid nou-înființat. Și vom explica imediat ce ne arată asta și cum am putea să traducem, pentru că asta ne propunem, de altfel, de fiecare dată când aducem invitați în fața dumneavoastră, cum am putea să traducem toate aceste lucruri pe înțelesul tuturor și care sunt perspectivele pe care cetățenii, noi, de fapt, românii de rând, ar trebui să le avem pe mai departe. Astfel că invitatul meu este Remus Ștefureac, director INSCOP și cel care a realizat această cercetare. Bună ziua! Mulțumesc tare mult că sunteți cu noi!

REMUS ȘTEFUREAC: Bună ziua și mulțumesc pentru invitație!

TEODORA TOMPEA: Dincolo de procente, până să ajungem la procentele pe care le-am menționat, foarte pe scurt, pentru că asta este ce e mai relevant din studiul nou făcut de dumneavoastră, oamenii de rând ce ar trebui să înțeleagă despre cum arată direcția sau cum arată situația politică, scena politică, pentru ei astăzi?

REMUS ȘTEFUREAC: Sigur că nu arată grozav. Noi venim după o perioadă, până la urmă după o traumă majoră a democrației noastre, nu? Alegerile din 2024. Numai că această traumă este chiar una mai veche și are legătură cu neîncrederea cronică nu doar în instituțiile democrației, adică Parlament, partide politice, dar are legătură și cu neîncrederea în liderii politici, care s-a acumulat în timp. Și atunci, sigur că, într-un asemenea context marcat de neîncredere, am avut momentul din 2024 și ce a urmat după 2024. Am avut această fragmentare uriașă, până la urmă, în Parlamentul României, cu foarte multe partide. Cred că în acest moment avem 11 grupuri, triburi, nu știu cum să le numim, grupuri parlamentare, formule de reprezentare politică, ceea ce este foarte mult, pentru că e foarte greu să reușești să generezi majorități. Și de aici, când ai 11 opinii, 11 păreri, ai și foarte multe certuri, foarte multe conflicte, ceea ce, evident, nu se potrivește foarte bine cu presiunile imense la care este supusă populația.

Și acest sentiment de neîncredere despre care vorbeam are legătură cu evoluțiile economice, cu evoluțiile sau presiunile din jurul țării noastre. Pentru că, gândiți-vă, în ultimii doi ani, și să luăm doar ultimii doi ani, nu mergem mai departe în timp, ca să ajungem și în prezent, dar în ultimii doi ani am avut, sigur, o continuare și chiar o intensificare a războiului de la granițele noastre, cu consecințe directe deja asupra vieții noastre. Pentru că războiul acesta afectează, până la urmă, prețurile la energie, prețurile la energie afectează celelalte prețuri, inflația, pensionarii României și nu doar, populația cu veniturile mai mici din mediul rural, din orașele mici, mijlocii. De la mine de acasă: mama mea locuiește în Lupeni, județul Hunedoara, în Valea Jiului. Nu, lucrurile nu sunt grozave. Bunica mea are 93 de ani, e în Vaslui. Nu sunt zonele cele mai grozave, dar în aceste zone costurile economice, inclusiv ale unui război declanșat de Rusia împotriva Ucrainei, se resimt asupra vieții cetățenilor. Și e o așteptare ca noi să încercăm să gestionăm aceste probleme.

Numai că ce am avut în ultimele cinci-șase luni? În loc să ne concentrăm pe problemele adevărate ale cetățenilor, pe modul în care, poate, avuția națională, avuția țării, este distribuită inegal în țară, noi am avut o criză politică prelungită, care de asemenea a amplificat această stare de neîncredere, această ceartă, să spunem, a cetățenilor cu cei care ar trebui să-i reprezinte. De aici rezultă și acest procent, pentru că în urmă cu patru-cinci ani, chiar în urmă cu zece ani, noi măsurăm de foarte mult timp acest tip de indicator care îți arată așa o încredere mai generală în clasa politică, în partidele existente: „Ai vota cu un partid nou?”. În urmă cu zece ani, în urmă cu șapte ani, procentul era cam de o treime, în jur de 30% declarau că ar vota cu un partid nou, restul de 70% votau cu partidele existente. Astăzi, acest procent, și anul trecut, și anul acesta, a crescut la vreo 50%, ceea ce reflectă, repet, această stare de neîncredere. Și parcă e o deconectare între ceea ce așteaptă oamenii să facă reprezentanții lor când ai război la graniță, când ai război în Orientul Mijlociu, când ai criză economică, când ai inflație, și ceea ce au primit înapoi. Și au primit, din păcate, o perioadă prelungită de conflict politic, care nu a ajutat pe nimeni.

TEODORA TOMPEA: Partid nou-înființat. Ne arată sau vă arată în aceste cercetări și direcția? Adică ne așteptăm la un partid care să fie în zona suveranistă sau un partid care să fie tot din sfera tradițională? Aici le asemănăm cu PSD, PNL sau USR?

REMUS ȘTEFUREAC: N-aș vrea să grăbim lucrurile. Când spunem 50% ar vota un partid nou, asta nu înseamnă că dacă mâine facem un partid, și nu neapărat noi, cineva face un partid...

TEODORA TOMPEA: Și nici n-am avea cum.

REMUS ȘTEFUREAC: Și nici n-am avea cum. Cineva înființează un partid și îl numește chiar așa, „Partidul Nou”. Nu înseamnă că 50% vor vota cu Partidul Nou. Este doar o dorință generică a oamenilor de a vedea și altceva și o critică...

TEODORA TOMPEA: De schimbare, de fapt.

REMUS ȘTEFUREAC: Exact. Și o critică a ceea ce primesc în prezent și o dorință de schimbare. Acum, sigur că acest 50% ne arată un spațiu care e mare, în care s-ar putea constitui un nou partid. Cum ar putea arăta, să spunem, un viitor partid? Da, el poate să fie și un partid, să spunem, care să fie în această zonă mai... N-aș numi-o eu neapărat suveranistă, dar pe zona de mesaj mai patriotic, mai național, și care nu e neapărat antieuropean, ci poate fi, nu știu, construit în jurul ideii de a ne apăra mai bine interesele în Uniunea Europeană, dar de a fi proeuropeni în continuare. Avem totuși 75 spre 80% dintre români care sunt profund atașați de ideile europene. Sau, dimpotrivă, în zona cealaltă, să spunem, mai de stânga, progresistă. Astăzi avem un partid micuț, se numește SENS, care în ultimii doi-trei ani a mai tot crescut. E la vreo 4% în intenția de vot, iar în rândul tinerilor e la vreo 15%, tinerii de 18-30 de ani.

Sunt căutări, să spunem, ale diverselor categorii de electorat pentru o nouă formațiune. Gândiți-vă în acest context că avem astăzi în Parlament un partid, se numește Partidul Oamenilor Tineri. Sigur, știm în ce context a apărut, dar totuși vreo 6% dintre români au votat pentru un partid așa, parcă, automat, la foc automat, refuzând cumva să dea credit partidelor mari. Asta ne arată o așteptare. Acum, dacă această așteptare va fi și concretizată, depinde de foarte multe lucruri. Depinde de resurse, depinde de credibilitatea liderilor, depinde de capacitatea de a veni cu niște soluții credibile. Și aici, iarăși, important: trebuie, când vii în fața unor oameni amărâți, până la urmă, care se descurcă greu... Familii tinere, de exemplu. Știți, cea mai mare ostilitate față de establishmentul politic, culmea, astăzi nu e neapărat în rândul celor foarte tineri, 18-30 de ani, cu siguranță nu e nici în rândul celor vârstnici, peste 60 de ani. E în rândul persoanelor active, mai ales în rândul familiilor tinere, asupra cărora greutățile cumva sunt și mai mari în perioade de criză economică.

Gândiți-vă la o familie, adică, să spunem, cineva între 30 și 45 de ani. Gândiți-vă că la această perioadă nu ești la vârful carierei, deci nu ai veniturile cele mai mari. În schimb, ai presiuni foarte mari, pentru că începi să ai copii, copiii merg la școală, inflația crește, toate presiunile de preț vin pe aceste familii, care sigur duc, până la urmă, și greul economiei, pentru că sunt persoanele active. Și aici ostilitatea este foarte mare, pentru că sunt și așteptări legate de viitor. Oamenii aceștia nu-și văd, să spunem, un orizont de încheiere a vieții, ci doresc, au așteptări mai mari de la partidele principale și de aici și critica este mai puternică. Tocmai de aceea, de exemplu, dacă mă uit la partidul AUR, practic concentrarea alegătorilor acestui partid este exact în acest bazin, 30-45 de ani. Aici se regăsesc cei mai mulți dintre votanții acestui partid. Nu la vârstnici, nu la cei foarte tineri, care merg mai degrabă înspre alte partide.

Și atunci, repet, la finalul zilei, dorința unui nou partid este de fapt și un mare, puternic semnal de alarmă adresat partidelor principale, poate care nu mai sunt atât de principale, aceste partide.

TEODORA TOMPEA: Au primit deja semnale? Vă referiți la PSD?

REMUS ȘTEFUREAC: Mă refer la PSD, la PNL, da. În 2024, cine și-ar fi imaginat oare în 2023 că în 2024 PSD va obține 21-22% la alegeri?

TEODORA TOMPEA: Da, dar iată că acum vorbim iarăși de o creștere a PSD-ului în sondaje, cu toate criticile pe care PSD le primește.

REMUS ȘTEFUREAC: Sunt niște evoluții foarte atipice pentru toate partidele, și pentru PSD, și pentru PNL, chiar și pentru USR și pentru AUR. Dacă vorbim de PSD, foarte interesant: la momentul moțiunii de cenzură care a dat jos Guvernul Bolojan, PSD ajunsese imediat după acea moțiune de cenzură la un minim al sprijinului pentru acest partid. La cei care aveau opțiunea, la vreo 17%; la votanții mobilizați, la vreo 13%. După ce PSD a intrat în opoziție și pe cele cinci luni de criză, PSD a recuperat cam tot ce pierduse. A revenit la un scor obișnuit după alegeri de, hai să spunem, 17-19%, iar după formarea guvernului s-a dus spre un orizont de 22-24%, tocmai că oamenii au obosit de atâta criză politică și, până la urmă, au și premiat un partid care și-a asumat intrarea la guvernare într-o perioadă dificilă.

Nu știm dacă această creștere e stabilă pe termen lung, e doar temporară, dacă va fi afectată, să spunem, de erodarea la guvernare. Această creștere poate să se epuizeze rapid și poate să fie anulată rapid sau, dimpotrivă, întotdeauna poți să ai surprize, cum am avut în alte țări, nu știu, Italia, să vii la guvernare cu nu foarte multe așteptări, dar să faci poate niște lucruri bune, să faci două-trei reforme, să reușești să faci reformă administrativ-teritorială, să reduci risipa. Pentru că aici, cum să spun, luăm electoratul PSD: nu are cum să fie mulțumit electoratul PSD de risipa cheltuielilor publice, de cheltuieli publice excesive. Dacă reușești aici să reduci niște lucruri și cumva să le reduci tu, partidul de la care nu s-ar aștepta, să spunem, cei care te critică, atunci poate intri pe o trambulină. Niciodată nu știm. Sunt evoluții atipice și o stare de incertitudine demonstrată de experiența ultimilor doi ani.

TEODORA TOMPEA: O stare de incertitudine accentuată sau atenuată în acest moment de ceea ce președintele Nicușor Dan a vorbit în conferința de presă pe care a făcut-o marți seară, aproximativ trei ore, în care a încercat să aducă lămuriri. Nu să intrăm acum neapărat în temele justiției sau temele pe care a vrut să le mai aducă în atenție, ci m-aș uita mai mult la problemele economice, pentru că asta îi doare de fapt pe oameni. A vorbit de TVA, a vorbit de taxe, a vorbit de deficit, lucruri foarte importante spuse de președintele Nicușor Dan. Acum, trebuie să înțelegem, și știu clar și telespectatorii, că o parte dintre lucruri intră și o parte dintre lucruri nu intră neapărat în atribuțiile președintelui, ci mai degrabă în rolul de consultare sau de direcție pe care ar trebui să meargă țara. Ce ar trebui oamenii să înțeleagă din tot ceea ce Nicușor Dan a spus, dincolo de momentele care au făcut poate deliciul publicului acolo, dincolo de acel incident pe care l-a avut cu un jurnalist? Nu este de ignorat, l-am și relatat la Observator, am vorbit despre asta. Cum ar putea ei să spună: „OK, direcția pe care și-o dorește acum Nicușor Dan care este?”

REMUS ȘTEFUREAC: Pot doar să vă spun ceea ce am înțeles.

TEODORA TOMPEA: Da, sigur, tocmai asta aș vrea.

REMUS ȘTEFUREAC: Cuvintele, poate, pe care le utilizez în conversația cu mama mea, despre care am vorbit. E important, până la urmă, să facem așa o sinteză cu elementele esențiale. Ceea ce mi se pare foarte clar de înțeles este următorul lucru: da, suntem într-o perioadă de criză și, ca să depășim aceste probleme legate de deficit, trebuie să înțelegem că nu putem să cheltuim mai mult decât avem. Această perioadă amplificată de criză a fost determinată tocmai de acest tip de politici în care am zis că putem să cheltuim mai mult decât avem și, în felul ăsta, stimulăm consumul și economia va exploda. Sunt niște vulnerabilități evidente aici.

Dar asta nu înseamnă că statul, guvernarea următoarelor luni, următorilor doi ani, nu are niște obligații față de categoriile vulnerabile, în primul rând. Adică, dacă vorbim de indexarea pensiilor, dacă vorbim de sprijinul pentru categoriile cu salarii foarte mici, salariul minim, aici statul nu poate să rămână pasiv și să invoce doar deficitul. Pentru că sunt categorii de cetățeni care pur și simplu nu se mai descurcă. Când inflația e atât de mare și veniturile nu vin din spate, la finalul zilei îți pui problema cu ce mai trăiești a doua zi. Dar există oare spațiu de unde putem să... Și mă leg exact de ce spunea președintele: există spațiu de unde putem să compensăm, să aducem niște venituri suplimentare prin care să putem să măcar să facem viața un pic mai suportabilă celor care sunt profund afectați de criza economică? Păi există, dacă vorbim de risipa bugetară. Există dacă ne gândim, să spunem, la modul în care funcționează administrația publică locală și la comunități administrate care cheltuie mai mult, mult mai mult decât își permit, care nu reușesc să-și asigure propria supraviețuire.

TEODORA TOMPEA: Sau companii de stat.

REMUS ȘTEFUREAC: Da, dacă vorbim de companii de stat, de asemenea.

TEODORA TOMPEA: Plus colectarea. Ne-a vorbit și președintele despre acest lucru. Auzim, cred că eu am auzit de vreo 15 ani despre problema colectării TVA, despre faptul că totuși sunt niște zone vulnerabile pe care le știe toată lumea, dar parcă nu ne atingem de ele.

REMUS ȘTEFUREAC: Păi tocmai asta este percepția, că se discută despre foarte multe lucruri de 15-20 de ani și, cu toate astea, nu se schimbă. Eu aș spune că deja cuțitul ne-a ajuns la os. Realmente a ajuns la os. Toate statele Uniunii Europene s-au confruntat cu situații de acest gen. Au fost grupuri mai privilegiate care, hai să spunem, în alte state europene era această dezbatere: „Nu ne putem atinge de ele” sau „Dacă ne atingem, mă rog, apar alte probleme”, până când au fost nevoite să se atingă, împinse de realitate. Realitatea este acum la ușa noastră și a intrat și în casă deja. Iar realitatea este una cât se poate de clară: nu putem să cheltuim mai mult decât avem. Dar, în același timp, avem totuși destul de multe lucruri pe care le risipim. Haideți să vedem cum reducem această risipă, cum acoperim acele găuri și cum, din taxele pe care le plătesc românii și mai ales din taxele pe care nu le plătesc o parte din concetățenii noștri, putem să echilibrăm, să spunem, această problemă a cheltuirii mai mult decât avem.

Statistica e foarte clară: colectăm mai puțin la TVA. Ce înseamnă acest lucru? Păi înseamnă că o parte din cetățeni sau companii sau entități care funcționează în România, conform legilor acestei țări, nu își plătesc contribuțiile. Ca să și le plătească, sigur, nu și le vor plăti că e civic să faci acest lucru. Ca în orice alt stat democratic, există instituții solide care, până la urmă, te obligă să îți faci datoria.

TEODORA TOMPEA: Dar ce garanție mai au oamenii că lucrurile acestea vor începe să funcționeze? Că mă gândesc la toate întrebările pe care le au oamenii de rând și sunt firești. Ce garanție avem că lucrurile se vor schimba?

REMUS ȘTEFUREAC: N-avem nicio garanție. Tocmai de aceea ne-am trezit cu un candidat apărut de nicăieri, care a câștigat... a luat locul întâi la alegerile prezidențiale. Tocmai de aceea avem astăzi un partid, AUR, cu un mesaj foarte radical, antisistem, care are 35% susținerea populației. Tocmai că nu avem aceste garanții. Și tocmai partidele principale, acest guvern, până la urmă, inclusiv PSD, are o șansă de a depăși... Cel puțin așa văd lucrurile, mai degrabă le văd în sens constructiv. Ai șansa, adică oportunitatea, în momentul de criză, ai oportunitatea în acest moment de criză totuși să faci niște lucruri pe care nu le-ai făcut când nu eram cu cuțitul la os. Dacă acum suntem cu cuțitul la os și reușești să faci niște lucruri corecte, s-ar putea ca oamenii să spună: „Băi, da, uite, se întâmplă ceva constructiv în țara asta, nu doar demagogie, nu doar populism. Da, reducem și niște cheltuieli. Da, tăiem și niște privilegii. Da, cei care nu-și plătesc contribuțiile și le plătesc. Și da, la final, putem să creștem niște pensii.” E o chestiune absolut necesară. Repet, sunt totuși niște milioane de pensionari care abia se descurcă. Da, putem să sprijinim familiile tinere. Da, putem să avem politici demografice ca să corectăm, până la urmă, acest dezechilibru demografic, pentru că în România nu se mai nasc copii. Și cum poți să blamezi o familie tânără că amână momentul de a face un copil când viața e foarte complicată din punct de vedere economic?

La finalul zilei, la aceste concluzii foarte simple și dureroase se reduce întrebarea de la care am pornit, nu? Oamenii ar vota un partid nou. Păi ar vota un partid nou că nu primesc, n-au primit acele garanții.

TEODORA TOMPEA: În discursurile publice, liderii politici sau partidele merg pe ceea ce ați menționat deja. Realitatea însă nu arată la fel. Adică, în discurs, știm că marketingul politic este foarte frumos împachetat, discursurile sunt livrate conform așteptărilor cetățenilor, însă, în realitate, lucrurile, din păcate, nu se schimbă. Și acum, într-adevăr, este linia foarte fină despre cât de repede își doresc oamenii să se schimbe niște lucruri și cât, realist vorbind, cât de repede se pot schimba. Vă întreb pentru că știți foarte bine cum funcționează și aritmetica politică, știți foarte bine cum funcționează și toate schimbările politice. România se pregătește pentru un an 2027 care se anunță greu din punct de vedere economic și mai apoi va urma și an electoral. Ne așteptăm în 2028 să avem an electoral. Cum, dacă ar fi să faceți, că ne apropiem și de final, dacă ar fi să faceți o radiografie, cum va arăta România în anul următor și la ce să se aștepte realist oamenii, fără să creăm panică? Însă nici nu cred că mai este cazul să creăm panică, atâta vreme cât viața tuturor arată exact cum ați spus. Oamenii se descurcă greu, este o realitate. Și de foarte multe ori pare că această realitate nu reușește să spargă zidul politic, adică să ajungă la acești lideri, tocmai ca planul de acțiune să fie cu totul altul decât a fost până acum, față de cum a funcționat până acum.

REMUS ȘTEFUREAC: Sentimentul meu este că, dincolo de retorica politică, totuși partidele responsabile, hai să spunem așa, totuși înțeleg gravitatea momentului. Mai departe, trebuie să intrăm în concret. Avem astăzi un guvern, din punct de vedere politic, asumat practic aproape integral de Partidul Social Democrat. Nu cred, cel puțin nu aceasta mi-e așteptarea, și spun o chestiune foarte simplă: sigur, avem un nou guvern, dar avem și continuitate. La Ministerul Finanțelor avem același ministru al Finanțelor, care nu poate să gândească diferit astăzi față de modul în care gândea ieri. Nu poate ca mâine să se ducă la agențiile de rating despre care ne vorbea președintele și să le spună altceva decât le-a spus în urmă cu niște luni. Și totuși Partidul Social Democrat a votat și în Parlament, și în comisii, și a acceptat acest ministru al Finanțelor, cu acest tip de viziune care este ancorată, până la urmă, în realitate. Deci, din acest punct de vedere, sau dincolo de un anumit tip de retorică, cred că există și responsabilitate.

Mai departe, ceea ce, unde cred că așteptarea oamenilor se poate întâlni cu realitatea este legat de măsurile concrete de guvernare din următoarele șase luni. Avem un guvern, nu? În acest moment e un guvern cu puteri depline, care poate să facă niște pași legați de, să spunem, poate o comasare de administrații, că tot se discută acum de...

TEODORA TOMPEA: Exact, și atâta reformă administrativ-teritorială.

REMUS ȘTEFUREAC: Să transmită semnalul că reducem niște costuri. Prin asumarea răspunderii, prin alte formule, e o tehnică parlamentară, nu asta ne interesează, dar e voință. Mai departe, reducerea cheltuielilor cu anumite companii ale statului, măsuri concrete care pot fi...

TEODORA TOMPEA: Și de când este așteptată această reducere a cheltuielilor!

REMUS ȘTEFUREAC: Cât se poate de repede. Odată transmise aceste semnale, da, vei putea să lucrezi și la modul în care poți distribui resursele publice. Dar până atunci va fi foarte greu să faci acest lucru. Și dacă transmitem aceste semnale, atunci și credibilitatea României va fi alta, pentru că, da, se va înțelege, nu? Ca într-o familie, dacă tu nu poți să cheltuiești mai mult, dar începi să arăți că, uite, am redus de acolo, am mai redus de acolo, nu mă mai duc la restaurantul X sau nu mă mai duc să fac niște cheltuieli mai exotice, ci încerc să mă rezum la strictul necesar, atunci, da, pot să conving pe altcineva să mă ajute să depășesc o situație grea.

Dacă România înțelege, și repet, semnalele de până acum, dincolo de retorica politică, par a sugera că totuși ne așezăm într-o direcție corectă. Altfel, vorbim de fapte, n-am fi avut continuitate, repet, la Ministerul Finanțelor, care este critic în această perioadă. Da, n-am fi avut acest tip de continuitate. Și, repet, pot fi viziuni, opțiuni diferite, interpretări diferite. Faptul că avem un tip de rigoare, faptul că avem o seriozitate în ceea ce privește politicile fiscale, abordarea acestui subiect al deficitului, care înseamnă, în esență, repet, cheltui mai mult decât ai, decât îți permiți, faptul că avem acest tip de abordare susținută politic și reprezentativă și pentru guvernul anterior, și pentru acest guvern, e un semn de seriozitate al României.

Dacă vom reuși, repet, să reducem prin fapte și acest tip de risipă, cred că vom putea și să colectăm ceva mai bine. Și sunt măsuri, da, înseamnă un tip de curaj politic. Dar știți, cine nu își asumă riscuri, cine nu are curaj, nu câștigă până la urmă. Atunci când suntem cu cuțitul la os, chiar asta cred că trebuie să facem. Și îmi doresc să fiu optimist, pentru că infuzia aceasta de pesimism, de defetism, nu cred că ajută. Nu ajută pe nimeni.

TEODORA TOMPEA: Mulțumesc tare mult, Remus Ștefureac, pentru că ați fost cu noi! Vă mulțumesc și dumneavoastră, celor care ne-ați urmărit la Observator 360, rămâneți pe Antena 1!