Video Adina, studenta care a salvat zeci de copii din orfelinatele groazei. I-a dus la şcoală şi le-a construit case
Când salvezi un copil, salvezi o lume. Dar când salvezi mai mulţi? Unii ar spune că transformi Iadul in Rai. Iadul a fost, pentru mii de copii din România comunistă, căminul Spital de la Siret. Cam 1500 au pierit acolo - de foame, de frig, de boli pe care nu a încercat nimeni să le trateze. Când a ajuns acolo prima dată, o tânără studentă din Iaşi a înţeles că asta va fi misiunea ei. Şi n-a mai plecat. A reuşit să scoată din spital copiii care erau sortiţi dispariţiei, i-a învăţat să meargă, să vorbească şi să zâmbească. I-a dus la şcoală şi i-a învăţat o meserie. I-a făcut oameni mari şi folositori României de azi. Tot aici studenta de atunci şi-a găsit şi jumătatea. O poveste uimitoare, marca Scris în ADN.
El este Petrică. Unul dintre cei care azi pot spune că au văzut cum arată Iadul. I se spunea Orfelinatul Groazei - Căminul Spital de la Siret. 1.500 de copii au sfarsit aici - de foame, de frig, de boli pe care nu le trata nimeni. "Aici erau acei copii cu dizabilităţi. Aici am avut eu biroul, era un salon greu pentru că erau şi cu handicap fizic şi psihic", a declarat Adina O'Connor, director executiv Fundaţia "O nouă viaţă". Era anul 1995 cand Adina a ajuns prima dată aici. Era studenta si auzise că mai multi voluntarii au venit din Anglia ca să salveze copiii. Cât mai puteau fi salvaţi. A vrut să dea şi ea o mână de ajutor. Primul impact a fost ţocant.
Copiii se luptau între ei pentru fiecare lingură de mâncare
"Când li se dădea mâncarea era o junglă, pentru că fiecare care avea mâncare în faţă era interesat de mâncarea din faţa lui, el o fura mai întâi pe a ta şi apoi o mânca pe a lui. Erau mereu flămânzi", a declarat Adina O'Connor, director executiv Fundaţia "O nouă viaţă". Atmosfera era apăsătoare şi multe imagini greu de privit. Totul in jur era mizerie si violenţă. Copiii se luptau între ei pentru fiecare lingură de mâncare, infirmierele îi loveau şi ele şi apoi îi închideau în saloane din care nu mai ieşeau zile şi nopţi. "În momentul în care vedeai pe cineva că loveşte, te durea şi pe tine, efectiv te durea. Pentru că efectiv acel copil nu se poate apăra, acel copil n-avea voce, acel copil nu putea spune că-l doare", a declarat Adina O'Connor, director executiv Fundaţia "O nouă viaţă".
Erau copii de 5,6 ani care, deşi nu aveau dizabilitati grave, nu puteau vorbi. Nu ştiau să articuleze cuvinte. Nimeni nu vorbise cu ei vreodată. Iar cei care ştiau, nu vorbeau, de frică. Să strige ei după ajutor. Aşa, împreună cu Monica McDaid, fondatorul asociaţiei "O nouă viaţă", Adina a rămas la Siret ca să închidă porţile acestui infern. Să repare oameni şi clădiri. Să vindece ruine şi suflete distruse. "La un moment dat eram atât de obosită încât am început să mă legăn ca tinerii. Când am început să mă relaxez, corpul meu a început să preia ce-am văzut atâta timp în spital", a declarat Adina O'Connor, director executiv Fundaţia "O nouă viaţă". Între timp, mulţi dintre copii fuseseră deja adoptaţi în străinătate. Pe cei rămaşi, Adina i-a scos prima dată pe poarta spitalului.
"Şocul a fost când am ieşit din spital cu acei 12. Nu m-au lăsat ceilalţi să ieşim din spital. Plângeau, erau aruncaţi pe jos. Eu am ieşit afară şi am început să plâng", a declarat Adina O'Connor, director executiv Fundaţia "O nouă viaţă". După care şi-a şters lacrimile şi i-a învăţat cum trebuie să trăiască în noua lor viaţă. Cum să spună primele cuvinte, cum să meargă, să mănânce, să se spele, să se îmbrace şi să zâmbească. Dar, cel mai important, le-a arătat că sunt iubiţi. "Înainte era foarte rău, nu avea cine să ne iubească, nu avea cine să ne îndrume, nu avea cine să ne înveţe, cum să mâncăm, cum să spunem mulţumesc, poftim, cum să facem de mâncare şi să ne gospodărim noi. Şi era foarte multe bătăi", a declarat Ion, supravieţuitor al Spitalului Siret.
Azi, după 30 de ani, sunt oameni în toată firea, pe picioarele lor. Îşi câştigă singuri pâinea. Au terminat şcoala şi au învăţat o meserie. Locuiesc în case construite de Adina şi voluntarii fundaţiei, la doi paşi de spitalul în care au trăit primii ani din viaţa lor de coşmar. Acum, cu fiecare zi, vindecă rănile. Fericirea, în toate formele lor, li s-a arătat după ce au ieşit din spital. Unii dintre ei şi-au întâlnit pentru prima dată părinţii naturali. "M-am bucurat când am văzut-o prima dată pe mama mea. Nu credeam că o voi întâlni", a declarat Adrian, supravieţuitor al Spitalului Siret.
Pentru toţi, aceasta e dovada că poţi să ieşi din Iad şi să o iei de la capăt. Spitalul de la Siret şi-a pus amprenta definitiv asupra lor dar i-a făcut şi mai puternici. Iar pentru Adina, aceasta a fost experienţa vieţii ei. Care i-a marcat pentru totdeauna destinul. Aici a văzut orori greu de închipuit dar tot aici şi-a intâlnit marea iubire - Simon, unul dintre voluntarii englezi pe care l-a găsit la Siret i-a devenit sot si tatal copiilor ei. La inceputul anilor 2000 au facut 3 nunti, una special pentru copiii salvati din spital. România a rămas acasă pentru ei toţi. Iar voluntariatul inceput in anii 90, misiune pentru toată viaţa - să recupereze copiii abandonaţi în orfelinatele groazei. Cele două fete ale familiei O Connor duc această misiune mai departe.
"Să ai grijă mereu, până la moarte cu aceşti tineri. Nu poţi să zici că munca asta este terminată", a declarat Adina O'Connor, director executiv Fundaţia "O nouă viaţă". Aşa cum nici meseria de mamă nu se opreşte niciodată.
Astfel de poveşti au inspirat serialul original semnat de Ruxandra Ion, difuzat, aici, la Antena: Ana, mi-ai fost scrisă în ADN. Vezi noi episoade uluitoare în seara aceasta, imediat după Observator.
Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰
